Linkuri accesibilitate

Referendumul constituțional: la ce servește, cui și care vor fi consecințele


Vasile Botnaru discută în jurul mesei rotunde în emisiunea „Punct și de la Capăt” cu invitații săi Iurie Munteanu, Mihai Petrachi și Oleg Serebrian.


La microfon e Vasile Botnaru, autorul şi prezentatorul emisiunii duminicale Punct şi de la capăt. După ce veţi trimite, la 1 septembrie, copii sau nepoţii la şcoală, la câteva zile o să vă puneţi şi Dumneavoastră haine de sărbătoare şi veţi merge la secţiile de votare. Asta dacă veţi răspunde îndemnului Comisiei electorale centrale. Atenţie, nu a partidelor, care spun că vor să redea alegătorilor dreptul de a decide cine să fie şeful statului.

Pentru că CEC-ul este cu pîinea şi cuţitul, după ce Curtea Constituţională a încuviinţat organizarea plebiscitului. Ori poate, dimpotrivă, veţi urma sfatul opoziţiei comuniste şi veţi prefera să boicotaţi referendumul, pentru ca, finalmente, să nu se adune suficienţi alegători, aşa cum speră liderii PCRM, şi articolul 78 al Constituţiei să rămână neschimbat. Adică tot Legislativului să-i revină dreptul să aleagă şeful statului. Numai că următorului, care unul Dumnezeu ştie, dacă va avea sau nu voturi necesare. Prin urmare, tot un fel de ruletă rusească să jucăm cu toţii în continuare.

Până la 5 septembrie, însă, o să avem capul calendar, cum se zice în folclorul secretarelor. Pentru că partidele participante la referendum, (a propos, chiar şi comuniştii, care pledează pentru neparticipare, tot vor legitimaţii de participanţi), abia de aşteaptă să vă tragă de partea lor. Astăzi, la masa rotundă a Europei Libere, avem o primă discuţie despre referendumul din 5 septembrie cu trei interlocutori, care au opţiuni diferite în ceea ce priveşte utilitatea şi oportunitatea acestui plebiscit.

In Studioul de la Chişinău al Europei Libere se află deputatul democrat Oleg Serebrian care, în curând, îşi va începe exercitarea funcţiei de ambasador al Republicii Moldova în Franţa, fostul consilier în probleme de drept al preşedintelui Lucinschi, expertul Mihai Petrachi, şi deputatul comunist Iurie Munteanu.

Europa Liberă: În ce măsură va afecta şi dacă va afecta reforma sistemul parlamentarist? Teza Partidului Comuniştilor este, că facem o mişcare îndărăt. Domnul Petrachi, mai întâi pe Dumneavoastră aş vrea să vă întreb, care aţi iniţiat odată reforma şi a fost zădărnicită. Acuma ce senzaţie aveţi?

Mihai Petrachi
Mihai Petrachi
: „Ultimii 10 ani de zile şi mai ales practica guvernării comuniste a demonstrat, că încercarea de a guverna Republica Moldova în cadrul unui regim parlamentar eşuează. Fiindcă timp de opt ani de zile, având un regim parlamentar, practic, noi am avut o administrare sau o guvernare autoritară unipersonală, dacă vreţi, soră cu dictatura. Problema nu constă în aceea, că au fost comuniştii. Comuniştii au nimerit, pur şi simplu, în aceste condiţii de seră, care au fost create cu sprijinul forţelor democrate la 5 iulie 2000.

Din păcate, la noi în Republica Moldova, cam toate sistemele de guvernare, cred că au mai rămas nu ştiu care să-l aplicăm, exagerat prezidenţial, poate să-l numesc aşa, ar putea să aibă un efect. La noi nu prinde rădăcini nici un sistem, se dovedeşte a fi ineficient nu din cauza că sistemul este rău sau bun. Problema este de altă natură şi nu întâmplător noi am iniţiat atunci în 98-99 acea reformă constituţională.

