Linkuri accesibilitate

Jurnal de corespondent: Belgia de vară


Orașele se golesc și lasă vizitatorilor rătăciți prin Belgia imaginea unor așezări depopulate de vreo nenorocire recentă și necruțătoare.


Ce fac belgienii în iulie și august? Ce fac, adică, locuitorii unei țări mici și plate, cu litoral rece și orașe lanț, vara, în vacanță? Răspunsul pornește din orașe și poate fi urmărit pînă la capăt pe autostrăzi.

Orașele se golesc și lasă vizitatorilor rătăciți prin Belgia imaginea unor așezări depopulate de vreo nenorocire recentă și necruțătoare. În continuare, rămîn de urmărit autostrăzuile. Coloane uriașe de mașini, înaintează la pas, spre Franța, Spania și Italia.

Pe țărmul Mării Nordului, în orașele port ale Belgiei, alte armate auto așteaptă la cozi multikilometrice îmbarcarea spre Anglia, aflată la 30 de minute – o oră distanță. O parte din refugiații de vară înaintează pe autostrăzile care duc în Franța. Apoi străbat Spania pînă la capăt și se îmbarcă pentru Africa de nord, mai ales Tunisia.

Familiile de maghrebini așezate de generații în Belgia se întorc acasă. Italienii care țin restaurante de foarte bună calitate, pun un anunț scris în grabă pe ușă, se urcă în mașină și iau drumul aeroportului. În general, pleacă spre Roma, unde schimbă avioanele și aterizează în Calabria sau Sicilia, zonele sudului sărac de unde au sosit în anii 60, majoritatea emigranților italieni.

În sfîrșit, mai modești, dar asta numai deocamdată, românii și moldovenii se înghesuie în curse low cost sau în autobuze și fac drumul pînă la București sau Chișinău, via Budapesta sau Viena. Rămîn în urmă filipinezii, vietnamezii, chinezii și pensionarii.

Cu deosebirea că pensionarii au, de regulă case sau cluburi de vară, în zonele din afara marilor orașe. Pînă în septembire, marile orașe belgiene sînt zone abandonate sau bîntuite de fantome asiatice și muncitori sezonieri care repară drumurile goale.
XS
SM
MD
LG