Linkuri accesibilitate

Igor Munteanu: „Autonomia nu a devenit mai prosperă pentru locuitorii acestei regiuni, este una săracă în care avantajele economice se câştigă foarte greu. Faptul explică fenomenul găgăuz”.


„Kahrolsun referendúm” sau, în traducere aproximativă din găgăuză – „Jos referendumul!” Adunarea Populară de la Comrat, care este parlamentul local al regiunii autonome găgăuze, a adresat un apel către rezidenţii acestei autonomii să boicoteze referendumul constituţional din 5 septembrie privind modul de alegere a şefului statului. Decizia de a lansa acest apel, a cărei legitimitate este pusă, de altfel, la îndoială, a fost motivată inclusiv prin faptul că organizarea respectivului referendum ar avea ca scop suprimarea independenţei şi suveranităţii Republicii Moldova şi unirea acesteia cu România. Discutăm despre motivele şi efectele unui astfel de apel, dar şi despre votul deseori etnic în treburile ţării cu analistul politic Igor Munteanu, directorul Institutului pentru Iniţiative Sociale „Viitorul”.

Igor Munteanu: „Sunt alegeri parlamentare anticipate pentru Parlamentul din Republica Moldova, sunt alegeri pentru başcanul acestei autonomii la sfârşitul acestei toamne, respectiv întreaga retorică înconjoară două evenimente electorale importante şi pentru nivelul naţional, şi pentru nivelul regional. A doua chestiune importantă este că Ana Harlamenco, iniţiatorul şi arhitectul acestui apel al Adunării Populare face parte din Partidul Social Democrat al preşedintelui Victor Şelin, partid care poate fi asociat ca mâna ajutătoare a PCRM în încercarea de a determina boicotul organizat de comunişti pentru acest referendum.

După cum puteţi citi printre rândurile acestui apel, liderii găgăuzi nu pot să submineze importanţa acestui referendum pentru alegerea preşedintelui dar spun că nu este oportun şi că acest aşa zis procent de 17 % din populaţie ar putea să voteze şi alte lucruri potenţial periculoase pentru autonomia găgăuză. Dânşii nu protestează pentru ceva care s-a întâmplat ci împotriva unui fenomen care ar putea să se întâmple.”

Europa Liberă: Dar dle Munteanu, cu legitimitate, cu mai puţină legitimitate, acest apel a fost adoptat şi făcut public. Cum vi se pare? Inofensiv, periculos, lipsit de importanţă?


Igor Munteanu: „Acţiunea Adunării Populare din Comrat nu poate fi supraestimată, supralicitată, în acelaşi timp nu trebuie să ignorăm faptul că mai ales în ultimii trei ani de zile autonomia s-a transformat, din nou, într-un rezervor de sprijin politic pentru PCRM.”

Europa Liberă: De ce credeţi că s-a întâmplat acest lucru?

Igor Munteanu: „Din două motive foarte simple. Autonomia nu a devenit mai prosperă şi mai ajutătoare pentru cetăţenii şi locuitorii acestei regiuni, este una săracă în care avantajele economice se câştigă foarte greu, regiunea reprezintă o comunitate destul de oligarhică în sine, pentru că gândeşte destul de provincie şi periferie, populaţia este în cea mai mare parte a sa o populaţie ocupată în lucrările de câmp, respectiv trăiesc ca o comunitate rurală cu reguli dure şi ierarhice. Asta explică de fapt fenomenul găgăuz.

Când vorbim despre votul etnic trebuie să luăm în consideraţie că această comunitate vorbeşte şi gândeşte în limba rusă. Ei nu sunt o comunitate exact conform literii pe care Parlamentul Republicii Moldova l-a adoptat în decembrie 1994, „pentru înflorirea şi prosperitatea culturii şi limbii găgăuze”, ci este o comunitate exclusiv vorbitoare de limba rusă şi care foloseşte limba găgăuză pentru ca să se autodetermine, să se autoimpună în ochii celui de alături. Limba găgăuză nu este o limbă utilizată pe larg în autonomie, nu reprezintă limba oficială în administraţie, nu este o limbă cu suficient respect din partea locuitorilor şi chiar a membrilor acestei comunităţi, respectiv în termeni culturali şi etnici această autonomie nu s-a realizat pe deplin.

Blamul nu aparţine guvernului naţional, care s-ar putea să nu privit cu ochi foarte buni formarea acestei autonomii, ci membrilor acestor comunităţi care în primul rând ei nu cred foarte mult în structura găgăuză şi în faptul că această autonomie se poate dezvolta. Este mai degrabă un vehicul politic pentru diverse elite regionale pentru ca să se impună în termeni politici faţă de elitele naţionale. Relaţia dintre nivelul naţional şi cel regional este destul de complicată. Aici vine şi politica subsidiilor care nu întotdeauna fericesc poporul, aici vine şi problema stereotipurilor legate şi de moldoveni şi de găgăuzi, aici vine şi problema influenţelor externe, iar problema influenţelor externe în Găgăuzia reprezintă un factor extrem de important care trebuie analizat cu multă atenţie.”

Europa Liberă: Ce alte motive ar menţine această poziţie comparativ radicală a comunităţii găgăuze?