Era vorba de a crea un mecanism de echilibru dintre ramurile puterii, de contrapondere şi de contrabalanţă şi, dacă vreţi, de nişte pârghii, care permiteau fiecărei din ramurile puterii să tempereze spiritele sau ambiţiile, dacă vreţi, abuzurile, pe care poate să şi le permită una din ramurile puterii, aşa cum ar fi Parlamentul, preşedintele, inclusiv puterea judecătorească. Din păcate, noi n-am reuşit. Pentru că la 5 iulie nu s-a votat o reformă constituţională, dar s-a votat două proiecte de lege, care au fost comasate într-o noapte, fără a se gândi asupra lor şi sistemul a fost trunchiat.”

Europa Liberă: Vreau să-l întreb pe domnul Munteanu. Este adevărat, că Dumneavoastră, comuniştii, aţi compromis modelul parlamentar? Şi, de fapt, aţi condus autoritar?

Iurie Munteanu: „Nu e adevărat. Se încearcă mai mult să se speculeze pe stabilitatea pe care au asigurat-o comuniştii, stabilitatea politică şi economică, pe care ei au asigurat-o timp de opt ani. Fenomenul se explică foarte simplu: preşedintele Voronin, care a exercitat mandatul de preşedinte de două ori consecutiv, se baza pe o majoritate parlamentară. De asta noi n-am avut fenomenele, care de regulă caracterizează republicile prezidenţiale, sau chiar şi parlamentare, şi semiprezidenţiale. Deci, noi am avut o stabilitate politică pentru că preşedintele, care era şeful statului se baza pe o majoritate parlamentară, aleasă de popor.
Iurie Munteanu


În ceea ce priveşte reforma, pe care acuma încearcă s-o realizeze actuala guvernare, eu vreau să-l felicit pe domnul Petru Lucinschi, visul căruia acum se îndeplineşte, de fapt. Cu părere de rău pentru domnul Petru Lucinschi, care a conceput acest efort, acest exerciţiu, el nu se va bucura, cel puţin în mod direct de rezultatele lui. De rezultatele modificării articolului 78 şi pasul ulterior - al lărgirii sau extinderii împuternicirilor preşedintelui ţării - se vor bucura alţii. Dar asta o să fie un pas serios înapoi.

Eu vă reamintesc ce a fost în anii 90. Stabilitatea, sau sistemul de contrabalanţă, la care s-a referit domnul Petrachi, în ultimii ani ai aflării la guvernare a domnului Petru Lucinschi s-au caracterizat printr-o instabilitate totală. Când primul ministru era într-un conflict permanent cu preşedintele, preşedintele Parlamentului era în conflict permanent şi cu primul ministru şi cu preşedintele. Am avut o situaţie similară celei pe care am avut-o în Ucraina până practic nu demult. Apropo, ce vedem noi în Ucraina? N-a fost o reformă, care ar schimba Constituţia, sau care ar afecta într-un mod sau altul împuternicirile prezidenţiale, dar avem o stabilitate. Pentru că preşedintele se bucură de o majoritate parlamentară, ceea ce este un proces firesc.”

Europa Liberă: Pentru ascultătorii noştri, în limbaj simplu, sunt obligat să vă întreb: cine era mai puternic?
Fracţiunea comuniştilor în Parlament? Sau Voronin? De multe ori se crea impresia că fracţiunea nu avea voci.

Iurie Munteanu: „Haideţi eu să explic un lucru foarte simplu - ce este fracţiunea, nu numai în cazul Partidului Comuniştilor, dar şi în cazul altor partide. Fracţiunea doar reprezintă partidul în Parlament. Azi fracţiunea constă din anumiţi membri, mîine în fracţiune vor intra alţi membri ai partidului. Deci, nu putem să-l comparăm pe preşedintele Voronin cu fracţiunea, sunt lucruri de necomparat. Preşedintele Voronin, în calitatea sa de preşedinte, el la fel a fost şi preşedinte al partidului, pe care-l reprezenta fracţiunea. Până la urmă, fracţiunea se supunea deciziilor partidului, pe care-l conducea Vladimir Voronin.

