În jur de 400 de milioane de lei va cheltui guvernul pentru a le reda un acoperiş de-asupra capului oamenilor care şi-au pierdut casele în inundaţii. Spre deosebire de statele în care în cazul unor calamităţi intră pe rol întîi de toate companiile de asigurări, ca să-i despăgubească pe oameni, în Moldova acest instrument este aproape inexistent, pentru că din numărul total de locuinţe de care dispun cetăţenii moldoveni sunt asigurate mai puţin de un procent. De ce oamenii din zonele de risc nu-şi asigură locuinţele ca să nu fi depins de mila autorităţilor? Căutăm răspunsul la această întrebare împreună cu Ion Lăcătuș, pînă nu demult şi preşedinte al Asociaţiei pentru protecţia drepturilor asiguratorilor.
Europa Liberă: Dle Lăcătuş, cum se întîmplă că din filmul cu inundaţiile pe care îl vedem la televizor lipsesc cu desăvîrşire asiguratorii? Chiar nu există oare niciun proprietar de casă care să-şi fi asigurat imobilul şi acum să ia bani de la o companie de asigurări ?
Europa Liberă: Dar nu iese nici un asigurator în faţă să spună – domnilor, iată, trebuiie să vă fie de învăţătură, asiguraţi-vă casele. Sau nu e momentul, cum credeţi ?
Ion Lăcătuş: Este o problem care urmează a fi soluţionată. Această problemă comportă un caracter mai complex şi presupune implementarea mai multor măsuri. Ar fi nu tocmai potrivit să iasă acum asiguratorii şi să trîmbiţeze că este nevoie de protejarea averilor, că este nevoie de posedarea poliţelor de asigurare, acuma, cînd oamenii au suferit. Consider că ar fi binevenit să fie o chemare, un apel deschis din partea asiguratorilor ca operatori profesionişti ai pieţei care să mediatizeze acest eveniment sau acest impact care să ducă la ridicarea culturii, ridicarea nivelului de încredere a cetăţenilor pentru încheierea poliţelor de asigurări; şi mai degrabă ar trebui să vină cu un mesaj social, cu un mesaj de ajutorare aceşti asiguratori ca ulterior să-i conducă pe cetăţeni la încheierea acestor poliţe de asigurare.
Europa Liberă: Da, dar ruseşte ştiţi cum se spune „Poca grom ne greanet, mujic ne perecrestitsea” şi acuma, sigur că nu este etic să le aminteşti oamenilor în momentul cînd sunt neneorociţi. Dar vorbim despre alţii care nu se grăbesc să-şi asigure casele. Şi dv., care sunteţi din breaslă, e de presupus că v-ar conveni ca statul să oblige cetăţenii să-şi asigure casele astfel încît să nu suporte în totalitate guvernul despăgubirea sinistraţilor. Pe de altă parte, oamenii, mai ales cei din mediul rural mai cu seamă spun că nu au de unde să dea bani pe asigurări. Cum se poate împăca varza cu capra?
Ion Lăcătuş: Din punctual meu de vedere, ca fost lucrător al supravegherii asigurărilor, coautor al unor acte legislative în baza cărora activează piaţa de asigurări, este o problemeă care trebuie abordată complex şi multilateral. În primul rind, asiguratorii sunt nevoiţi să impulsioneze această piaţă prin măsurile pe care le propun ei în mod facultativ. Statul este obligat să facă o analiză minuţioasă, să facă studii de fezabilitate, să facă o analiză a pierderilor pe parcursul unei perioade de lungă durată, să analizeze cu certitudine care au fost aceste pierderi, care sunt aceste grupuri de risc care afectează în permanenţă economia şi cetăţenii Republicii Moldova şi statul, bineînţeles, ar trebui să vină cu propunerea directă de asigurare obligatorie a acestor locuinţe.
Nu în ultimul rind trebuie să fie pregătite şi o serie de măsuri organizatorice, instituţionale şi legale. De asemenea, acaeastă reformă pe piaţa de asigurări la nivel de lege obligatorie trebuie să fie foarte bine mediatizată, foarte bine comentată, însoţită de o campanile de educare a maselor populare şi trebuie să fie însoţită de o campanile de ajutorare a acestor cetăţeni.
