Linkuri accesibilitate

FPS nu că trebuia desfiinţat, FPS nici nu trebuia înfiinţat! O structură în plus care nu a folosit la nimic altceva decît la menținerea în ceaţă a proprietăţii de stat, la invitarea spre corupţie şi clientelism.


25 iulie 2000

Actualitatea. (Moderator: Radu Calin Cristea; comentariu: Ilie Serbănescu)

FPS un stăpîn al statului.

Către sfîrşitul sesiunii parlamentare, PDSR a cerut, printr-o moţiune simplă demiterea conducerii FPS şi instituirea controlului Curtii de Conturi asupra procesului de privatizare, invocînd, grave nereguli în cadrul acestuia. Mai mult, doi deputaţi PDSR au înaintat o propunere legislativă prin care se reclamă însăşi desfiinţarea FPS şi trecerea privatizării sub jurisdicţia ministerelor şi respectiv organelor administraţiei locale.

Nu deţinem date şi oricum nu suntem competenţi în evaluarea unor eventuale ilegalităţi în privatizările din ultimul timp, dar faptul că acestea nu au reprezentat cumva nişte succese, se vede de departe. Că aceste insuccese au cauze obiective sau dimpotrivă, de natură clientelară ori coruptivă, este menirea organelor în drept să stabilească. Ceea ce este însă clar, este faptul că aceste insuccese au devenit aproape o regulă. Care, deci, pe de-o parte nu s-ar putea explica doar prin cauze clientelare sau coruptive, iar pe de altă parte nu ar putea sa fie despărţite de istoria, în sine, a procesului de privatizare.

Că PDSR cere acum desfiinţarea FPS este chiar o glumă proastă. PDSR a fost la putere 4 ani în care putea să desfiinţeze FPS fără sa îl oprească nimeni, şi bine ar fi făcut... FPS nu că trebuia desfiinţat, FPS nici nu trebuia înfiinţat! O structura în plus care nu a folosit la nimic altceva decît la menținerea în ceaţă a proprietăţii de stat, la complicarea lucrurilor, la invitarea, tocmai prin acestea, spre corupţie şi clientelism. (...)

FPS a fost creat într-o deplină manieră kafkiană ca stapîn al proprietăţii de stat fără stapîn ce urma a fi privatizată. FPS a fost investit prin lege cu menţinerea a 70 % din capitalul acelor întreprinderi de stat rebotezate societăţi comerciale care erau, în principiu, privatizabile.. dar de care pînă la eventuala privazare nu mai răspundea nimeni, statul-patron nefiind practic reprezentat de cineva. (...)

FPS este un acţionar fericit: cel mai fericit din lume ! Nu este cu nimic afectat de pierderile pe care le înregistrează întreprinderile la care este acţionar şi nici un creditor, fie furnizor, fie bancă, fie însuşi bugetul de stat nu este îndrituit de lege să ceară socoteală FPS pentru că respectivele intreprinderi nu-şi plătesc obligaţiile financiare. Să ne mai mirăm că întreprinderile fără stăpin au pierderi şi arierate. Păi dacă tot nu răspunde nimeni, atunci ar trebui să fii chiar prost să nu produci pierderi şi să îţi achiţi cumva datoriile... Si cine să preia datoriile în cazul în care eventualul cumpărător vrea doar fabrica, dar nu şi datoriile ei?! Tot populatia ?! Adică să se transforme pînă şi privatizarea într-o povară pentru populaţie. Aceasta-i problema copleşitoare !

Să nu ne mirăm deci că FPS nu a reuşit să privatizeze portofoliul pe care îl avea sub jurisdicţie, nici pe vremea PDSR, cînd nu prea se dorea cine ştie ce privatizări, nici pe vremea CDR cînd s-a trecut în extrema cealaltă, la privatizarea cu orice preţ. (...)

Se tot bate monedă pe ideea că privatizarea este soluţia salvatoare. In schimb, cumpărătorii sunt din ce în ce mai puţini, oricum, aproape imposibil de găsit pentru intreprinderi care ar urma să vîndă mai mult datorii decît active.
XS
SM
MD
LG