În ceea ce priveşte modul, în care se iau deciziile în interiorul partidului, eu vă spun: deciziile se iau colegial, în exclusivitate. Dacă este vorba de nişte decizii de ordin curent, este vorba de executivul politic, dacă sunt nişte decizii mai importante, înseamnă că hotărăşte plenara comitetului central, iar dacă este vorba de decizii principiale strategice - atunci se convoacă sau conferinţa partidului sau chiar şi congresul. Noi comparăm nişte lucrui de necomparat. Care se bazează pe nişte speculaţii din partea ziariştilor, care sunt mulţi, cu părere de bine, sau cu părere de rău, şi obedienţi actualei guvernări.”

Europa Liberă: Nu doar a ziariştilor. Avem şi deputaţi, care au părăsit fracţiunea şi tocmai ei s-au arătat nemulţumiţi de această subordonare disciplinară.

Iurie Munteanu: „Eu din nou pot să iau pe acei deputaţi, care au părăsit fracţiunea şi vă spun de ce au părăsit-o. Părăsirea fracţiunii de către deputaţii la care Dumneavoastră vă referiţi n-are nimic cu modul de luare a deciziilor în cadrul partidului. Este vorba de nişte interese absolut meschine, sau de frica de a fi supuşi unor represalii din partea actualei guvernări. Haideţi să mergem pe nume, eu nu ascund nimic.

Europa Liberă: Asta e tălmăcirea Dumneavoastră. Dar este dreptul lor să interpreteze şi ei gestul lor cum vor ei. Domnule Serebrean, pe Dumneavoastră vreau să vă întreb, dacă sunteţi conştient de pericolele pe care, iată, le anticipează domnul Munteanu. Dacă veţi compromite cumva această construcţie, la care s-a ajuns după efort susţinut?

Oleg Serebrian
Oleg Serebrian
: „Noi am ajuns în situaţia asta ca urmare a unor frământări politice destul de evidente, după alegerile care au urmat alegerilor din 5 aprilie 2009. De fapt, chiar alegerile din 2005 au demonstrat o anumită incapacitate a sistemului actual de a servi interesul public. Ceea ce a fost la 4 aprilie 2005 a fost preludiul unei crize politice, care s-a demonstrat ulterior la 5 aprilie 2009. Şi Partidul Comuniştilor era conştient de faptul, că formula de reformă ciuntită, cum spunea pe bună dreptate domnul Petrachi adineaori, din 2000 nu era cea mai potrivită pentru situaţia politică din Republica Moldova. Altminteri, nici PCRM n-ar fi venit cu acele contrapropuneri pe care le-a avut pe parcursul ultmului an. Deci, toată lumea era conştientă de faptul, că există un impas. Care s-a demonstrat cu prisosinţă în mai-iunie 2009, ulterior în noiembrie-decembrie acelaş an.

De fapt, construcţia care vine este una provizorie. Nu am certitudiea, că ea va fi longevivă. Nu sunt jurist constituţionalist, dar din punctul de vedere al unui jurist constituţionalist ea nu este nici sistem parlamentar, nici sistem prezidenţial, şi nici semiparlamentar până la capăt. Parlamentul rămâne cu nişte competenţe foarte mari. Şi totodată preşedintele Republicii va fi ales în urma unui vot uninominal. Cu competenţe oarecum disproporţionate pentru acest vot, dacă ne uităm la competenţe.”

Europa Liberă: În sensul mai mici decât ar merita?

Oleg Serebrean
: „În sensul mai mici decât ar merita un şef de stat ales de către întreg poporul. Deci, ulterior ar fi nevoie de nişte ajustări, nu zic de nişte reforme, dar nişte ajustări, pentru a pune sistemul respectiv într-o barcă sau alta, pentru a-l putea cataloga în vreun fel. Rare sunt exemplele de regimuri parlamentare, unde şeful statului rămâne totuşi ales de către popor. Şi de fapt asta este situaţia noastră – sunt ţări africane, în care premieri foarte puternici ajung să impună alegerea şefului statului pur formal de către popor, rămânând de fapt puterea la dispoziţia lor.”

