Linkuri accesibilitate

Prevenirea traficului de ființe umane este în continuare la ordinea zilei


Jana Costachi: „organele de urmărire penală nu fac suficient schimb de date şi o urmare este tragerea la răspundere penală doar a traficanţilor neînsemnaţi, persoanele care se ocupă doar de racolarea, transportarea şi adăpostirea victimelor.”


Procuratura Generală constată diminuarea statistică a traficului de fiinţe umană, în timp ce oficialităţile vorbesc despre acest fenomen ca despre o gravă şi profundă problemă ce afectează imaginea ţării. Care este de fapt realitatea? Vom căuta un răspuns astăzi împreună cu invitata noastră doamna Jana Costachi, directoarea Centrului pentru prevenirea traficului de fiinţe umane.

Europa Liberă: Procuratura Generală a difuzat un comunicat din care reiese că, sub aspectul infracţiunilor înregistrate, traficul de fiinţe umane s-ar fi diminuat considerabil în şase luni ale anului curent în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut. În plus, Procuratura prezintă cifre despre numărul de cauze penale trimise în judecată, precum şi despre numărul de persoane care suportă deja o sentinţă sau alta. Ce-ar trebui, doamnă Costachi, să înţelegem din statisticile oferite de procuratură: că Republica Moldova devine campion în combaterea acestui flagel, că s-au plictisit traficanţii?

Jana Costachi
Jana Costachi
: „Aş avea un pic alt punct de vedere, consider că reţelele de traficanţi sunt mult mai bine organizate şi acţionează cu metode mult mai inteligente decât suntem noi capabili să presupunem. Reţelele de traficanţi îşi schimbă foarte repede şi aproape imprevizibil metodele de operare. Victimele lor devin persoane pe care noi puţin putem să le presupunem că pot deveni victime ale traficului la momentul racolării. Sunt foarte bine organizaţi, utilizează cele mai noi metode de informare şi schimb de informaţii, au bani suficienţi, resurse umane suficiente şi doar în cazul în care putem să răspundem şi noi pe măsură vom fi capabili să zicem că avem un control asupra traficului de fiinţe umane.

Pe de altă parte, consider că foarte puţin folosim metode inteligente de investigare a acţiunii reţelelor de traficanţi, în special fac referinţă la faptul că nu prea ştim să ne infiltrăm cu ofiţerii noştri de urmărire penală în reţelele de racolare pentru a fi identificaţi capii acestora. Trebuie să ţinem cont de un singur lucru şi aici trebuie să-mi exprim regretul meu profund ca şi persoană care sunt implicată în asistenţa juridică a victimelor de mai bine de şapte sau opt ani.

Traficul de fiinţe umane e o infracţiune comisă pe teritoriul mai multor state, colaborarea internaţională este aproape un instrument indispensabil din dotarea urmăririi penale pentru a fi cercetat acest fenomen complex. Din experienţa noastră, din păcate, organele de urmărire penală nu fac suficient schimb de date la care au acces pe parcursul urmăririi penale şi o urmare absolut evidentă a utilizării ineficiente sau puţin eficiente a colaborării internaţionale este tragerea la răspundere penală doar a traficanţilor neînsemnaţi, persoanele care se ocupă doar de racolarea, transportarea şi adăpostirea victimelor.”

Europa Liberă: Oficialităţile Republicii Moldova vorbesc şi acum despre traficul de fiinţe umane ca despre „una dintre cele mai serioase provocări cu care se confruntă Republica Moldova la etapa actuală, aducând atingere imaginii ţării în exterior şi procesului de integrare europeană…” În retorică, orice demnitar vorbeşte despre acest trafic ca despre ceva extrem de grav, ca despre „o problemă critică” pentru ţară. Pe ce se bazează totuşi oficialităţile când vorbesc, pe de o parte, de proporţii alarmante ale traficului de fiinţe umane, iar pe de alta - iată - statisticile oferite de procuratură arată realităţi tot mai nevinovate?

Jana Costachi: „Probabil punctul de vedere al structurilor internaţionale care monitorizează efortul instituţiilor publice, a factorilor de decizie responsabili de cotracararea traficului de fiinţe umane sunt mai puţin idilice, dacă e să vă citez, decât ale organelor noastre de drept. Calificarea pe care o dă Guvernul traficului de fiinţe umane ca şi un fenomen grav, este absolut corect. Consider că noi nici pe departe nu deţinem controlul asupra situaţiei, nici pe departe nu deţinem controlul asupra situaţiei şi nici pe de parte nu cunoaştem situaţia aşa cum este.

Aproape 80% din toate dosarele penale sunt întemeiate pe probele depuse de victimele traficului de fiinţe umane sau pe declaraţiiile făcute de victime, martori sau traficanţi, la etapa urmăririi penale. Toate aceste probe sunt probe, din păcate, subiective şi de foarte multe ori cad sub riscul de a fi schimbate sau chiar retrase. Este aproape imposibil să cunoaştem dimensiunea traficului de fiinţe umane atâta vreme cât doar în 20 % din materialul probant, care reprezintă dovezi obiective sau dovezi asupra existenţei faptelor de trafic, nu le vom întemeia pe alt gen de probe, decât probele victimelor sau martorilor. Cel mai interesant ce se desprinde din acest punct de vedere este că probele care se acumulează şi sunt prezentate în instanţa de judecată aproape deloc nu sunt orientate spre demonstrarea volumului veniturilor ilicite provenite din infracţiunile de trafic or săvârşirea ei este determinată de dorinţa traficantului şi traficanţilor de a-şi forma reţele şi de a obţine venituri. Din acest punct de vedere consider că exerciţiul nostru de a putea cunoaşte şi contracara acest fenomen este ineficient.”