Cu referinţă la preţuri, pot să vă zic că sunt diferite sisteme de subvenţionare a acestui tip de asigurare, sunt sisteme de subvenţionare direct de către guvern, sisteme de avantajare a anumitor categorii – spre exemplu pensionarii sau invalizii – sisteme în cadrul cărora aceste categorii au nişte facilităţi şi au nişte reduceri substanţiale. Sunt sisteme care sunt îndreptate totalmente spre impulsionarea acestui tip de asigurare. Cu referinţă la R. Moldova, este absolut necesar ca noi să abordăm această problemă cu mult mai serios, cu mult mai complex. Este timpul deja să acţionăm, Nu putem să operăm la nesfîrşit cu inundaţiile din 2005, 2008, din anul acesta. Se impun în mod nemijlocit implementarea acestor măsuri şi realizarea acestui tip de asigurare obligatorie. Bineînţeles, această povară financiară care cade pe sarcina asiguraţilor nu este o greutate, deoarece cetăţeanul, plătind o primă de asigurare între 300 şi 500 de lei, el este protejat de o eventuală pierdere, o eventual catastrofă care ne costă 300 sau 500 de mii de lei în mediu preţul unei case în localităţile noastre.
Europa Liberă: Domnule Lăcătuş, dacă e să admitem că se va întîmpla această reformă, practicile economice care sunt aşa cum sunt ar fi de natură să vă permită vouă asiguratorilor să aveţi suficienţi bani ca să-i fi despăgubit pe cei pătimiţi. Dacă ne-am imagina că acele 500 de familii şi-ar fi asigurat casele distruse de inundaţii, companiile de asigurări de unde ar fi luat bani ca să le despăgubească?
Ion Lăcătuş: Dacă ne referim la aceste 500 de locuinţe, cu siguranţă companiile de asigurări ar fi făcut faţă cu demnitate…
Europa Liberă: Nu, aş fi vrut ca să ne deschideţi un pic culisele – cum se acumulează banii pentru despăgubiri, ca oamenii să fie informați?
Ion Lăcătuş: Există sistemul de pool de asigurare format din companiile naţionale de asigurare, în care se unesc mai multe companii care au dreptul să ofere astfel de servicii şi ele, pe principiul solidarităţii, acumulează primele şi formează un fond comund din care se plătesc despăgubirile. Al doilea sistem care îşi demonstrează deja viabilitatea la nivel european este sistemul de pool internaţional. Ţările din Europa de Sud-Est Centrală sau Europa de Vest Centrală se unesc în acest pool, iar cînd o ţară din spaţiul UE este supusă unui risc - ne referim mai ales la inundaţii, cutremure, alunecări de teren – are loc dispersia acestui risc pe plan georgafic.
În R. Moldova se examinează în prezent posibilitatea aderării la un astfel de system de pool internaţional. Dacă ne referim concret la fondul de asigurare, atunci zic în felul următor - făcînd o analiză complexă a fondului de locuinţe a R. Moldova, analizînd datele statistice cu privire la numărul de locuinţe din R. Moldova, sunt sub un million de case şi anexe. Dacă facem o matematică simplă şi înmulţim cu cel mult 500 de lei prima de asigurare, atunci constatăm cu certitudine că se formează un fond deloc nesubstanţial - oscilează între 5 şi 7 mln. de dolari din primul an de subscriere a acestor poliţe.
Europa Liberă: Dar fondurile acestea se investesc undeva?
Ion Lăcătuş: Obligatoriu. Activitatea de asugurare este formată din două direcţii – activitatea tehnică din încasări şi plăţi şi activitatea investiţională, adică valorificarea rezervelor de asigurare şi a activelor disponibile a companiilor.
Europa Liberă: Şi o ultimă întrebare: Ştiţi, moş Ion de la ţară trebuie să fie sigur că banii lui nu vor fi furaţi. Cum îi daţi, în cîteva cuvinte, garanţii, că banii ăştea nu vor fi înghiţiţi de piramide?
Ion Lăcptuş: Aceste garanţii vor fi specificate în mod expres în conţinutul legii cu privire la asigurarea obligatorie a locuinţelor – care va conţine criteriile, condiţiile de supraveghere, toate pîrghiile statului prin intermediul Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, pîrghiile acestui pool care va exercita o supraveghere dinaproape asupra administrării şi investirii acestor fonduri de asigurare. Reforma va fi susţinută şi de donatorii străini, deci va fi supravegheată foarte atent. Cu siguranţă, marea parte a sumelor acumulate cu titlu de prime de asigurare, vor fi transmise în reasigurare companiilor internaţionale de brand, care vor despăgubi cetăţenii în momentul apariţiei unor evenimente neplăcute pentru viaţa şi economia unui stat.
Europa Liberă: Vă mulţumim foarte mult.