Europa Liberă: Domnul Serebrean, dar chiar provizoriu fiind, există riscul să scăpaţi Jinul din lampă şi să aveţi, aşa cum spune domnul Munteanu, să aveţi un pol foarte puternic?

Oleg Serebrian: „Acest pol nu va fi în nici un caz preşedintele. Acest pol poate fi premierul, ţinând cont de relativa incapacitate a preşedintelui de a interveni în politica reală. Mai ales, dacă acest preşedinte care va fi ales, nu va avea, cum spunea şi domnul Munteanu adineaori, acoperire suficientă în Parlament. Un preşedinte lipsit de susţinerea unei fracţiuni puternice în Parlament, în condiţiile actualei Constituţii, va fi, ştiu eu, un monarh într-o monarhie constituţională. Şeful statului, care va primi scrisori de acreditare, va oferi Ordinul Republicii şi alte distincţii. Competenţele nu vor fi foarte mari. Acuma depinde, dacă acest şef de stat va avea o fracţiune puternică şi va fi jucător politic, se va implica activ prin intermediul unei fracţiuni puternice în viaţa publică. Pot apare fricţiuni.
Iurie Munteanu și Oleg Serebrian la Europa Liberă


Rămâne să ne întrebăm, dacă aceste fricţiuni între premier şi între preşedinte, care, intuiesc eu, vor fi ambii figuri politice destul de puternice şi totuşi în condiţiile noastre cu susţinere parlamentară şi unii, şi alţii, dacă aceste fricţiuni vor da impresia unei stabilităţi. Uneori fricţiunile generează şi impresia unei stabilităţi, sau a unei situaţii politice sănătoase. Nu există o concentrare excesivă de putere. Deşi, în unele situaţii, concentrarea de putere este şi benefică. În situaţii de criză economică, de criză politică. Ceea ce spuneau colegii noştri comunişti pentru perioada 2001-2009 e într-un fel valabil. Era o concentrare de putere Parlament-preşedinţie-putere într-un singur nucleu. E mai uşor să gestionezi o situaţie de criză, având puterea concentrată într-un singur pol, decât dispersată.”

Europa Liberă: Şi atunci este logic să vă întreb, domnule Serebrean, de ce porniţi această reformă, dacă ştiţi, că s-ar putea să fie provizorie, dacă ştiţi că ar putea genera anumite disproporţionalităţi? Daţi curs doar voinţei poporului?

Oleg Serebrian
: „Da, este un element. Cel mai important lucru cred, că este altul – necesitatea de a depăşi o stare de criză politică, care s-a instaurat, eu aş zice, din aprilie 2009 şi s-a văzut că este un element care nu funcţionează. Acuma sigur, că erau câteva modalităţi de a depăşi această stare. Modalitatea agreată mai curând de popor era alegerea şefului statului prin scrutin direct. Ceea ce spuneau deseori oamenii simpli era – dacă Parlamentul se arată incapabil. Şi, de fapt, fac aici o paranteză: ce s-a produs prin evenimentele din mai-iunie, noiembrie-decembrie 2009? Discreditarea Parlamentului, în mare parte. S-a arătat nefuncţionalitatea lui şi nefuncţionalitatea acestui sistem. Deci, într-un fel, opinia piblică a impus acest mod de alegere. Provizoratul? Totul este un provizorat. Eu nu spuneam că sistemul trebuie ulterior schimbat radical. Sistemul trebuie ajustat ulterior. Cred că preşedintele trebuie să revină la acele competenţe, pe care le avea până în 2000. Nu până în 94, atenţie, pentru că domnul Munteanu făcea trimiterea la competenţele unui regim prezidenţial. Deşi nici atunci nu era un regim chiar prezidenţial pur, până în 94. Însă competenţele preşedintelui, pe care le stipula Constituţia din anul 1994, ar fi bune pentru un preşedinte ales de către întreg poporul.”