Europa Liberă: Dar cum poate fi soluţionată această situaţie de impas aşa cum este percepută?

Jana Costachi: „Atitudine mult mai serioasă, persoane mult mai pregătite care sunt preocupate de contracararea fenomenului, colaborare internaţională inteligentă, rapidă, care oferă posibilitatea de a interveni imediat pentru anihilarea reţelelor de trafic, identificarea capilor acestea, identificarea persoanelor corupte care facilitează procesul de racolare adăpostire şi transport a vicimelor traficului. Sunt foarte multe lucruri care pot fi făcute.

Noi nu putem să ne ascundem în spatele cifrelor cu care operăm cu atâta uşurinţă, că uite am identificat atâtea victime şi avem atâtea persoane care au fost pedepsite pentru ceea ce au făcut. Din experienţa nostră persoanele reţinute pentru trafic sunt persoane puţin însemnate pentru trafic şi de foarte multe ori sunt foste victime ale traficului de fiinţe umane care şi-au răscumpărat libertatea prin promisiunea făcută în faţa reţelei de a racola alte persoane în loc. O astfel de atitudine nici pe departe nu permite controlul asupra fenomenului în sine. Din păcate vom rămâne în continuare o ţară în care exerciţiul nostru de a contracara fenomenul lasă de dorit.”

Europa Liberă: Aveţi cunoştinţă de vreun caz elucidat de posibilă complicitate a unor persoane publice în traficul de fiinţe umane?

Jana Costachi: „Din păcate nu, şi este trist să constat acest lucru. Vedeţi că noi nu suntem organ de urmărire penală deşi, pe de altă parte, ca şi avocaţi, ca şi asistenţi sociali suntem primele persoane care intrăm în conctact direct cu vicimele şi avem acces la primele declaraţii făcute de ele alături de ofiţerul de urmărire penală. Vicimele, din păcate, nu ştiu cine stă în spatele proceselor. Ele cunosc persoane care le-au propus un loc de muncă peste hotare.

Din experienţa noastră şi din exerciţiul elementar de deducţie analitică, sigur că suntem pe măsură să credem că fără implicarea anumitor persoane influiente să zic, care au şi acces la surse financiare acest fenomen nu ar fi fost posibil. De ce până la ora actuală nu există niciun caz răsunător în care funcţionarii sau persoanele implicate mai devreme în organizarea traficului de fiinţe umane au fost trase la răspundere, nu pot să vă spun.”

Europa Liberă: Beneficiază vreo organizaţie neguvernamentală care se ocupă de asistenţa victimelor traficului de susţinere financiară din partea guvernului?

Jana Costachi: „Ca şi organizaţie neguvernamentală deocamată nu există un mecanism prin care instituţiile publice ar cumpăra serviciile prestate de către organizaţiile neguvernamentale. Noi, ca organizaţie neguvernamentală, suntem sută la sută dependenţi de fondurile pe care le primim de la instituţiile internaţionale. Există însă finanţări indirecte pentru diferite programe de finanţare ale victimelor în special fac referire la programe de asistenţă socială şi programe de asigurare a protecţiei martorilor. Cea mai importantă dar şi cea mai vulnerabilă sursă în combaterea traficului de fiinţe umane este vicitima pentru că ea este cea care face declaraţia. Prin decizia ei de a declara faptele săvârşite îşi atrage asura sa imense probleme legate de securitatea ei individuală şi asta în situaţia în care peste 80 % dintre persoanele presupuse a fi implicate în traficul de fiinţe umane pe perioada examinării cazului sunt în ibertate. Sigur că Ministerul de Interne propune anumite servicii şi acordă un anumit gen de suport în cazul protecţiei martorilor.”

Europa Liberă: Cât de credibile vi se par aprecierile potrivit cărora menţinerea la cote alarmante a traficului de fiinţe umane în R. Moldova ar putea deturna proiectele convenite cu corporaţia „Provocările Mileniului”?


Jana Costachi: „Orice răspuns în acest sens ar fi unul speculativ.”

Europa Liberă: Dar nemulţumirea în acest sens...

Jana Costachi: „... da, ar putea genera anumite reacţii de răspuns şi vă spun şi de ce. Ambasada SUA a fost şi rămâne în continuare unul dintre cei mai devotaţi şi generoşi donatori ai instituţiilor publice şi neguvernamentale ale Republicii Moldova în exerciţiul acestora de contracarare a traficului de fiinţe umane. Este şi normal ca după mai mulţi ani de susţinere directă, financiară vorbind, a instituţiilor din Republica Moldova să se dorească înregistrarea unor rezultate evidente. Probabil dacă aceste lucruri nu se vor întâmpla anumite metode de impunere pot fi, eventual, aplicat. Dacă va avea această metodă cu „Provocările Mileniului”, nu aş vrea să mă pronunţ pentru că nu cred că aş avea niciun fel de dreptate. ”

Europa Liberă: Doamnelor şi Domnilor, a fost doamna Jana Costachi, directoarea Centrului pentru prevenirea traficului de fiinţe umane din Chişinău.
XS
SM
MD
LG