Domnul profesor Alexandru Calinescu a descoperit că statisticile dau peste cap proverbul „Fie pîine cît de grea, tot mai bună-i în ţara ta” .
O recentă statistică arată că în ţările Uniunii Europene trăiesc aproximativ 2,7 milioane de români, ceea ce reprezintă peste 10 % din populaţia României şi o treime din populaţia activă. Cei mai mulţi se află, se ştie, în Spania, Italia şi Germania. Cifrele sînt impresionante şi merită să ne aplecăm puţin asupra lor.
Aş remarca, mai întîi, că fenomenul este, în sine, firesc, într-o lume a globalizării şi a libertăţii de mişcare. Bună parte din românii trăitori în ţările occidentale au acte în regulă şi permise de muncă. Alţii, iar aici e greu a da cifre exacte, muncesc „la negru”.
Interesantă ar fi, apoi, o radiografiere a statutului social pe care îl au românii stabiliţi, definitiv sau temporar, în străinătate. Mulţi dintre ei sînt muncitori calificaţi, zidari sau tîmplari, care îşi găsesc relativ uşor de lucru. Cu siguranţă nu mai puţin numeroşi sunt cei care se „reprofilează”, acceptînd slujbe ce nu ţin de meseria lor. Femeile sunt angajate adesea drept bone la copii sau îngrijitoare pentru persoanele în vîrstă. Intelectualii caută să-şi continue cariera profesională. Am asistat, în ultima vreme, la o adevărată hemoragie în ce priveşte medicii şi cadrele sanitare.
Se prognozează un nou val de plecări ale celor din această categorie, cu atît mai mult cu cît, din salariile lor oricum foarte mici, li se va tăia un procent de 25%. Riscăm să rămînem fără medici specialişti şi fără asistente medicale. Care este, apoi, numărul românilor emigraţi în alte ţări, cum ar fi Statele Unite sau Canada? Cu certitudine deloc neglijabil. În fine, există români care ajung în ţări mai exotice. Aflat la Iaşi acum cîteva zile, profesorul Mihai Zamfir, ambasadorul României în Brazilia, îmi spunea că în închisorile braziliene se află o sută de români, arestaţi pentru trafic de droguri. Iată că stăm bine, cu ghilimelele de rigoare, şi la acest capitol.
Care sînt consecinţele economice ale acestei emigraţii masive? Ei bine, ele sînt, indiscutabil, dintr-un anumit punct de vedere, pozitive. În 2008 emigranţii au trimis în România 9,4 miliarde de dolari. Pe urmă, nu toţi cei care muncesc în Occident vor să se stabilească acolo. Unii se întorc, după ce au strîns ceva bani, suficienţi pentru a-şi construi o casă. Alţii decid să se întoarcă la vîrsta pensionării, după ce s-au asigurat că vor trăi în locurile natale decent şi fără griji materiale.
Iată, aşadar, că nu mai e valabilă zicala binecunoscută, cum că fie pîinea cît de rea, tot mai bine e să o mănînci în ţara ta. Românii plecaţi refuză această filosofie a resemnării şi acest soi de patriotism fără acoperire. Iar în ziua cînd pîinea va fi la fel de bună ca în Occident, e de presupus că cei mai mulţi români vor opta să trăiască şi să muncească în ţara lor.