Europa Liberă: Domnule Munteanu, Dumneavoastră comuniştii, aţi avut curajul să recunoaşteţi, că poporul uneori poate să greşească. Şi ne amintim de Vladimir Voronin, care a spus, că poporul la un moment dat ar vrea, de exemplu, să se revină şi la pedeapsa capitală, asta nu înseamnă că trebuie să dăm curs acestei voinţe. Şi totuşi, ce e de făcut cu această voinţă poate iluzorie, poate dacă ar vrea să aleagă direct preşedinte comunist, de exemplu. Rataţi această şansă?

Iurie Munteanu
: „Practica, mai cu seamă a secolului 20, arată că dictatorii vin la putere în marea majoritate a cazurilor, dacă nu în toate cazurile, prin voinţa directă a poporului. Prin plebiscite, referendumuri ş.a.m.d. trebuie să fie clar. Noi vorbim, vorbim, vorbim, pe când situaţia este foarte, foarte, foarte simplă. Totul se opreşte până la urmă în capriciul unei singure persoane, căreia îi spune Marian Lupu. Care în ruptul capului vrea să devină preşedinte. Ei au nevoie de referendum ca să petreacă o campanie electorală. Pentru că referendumul până la urmă este o campanie electorală. Marian Lupu speră, că el se va pregăti destul de bine pentru a intra în alegerile prezidenţiale şi le va câştiga. Spunând apropo încă trei săptămâni în urmă, că el nu va atinge în nici într-un caz, nu va iniţia nici o procedură de atingere ulterioară a împuternicirilor şefului statului.

Iurie Munteanu
Până la urmă vedem, că va atinge şi că următorul referendum se va referi la împuternicirile şefului statului. Ştim care va fi următorul – NATO. După asta va fi limba română şi al cincilea referendum va fi al doilea stat românesc. Acum se verifică tehnologia referendumurilor. Deci, Lupu foarte mult speră, că în cadrul acestui exerciţiu el va deveni preşedinte. Restul componentelor Alianţei n-au decât să accepte acest capriciu, pentru că ei depind de el. Dacă comuniştii vor intra în campania prezidenţială, şansele de a câştiga campania prezidenţială din partea comuniştilor sunt cele mai mari, pentru că electoratul nostru este cel mai consolidat.”

Europa Liberă: Exact asta vă întreb, domnule Munteanu. De ce nu folosiţi acest val de interes al poporului pentru alegerea preşedintelui? Ca să vă instalaţi un preşedinte ales de întreg popor?


Iurie Munteanu: „Foarte, foarte simplu: în cazul în care noi modificăm articolul 78 la moment, după modificarea acestui articol va dispărea temeiul juridic pentru dizolvarea Parlamentului. Nici un preşedinte, cine nu ar fi el, comunist sau reprezentant al altor partide, el nu va avea temei juridic pentru dizolvarea Parlamentului. Pentru că procedura de dizolvare gata, nu va mai fi stabilită de articolul 78. Este un moment principial şi noi suntem un partid principial. Eu am venit cu o propunere clară, reprezentând partidul: noi votăm în Parlament articolul 78 împreună cu Dumneavoastră, dar în Legea cu privire la aprobarea articolului 78 trebuie să fie o obligaţiune clar stabilită din partea preşedintelui ad-interim, că a doua zi, imediat după votare în a doua lectură a acestei legi, el emite decretul de dizolvare a Parlamentului. Atât.

Dacă e să vorbim de voinţa poporului, să ştiţi că mai bine de trei pătrimi din popor, mai mult decât acele 70 de procente, care vor ca Moldova să fie republică prezidenţială, vor alegeri parlamentare anticipate. Şi Ghimpu din 16 iunie, împreună cu toată Alianţa şi cu restul colegilor săi, Lupu, în special, Filat, ignorând prevederile Constituţiei din 16 aprilie, sunt deja în situaţie de ilegalitate şi deja noi avem toate semnele de uzurpare a puterii. Pe 16 iunie Ghimpu era obligat să dizolve Parlamentul oricum. Sau să stabilească data dizolvării lui şi data alegerilor anticipate.”