Igor Munteanu: „Legislaţia cu privire la partidele politicie interzice în mod explicit crearea de partide regionale şi acest lucru îi proiectează ca un proiectil spre alte partide care, aparent, pretind că îi reprezintă. Neavînd posibilitatea de a constitui un partid regional ei se concentrează pe filiale de partid şi am dat exemplul doamnei Ana Harlamenco, preşedintele Adunării Populare, dar o fracţiune a PCRM este de asemenea extrem de importantă şi malefică într-un fel în acţiunile pe care le organizează în sprijinul partidului naţional - PCRM şi în deserviciul intereselor pe termen lung a locuitorilor acestei regiuni.”

Europa Liberă: Consideraţi că o prevedere a legii care ar permite constituirea partidelor regionale ar soluţiona problema într-un fel?

Igor Munteanu: „Vreau să vă amintesc că o prevedere a acestei legislaţii stipulează formarea partidelor politice doar atunci cînd partidele politice reprezintă cel puţin jumătate dintre unităţile administrativ teritoriale ale Republicii Moldova, în care fiecare filială are cel puţin 120 de membri, acest lucru face aproape imposibil pentru găgăuzi să aibă propriul lor partid pentru că nu poţi să fie reprezentaţi în 15 raioane cu aceeaşi intensitate. Ei şi-au creat propriul lor partid – Edinaia Găgăuzia, şi-au creat şi alte partide dar evident că aceste partide au fost înregistrate oarecum suspect ilegal pe plan local, iar această înregistrare nu face parte din competenţa autorităţilor regionale, deci ei au mers la o ilegalitate ca să creeze o realitate conform aşteptărilor lor.

Cred că ar trebui să manifestăm mai multă flexibilitate în această privinţă, nu cred că un partid regional va fi mai radical decât va fi în acest moment politicienii găgăuzi şi cred că această politică mai flexibilă de proiectare sau de integrare a unor membri a acestei comunităţi în structurile naţionale ar putea să dea roade în timp, ceea ce ar diminua conflictele destul de deschise în acest moment între Comrat şi Chişinău. Nu ar trebui să subestimăm influenţa factorului extern care influenţează comportamentul elitelor prin sponzorizări politice, prin ajutoare care se dau pentru condiţionarea comportamentului în campania electorală şi prin menţinerea unor mijloace de informare în limba rusă extrem de agresive faţă de guvernul naţional.”

Europa Liberă: Vă referiţi la anumite forţe politice concrete din exterior?

Igor Munteanu: „Mă refer şi la factorul transnistrean care este foarte activ în această regiune, mă refer la o sumedenie de proiecte de portaluri informaţional analitice aşa zise dar care sunt extrem de agresive în raport cu Republica Moldova, care sunt editate cu ajutorul unor persoane care sunt cooptate pentru ca să influenţeze acest vot etnic; şi atâta timp cât noi la Chişinău doar îl contemplăm şi nu avem suficientă energie sau reacţie pentru ca să intrăm în această ecuaţie şi să găsim aliaţi pe plan teritorial atâta timp efectele acestei basculări între radicalizarea găgăuzilor sau integrarea lor vor genera noi probleme. Vreau să menţionez din nou că către anul 2003, după încercarea nereuşită a PCRM de a-l scoate pe başkanul Croitor din funcţie acest bazin de voturi devenise non-comunist. Observaţia în acest context este că atunci când se impune foarte multă presiune asupra găgăuzilor reacţia lor este exact inversă faţă de cea aşteptată.”

Europa Liberă: Dle Munteanu, revenind la problema referendumului şi iată a acestui apel de boicotare, executivul şi başkanul, dl Formuzal, ar urma să asigure condiţiile de desfăşurare a acestui referendum. Cum credeţi că se va poziţiona el?

Igor Munteanu: „Foarte simplu, ca membru al Guvernului el are şi nişte responsabilităţi nu doar drepturi. Acest lucru şi cere de la dânsului o bună coordonare a efortului pentru organizarea procesului. Orice alte acţiuni ar putea fi contestate conform legislaţiei din Republica Moldova. A doua chestiune, dl Mihail Formuzal este într-o competiţie acerbă contra Anei Harlamenco şi altor lideri, dar trebuie să echilibreze acţiunile pentru că nu poate să lupte împotriva tuturor. Şansele pe care le are Formuzal sunt destul de bune, este potenţial câştigător a următoarei curse electorale pentru funcţia sa de guvernator dar în condiţia în care nu face mişcări bruşte.

Este extrem de important de spus că dl Formuzal în mod sistematic a fost supus unor persecuţii din partea PCRM atunci când înainte de campania electorală pentru această funcţie a avut cel puţin 5 dosare penale deschise pentru a-l retrage din cursă, or aceste lucruri nu l-au determinat să renunţe la luptă. Este un luptător şi nu cred că priveşte cu ochi foarte buni creşterea influenţei Partidului Comuniştilor în regiune, din acest punct de vedere politica cea mai inteligentă din partea Chişinăului este să asigure ca politicienii moderaţi care reprezintă cu adevărat electoratul şi cetăţenii Republicii Moldova din această regiune vor asigura o relaţie nouă şi un eventual reset în relaţiile dintre Chişinău şi Comrat, cât de nereal ar putea să pară această formulă.”
XS
SM
MD
LG