Linkuri accesibilitate

Efim Obreja (Transparency International Moldova): ”Nu există un mecanism binepus la punct de responsabilizare a instituţiilor publice şi a funcţionarilor”.

Ce are de făcut cetăţeanul căruia îi sunt lezate drepturile garantate de Constituţie? Pesimistul se resemnează, iar optimistul informat încearcă să impună respectarea drepturilor prin folosirea unui alt drept garantat de lege – dreptul la petiţionare. Acest drept este garantat de Constituţie şi de multe ori poate fi singurul colac de salvare. Deşi dreptul la petiţionare se adresează în special cetăţenilor şi face parte din categoria drepturilor care privesc direct relaţia cetăţeanului cu autorităţile publice, tocmai cu acest drept cetăţeanul de regulă nu este foarte familiarizat.

Iată ce spune Efim Obreja, expert Transparency International Moldova: “Trebuie să înţelegem la justa valoare acest drept, pentru că în spatele acestui drept stau multe alte drepturi, drepturi fundamentale ale persoanei, fie dreptul la proprietate, fie dreptul la educaţie”.

Legea privind petiţionarea oferă cetăţenilor dreptul de a adresa reclamaţii, sesizări, propuneri, prin care să semnaleze abuzuri, încălcarea drepturilor, să avertizeze asupra unor probleme, situaţii critice şi altele. Am încercat să aflăm în ce măsură cetăţeanul poate, la modul practic, să-şi valorifice dreptul la petitionare şi cât de receptive sunt instituţiile de stat în a soluţiona petiţiile cetăţenilor.

Iurie Grecu din satul Ciuciulea, raionul Glodeni, spune că a depus petiţii la mai multe structuri de stat prin care a semnalat fapte de corupţie la unele instituţii de învăţământ din raionul Glodeni. Organele de drept i-au dat răspunsuri evazive, iar Ministerul Educaţiei, la care a depus, după cum spune el, cel puţin 30 de petiţii, i-a sugerat să se adreseze în judecată.

Iurie Grecu: “Am făcut mai multe petiţii la Ministerul Educaţiei. Când apar petiţii pe adresa lor, ei se sperie, nu vor să răspundă. Deşi legea îi obligă să primească şi să examineze petiţiile şi să dea răspunsuri, ei dau nişte răspunsuri vădit eronate, năstruşnice din cale afară”.

Angela Starinschi (CCCEC)
Mai mulţi funcţionari cu care am discutat spun că cetăţenii de multe ori formuează neclar petiţiile, nu le adresează instituţiilor după competenţă şi deseori se arată nemulţumiţi de faptul că problema reclamată nu a fost soluţionată imediat. Angela Starinschi, ofiter de presă la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) spune că în şase luni ale anului curent cetăţenii au depus la CCCEC 1276 de petiţii dintre acestea un număr foarte mic au fost adresate corect şi pot fi soluţionate.

Angela Starinschi: “Din 1276 de petitii, 500 au fost remise altor instituţii pentru examinare, alte 88 de petiţii nu au putut fi examinate, nu s-au confirmat 152 de plângeri. În 55 de cazuri s-a remis un răspuns petiţionarilor. Au fost şi cereri care au ajuns în Direcţia Generală Urmărire Penală pentru iniţierea unor proceduri penale şi propuneri de neîncepere a urmăririi penale în 13 cazuri. Au fost şi cereri retrase de către înșişi petiţionarii Acum avem 368 de petiţii de la cetăţeni care se află în proces de examinare”.

Efim Obreja, expert Transparency Internaţional Moldova, spune că sistemul de peţionare este de multe ori ineficient şi pentru că nu are un mecanism binepus la punct de examinare, dar şi de responsabilizare a instituţiilor publice şi a funcţionarilor. De cele mai multe ori petiţiile care trebuie să fie soluţionate la nivel local ajung în gestiunea celor de nivel naţional, care, la rândul lor, le retrimit înapoi.

Efim Obreja: “Chiar dacă vine cu răspuns pozitiv din Centru, observăm că petiţionarii se plâng că chiar şi după asta autorităţie sau instituţiile locale nu vor să le rezolve. Noi nu avem nevoie de a depune zeci de mii de petiţii, noi avem nevoie ca prin intermediul petiţiilor să se rezolve porblemele. Şi dacă problemele se rezolvă şi numărul petiţiilor se diminuează. Persoanele au deja, fie că o altă atitudine, fie că problemele lor s-au rezolvat. Iată ce ar însemna sistemul de petiţionare”.

Din ce surse se informează cetăţenii ca să afle despre posibilităţile de a face uz de dreptul la petiţionare? Ca să aflăm răspuns la această intrebare am navigat paginile web ale câtorva instituţii publice. Doar trei instituţii din 50 monitorizate – ministerele Afacerilor Externe, Afacerilor Interne şi Consiliul Superior al Magistraturii – au afişate pe pagina web regulamente privind solutionarea petitiilor. Alte 12 instituţii oferă posibilitate cetăţenilor să adreseze întrebări on-line şi doar câteva instituţii afişează pe paginile lor web informaţii cu privire la programul de audieri a cetăţenilor. Nicio instituţie publică nu are plasate pe pagina web informaţii despre felul în care petiţiile sunt soluţionate.

Din cauză că nu sunt informaţi, cetăţenii, în mare parte, nici nu cunosc dacă le-au fost lezate drepturile ce privesc relaţiile lor cu autorităţile şi dacă au temei pentru a acţiona în judecată aceste instituţii, revendicând despăgubiri. Dacă pătimiţii ar şti că nici măcar nu trebuie să probeze vinovăţia funcţionarului sau a autorităţii publice, ci doar să reitereze temeiul petiţiei, ei ar deveni un detașament de temut pentru birocraţia refractară.
XS
SM
MD
LG