Europa Liberă: Domnul Munteanu, dar poporul ăsta, care vrea astăzi anticipate, s-ar putea cu acelaşi succes să le regrete.

Iurie Munteanu: „Lupu trebuie să se întrebe, dacă poporul vrea ca Moldova să fie republică prezidenţială. Dacă vrea el, poporul ăsta, să fie preşedinte acest om cu intenţii neclare, care atât de mult depinde de Ghimpu şi îl apără?

Europa Liberă: Dumneavoastră vorbiţi, ca şi cum el este deja preşedinte. Domnul Petrachi, există într-adevăr riscul, ca după modificarea articolului 78 să dispară temeiul dizolvării?

Mihai Petrachi: „Formal, juridic vorbind – da. Fiindcă se modifică conţinutul articolului 78, dispare acest alineat trei, care prevede că în cazul în care Parlamentul nu poate alege preşedintele şi după alegeri repetate, preşedintele în exerciţiu, este forma imperativă, dizolvă Parlamentul şi stabileşte data alegerilor în noul Parlament. De îndată ce dispare acest alineat din articolul 78, după modificarea lui, desigur că oricare ar fi în funcţie, ar spune – nu am temei constituţional, a dispărut acest temei.”

Europa Liberă: Adică acesta este un as din mînecă al lui Ghimpu?

Mihai Petrachi: „Cred că aşii ăştia cad pur şi simplu într-o, nici nu ştiu cum să mai spun, într-o încrucişare involuntară a circumstanţelor. Nu este nimic proiectat sau modelat şi organizat. Cred că ceva mai profund trebuie să privim la situaţie. Fiindcă văd, că se încearcă de a raporta necesitatea unei revizuiri şi unei ajustări a sistemului constituţional de organizare a puterilor la mofturile unor persoane anume. Eu cred că nu este corect. Sunt 11 ani de zile de când cetăţenii în mod constant indică. Fiindcă ei ştiu că le-a fost încălcată în picioare voinţa exprimată la un referendum consultativ din 23 mai 99, când 68 la sută au spus da. Şi Parlamentul era obligat să ţină cont, în baza acelui referenddum. Cel puţin aşa este scris – temei pentru a soluţiona pe cale constituţională de către autoritatea respectivă, să modifice în modul respectiv. Nu s-a făcut acest lucru.
Mihai Petrachi


S-a mers la acea reformă, eu am spus – grăbită, noapte. Şi în toamna lui 2000 am prognozat, că nu vom avea o situaţie normală, când şeful statului va fi ales în Parlament. Mai mult ca atât: încercarea de a trece, aşa cum am făcut-o noi în anii 90, de a trece regulile democraţiei stradale în cadrul Parlamentului, nu pot să dea efect. Mai mult ca atât: cetăţenii au vrut şi doresc astăzi, sunt permanent în această dorinţă, ca să fie distinct separate atribuţiile şi responsabilităţile ramurilor puterii. Iată, astăzi am vorbit aici, că preşedintele Voronin, aşa a fost situaţia, a avut o majoritate constituţională în 2001-2005, pe urmă a avut o majoritate absolută în 2005-2009, şi nu a dirijat el, nu a fost nici un fel de dictatură ş.a.m.d. De jure – da, şi astăzi nu poţi să-i incriminezi nimic preşedintelui Voronin. Fiindcă nu vei găsi nici un document, sau o hotărâre de Parlament sau o lege, sau o hotărâre de Guvern, semnată de preşedintele Voronin.”

Europa Liberă: Ei, Stati a găsit una.

Mihai Petrachi: „Ei, a găsit una acolo. O scrisoare, mă rog, şi aceea nu e act normativ. Dar nu poţi să-i incriminezi nimic. Dar de facto, toate deciziile, toată guvernarea Republicii Moldova s-a bazat pe voinţa unui om. Nu trebuie să uităm, că şeful statului mai are şi o altă funcţie, care este foarte importantă şi noi uităm de dânsa – funcţia de mediere. Atât între ramurile puterii, cât şi între societate şi putere.”

