În 2012 va apărea un manual ruso-german de istorie. Decizia a fost luată de preşedintele rus Dmitrii Medvedev şi cancelara germană Angela Merkel la întâlnirea lor recentă de la Ekaterinburg. Medvedev a spus că „asta nu va însemna că Rusia şi Germania vor avea aceeaşi viziune asupra istoriei. Pur şi simplu, există unele abordări care trebuie să fie discutate împreună, ca să iasă bine”, a afirmat preşedintele rus. Deocamdată nu se ştie pentru ce clase va fi scris manualul şi cine va participa în acest proiect. Mai mulţi istorici ruşi însă, în declaraţii pentru Radio Svoboda, l-au apreciat deja ca pe „un gest simbolic” menit să fixeze concilierea definitivă prin istorie între Rusia şi Germania.
Cercetătorul principal al Institutului istoriei ruse al Academiei de ştiinţe de la Moscova, Oleg Budniţkiy spune că apreciază foarte pozitiv ideea întocmirii unui manual ruso-german, deşi nu crede că acesta ar trebui să fie un manual în sensul clasic al cuvântului. Un manual compilează adevăruri stabilite demult, spune Oleg Budniţkiy. Însă, dacă va fi privit anume din această perspectivă, proiectul nu va putea fi realizat. În opinia cercetătorului, viitorul manual ar trebui să fie mai curând o carte de lectură, care să conţină opinii şi abordări diverse.
Oleg Budniţkiy: „Posibil, pe alocuri, punctele de vedere ale istoricilor ruşi şi germani vor coincide, însă în marea lor majoritate nu. Prea diferite sunt şcolile noastre ştiinţifice. La noi, istoria războiului este foarte ideologizată, multe lucruri sunt trecute sub tăcere sau sunt denaturate. De aceea, va fi foarte greu să lucrăm asupra acestei cărţi”.
Pe de altă parte, cercetătorul crede că anumite fapte vor putea fi stabilite cu mai multă exactitate, dacă istoricii ruşi şi germani vor lucra împreună, spre exemplu – numărul prizonierilor, o chestiune discutată până în ziua de astăzi.
Divergenţele desigur vor viza termeni de felul „eliberare” sau „ocupaţie sovietică”, asta chiar dacă nimeni nu contestă rolul armatei roşii în „nimicirea nazismului”, mai spune Oleg Budniţkiy.
Un alt istoric, Serghei Kuprianov, de la Institutul german de istorie, crede că între cercetătorii ruşi şi germani nu există divergenţe serioase privind evenimentele războiului doi mondial, pentru că de regulă divergenţele există între autori neprofesionişti sau sunt proliferate de politicieni.
Serghei Kuprianov: „Teoretic, ideea îmi este clară şi o susţin. Probabil, tot timpul vom dori să punem anumite accente în chestiuni mai complicate. Însă, tocmai din această cauză nu-mi imaginez cum va putea să fie realizată în practică”. Kuprianov adaugă că lucrurile se vor complica şi mai mult dacă se va dori ca această carte să fie anume un manual de istorie pentru copii.
Ce scopuri ideologice ar putea urmări conducătorii Rusiei şi Germaniei, anunţând elaborarea unui manual comun de istorie? Analistul Fiodor Lukianov, redactorul-şef al revistei Rusia în politica globală, spune că „invenţia” nu le aparţine acestora. În Europa au mai fost elaborate manuale de istorie franco-germane sau germano-polone şi chiar cu mult succes.
Fiodor Lukianov: „Este o acţiune foarte importantă pentru fixarea definitivă a concilierii istorice a Germaniei cu vecinii săi. Un manual de istorie este desigur mai mult un act simbolic, dar foarte necesar. Pentru că orice fel de naţionalism, orice şovinism, mai mult sau mai puţin imperialist, întotdeauna apelează la trecutul istoric într-o formă foarte mult denaturată”.
A scrie împreună un manual de istorie, înseamnă a consolida un punct de vedere comun, care corespunde viziunilor ambelor părţi. Fiodor Lukianov crede că pentru Rusia şi Germania nu va fi complicat să facă acest lucru, pentru că o conciliere istorică a celor două ţări s-a produs deja demult; cele două popoare nu se consideră duşmani, chiar dacă războiul a fost îngrozitor. Mai mult, Lukianov crede că Rusia ar trebui să aibă manuale de istorie nu doar cu Germania, dar şi cu Ucraina, Polonia, Letonia şi alte ţări, numai că aici istoricii ar putea să aibă mult mai mult de lucru.