Europa Liberă: Această încercare de a solicita poporul direct este cumva întoarcerea cu faţa spre oameni, alegători prin forme referendare? Domnule Serebrean?


Oleg Serebrian: „Începând cu 1991 nu cred, că oamenii politici din Republica Moldova, oricare a fost culoarea lor, ar fi încercat să se întoarcă cu spatele, să rişte să ignore poziţia cetăţenilor. Repet, oricare partid politic, care ar fi fost el, a căutat să răspundă unor chemări ale cetăţenilor. Să aibă acoperire în acţiunile pe care le întreprinde. Încercarea Alianţei pentru Integrare Europeană de a organiza acest referendum răspunde, în fond, aşteptărilor cetăţenilor.

Dacă partidele politice nu sunt, sau se arată incapabile să gestioneze o criză politică, care s-a instaurat deja mai bine de un an de zile în Republica Moldova, de ce nu, să recurgem la acest model de democraţie directă. Oamenii, până la urmă, cum nu i-ar desconsidera unii politicieni, în surdină sau mai deschis, au capacitatea şi inteligenţa de a găsi răspuns la acele întrebări, la care dese ori nici clasa politică nu găseşte răspuns. Şi alegerea pe care o fac ei, deşi criticată uneori, mai ales de oamenii politici, este de cele mai dese ori răspuns la o situaţie concretă, la eşecul, sau dimpotrivă la succesul unor formaţiuni politice sau unor oameni politici.

Părerea mea este, că acest referendum va soluţiona o problemă – vom reuşi să depăşim o criză politică accentuată. De asemenea, mă grăbesc să infirm temerile colegului Munteanu, legate de aceste alegeri. Dacă o componentă a Alianţei pentru Integrare Europeană va dori să profite de acea clauză, la care adineaori făcea trimitere domnul Petrachi, oricare ar fi acest coleg, sau acest partid din cele patru din Alianţa pentru Integrare Europeană, vă asigur că cel puţin două partide politice şi doi lideri politici din cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană sunt decişi, ca în acest an să aibă loc alegeri parlamentare şi nu există nici un interes. Plus la asta, există angajamente internaţionale, există angajamente morale interne, dacă vreţi. Veţi spune că ele nu costă mult?”
Oleg Serebrian


Europa Liberă: Mai există arbitrul – alegătorul.

Oleg Serebrian: „Există un arbitru. Nici în Est, nici în Vest, nici pe interior. Cel care va încerca să nu organizeze alegeri în acest an, după cum bine spuneţi Dumneavoastră, e prevedere constituţională, chiar dacă ulterior se va produce această modificare, riscă prea mult. Adică riscă să se discrediteze pe toate meridianele politice şi geografice.”

Europa Liberă: Domnul Munteanu, noi nu vom paria acuma, pentru că nu are rost. Vreau doar să vă întreb: dacă această democraţie directă cumva ar putea o dată să fie benefică şi pentru Dumneavoastră? Că aveţi de rezolvat probleme delicate aţi spus – neutralitatea. S-ar putea să aveţi nevoie de acest instrument.


Iurie Munteanu
: „Totuşi, nu mă pot să mă abţin şi vreau să pariez un lucru. Domnul Serebrean spune, că nimeni nu se teme de alegeri, conform angajamentelor internaţionale, pe care le are Alianţa. Păi de ce nu anunţă alegerile anticipate Alianţa? A trecut mai bine de o lună din momentul în care alegerile anticipate urmau a fi anunţate şi nu le anunţă Alianţa.

Europa Liberă: Cu domnul Serebrean, înţeleg că pariaţi. Să vedem.

Iurie Munteanu
: „Deci, după modificarea articolului 78, în cazul în care referendumul va avea loc, ei vor tergiversa la infinit anunţarea alegerilor anticipate.”

Europa Liberă: Pariaţi pe un leu? Un dolar?



Iurie Munteanu
Iurie Munteanu
: „Un leu, hai să spunem aşa. Despre democraţia directă – deci, domnul Serebrian s-a referit la înţelepciunea poporului, la rezonabilitatea colectivă a poporului, etc. Păi bine, când e vorba de 60 de procente din alegători, putem să vorbim despre o rezonabilitate colectivă, despre o decizie a mai mult sau mai puţin a întregului popor.

Dacă ei vor cu adevărat să apeleze la decizia întregului popor, de ce atunci Lupu cu lacrimi în ochi la ultima şedinţă a Alianţei, înainte de a aproba modificările în Codul electoral, mai că nu în genunchi cerea Alianţei reducerea pragului de valabilitate a referendumului, la 33%. Ei nu au nevoie de voinţa întregului popor. Ei au nevoie de voinţa acelor 16 procente, care, în cazul în care referendumul va fi validat, va decide soarta ţării. Reiese, că soarta ţării este dată la alegerea celor 16 procente, pe care le-a inventat Lupu şi pe care le-a susţinut Alianţa, fără a avea de ales, pentru că aşa cere o componentă a Alianţei.”

Europa Liberă: Eu am înţeles, domnule Munteanu, că îl iubiţi foarte mult pe Lupu. Şi înţeleg logica Dumneavoastră.

Iurie Munteanu: „Pur şi simplu, cu părere de rău, acum soarta ţării este pusă la bătaie din cauza capriciului unei persoane.”

Europa Liberă: Domnul Petrachi?

Mihai Petrachi: „Toată lumea cunoaşte, că sunt un adept convins al democraţiei directe, participative, referendare, cum o numim noi. Totodată, eu ştiu că toate democraţiile aşezate, avansate, europene, au rezerve mari faţă de democraţia directă, sau referendară. Toate parlamentele Republicii Moldova, începând cu 1997 şi până, dacă nu mă greşesc, până în 2003, au respins patru iniţiative de desfăşurare a referendumurilor, legislative, consultative şi constituţionale. Inclusiv comuniştii au respins două. Am avut în practica noastră un singur referendum constituţional în 99.

Avem acum şansa de a organiza şi desfăşura un referendum constituţional. Cu toată pledoarea mea pentru acestă democraţie referendară, ştiţi foarte bine, că noi am promovat o idee, că în situaţia care s-a creat, în această criză, mai ales plus au apărut aceste inundaţii dezastruoase, era ca partidele parlamentare, care reprezintă acum puterea în Parlament, să-şi asume responsabilitatea să anuleze rezultatele care au fost neconstituţionale, cu abateri grave de la Constituţie şi să facă toate modificările şi toate ajustările în cadrul Parlamentului. Şi să asigure o guvernare stabilă a Republicii Moldova în această perioadă foarte grea. Din păcate, au refuzat toate acele partide. Din păcate nu am fost auziţi şi înţeleşi.”

Europa Liberă: Am înţeles. Domnule Petrachi, eu ca reprezentant al vocii poporului, totuşi aş fi gata să plătesc aceste milioane, dacă de acum încolo, într-adevăr, politicienii ar şti să aplece urechea la oameni.


Mihai Petrachi: „Aţi spus singur: dacă.”

Europa Liberă: Dar să începem poate cu costuri mai puţine, cu subiecte poate mai simple. De exemplu, să facem un referendum dacă trebuie cozorocul purtat în faţă sau la ceafă.


Mihai Petrachi
: „Asta la nivel local, trebuie să facem aceasta. Eu sunt de acord. Absolut.”

Europa Liberă: Un exerciţiu referendar.

Mihai Petrachi: „Cu ambele mîini pentru.”

*

Vasile Botnaru
: Doamnelor şi domnilor, am ajuns la punctul final al emisiunii de astăzi, la care au participat Oleg Serebrian, Mihai Petrachi şi Iurie Munteanu.

Pe aceeași temă

Previous Next

XS
SM
MD
LG