Linkuri accesibilitate

Moscova își urmărește cu ingeniozitate interesele în Occident


Gregory Feifer

Gregory Feifer

Un comentariu semnat de Gregory Feifer, senior corespondent RFE/RL.



Cerneala invizibila, instructiuni ascunse in imagini postate pe Internet, un laptop cu un software special care transmite mesaje secrete catre o duba in trecere: tehnologia de virf utilizata de cei 10 spioni rusi arestati luna trecuta (si care au marturisit ca sint agenti ai Moscovei) ne intriga pentru ca suna a literatura de spionaj – iar eliberarea lor, vineri, in schimbul a patru rusi condamnati in Rusia ca au spionat pentru Occident, intareste aceasta impresie, desi e mai putin uimitoare decit ceea ce pare a fi de fapt o comedie.

Viktor Cerkasin (fostul ofiter KGB care ii avea in subordine la Washington in anii 80 pe cei mai mari spioni pe care KGB-ul i-a avut vreodata in America – Aldrich Ames si Robert Hanssen) spune ca povestea e atit de absurda incit pare de necrezut. „E ca si cum grupa mare de la gradinita s-ar hotari sa se apuce de espionaj, nu e genul de serviciu de spionaj cu care eram obisnuit”, spune Cerkasin.


Dar a considera acest ultim scandal de spionaj ca un semn ca rusii continua inca - si ineficient - Razboiul Rece inseamna a nu vedea imaginea de ansamblu. In fapt, Moscova isi urmeaza cu abilitate interesele in Occident, si nu prin adunarea de informatii, ci prin business, deseori sprijinit prin spionaj industrial sofisticat, prin cumpararea de influenta si prin aranjamente de culise.

Dupa ce Vladimir Putin a preluat puterea acum zece ani, Rusia, cel mai mare exportator de energie, si-a extins influenta asupra pietei energetice europene, incercind sa obtina un control mai mare asupra retelelor de conducte, a facilitatilor de depozitare si instalatiilor care livreaza europenilor petrol si gaze naturale rusesti cosnumatorilor europeni.

Ministrul ceh al mediului înconjurător, Martin Bursik
Rusia a facut asta in parte prin recistigarea influentei pierdute dupa Razboiul Rece in state ale fostului bloc sovietic, acum membre ale Uniunii Europene si Aliantei Nord Atlantice. „Companiile energetice rusesti isi folosesc vechile contacte de pe vremea comunismului”, spune Martin Bursik, fostul ministru al mediului din Cehia.

Intre aceste contacte se afla si lobby-istul Miroslav Slof, un fost lider al tineretului communist, a carui companie, Slavia Consulting, a mediat acordul prin care compania ruseasca Lukoil a aprovizionat 20 la suta din carburantul folosit de aeroportul de la Praga anul trecut.

Doar ca nici o alta companie nu a participat la licitatie, in ciuda promisiunii premierului ceh de atunci, Mirek Topolanek, de a diversifica sursele de energie. Intimplator, Miroslav Slof e mina dreapta a unui fost prim ministru ceh, social democratul Milos Zeman, despre care multi spun ca ar vrea sa condideze la presedintia Cehiei.
Sediul Lukoil la Moscova


Nimic rau in asta, poate. Multe oficialitati spun ca firmele rusesti nu se comporta altfel decit cele ocidentale. „Nu cred ca investitiile normale din Rusia, Statele Unite, Italia, China, Japonia, Brazilia, Franta sau din orice alta parte sint o amenintare la adresa independentei noastre nationale”, spune un alt premier ceh, social-democratul Jiri Paroubek.

Altii au insa alta parere. Spre deosebire de companiile occidentale, care fac lobby in general pentru propriile lor interese, firmele de stat si cele private din Rusia joaca un rol integrant in politica externa a Kremlinului.

Cu siguranta nici o companie occidentala n-ar fi aceptat sa piarda miliarde de dolari taind gazul catre clientii ei. Asta a facut firma de stat Gazprom cind Moscova a inchis de doua ori conductele de gaze naturale catre Ucraina, in ce a parut a fi o actiune de pedepsire a Kievului pentru orientarea sa pro-occidentala.

Pentru a-si ascunde planurile, Kremlinul se bazeaza pe o retea deasa de companii detinute nominal de europeni, in realitate controlate de Moscova, pentru a ataca fara sa fie vazuta. Intre aceste companii se numara si o firma de comercializare a gazului numita Vemex care a reusit sa obtina 12 procente din piata interna a Cehiei de la infiintarea sa in 2001, unde vinde gaz rusesc. Desi pe pagina de internet a fimei Vemex nu exista nici un indiciu contrar, ea este ceheasca doar cu numele. De fapt, e controlata de Gazprom printr-o serie de alte firme din Elvetia, Germania si Austria, care au deschis calea spre cumpararea de catre Rusia unor companii energetice in toata Europa.

Centrex, de exemplu, e o companie inregistrata in Austria, si potrivit paginii de internet a Gazprom, a fost infiintata de propria sa banca, Gazprombank. Potrivit Comisiei Europene, Centrex se afla in proprietatea lui Centrex Grup Holding srl, inregistrata in Cipru, firma controlata de filiala Gazprom din Germania, si de RN Privatstiftung, o fundatie de la Viena cu actionari necunoscuti.

De ce aceasta oboseala de a ascunde adevaratii propretari ai companiilor despre care se banuieste sau se stie de-a dreptul ca sint controlate de Gazprom? Vemex e doar una din multele intreprinderi infiintate de Gazprom in Europa Centrala si de Est ca sa joace pe piata europeana de energie. Disimulind adevaratii proprietari, Gazprom isi face mai vizibile actiunile in ochii acelora ingrijorati de extinderea influentei rusesti.

Jaroslav Plesl, jurnalist ceh de investigatie, ii acuza pe unii din conationalii sai ca ajuta Moscova. „Cehii ar vinde orice” spune Plesl, referindu-se la gradul inalt de coruptie din Cehia, pe care companiile rusesti au putut s-o exploatexe, obtinind avantaje de pe urma unor licitatii netransparente. Aceleasi companii fac lobby impotriva instituirii unor reglementari care ar face imposibil acest gen de activitati, iar efectul final este ca ele exporta in Cehia tipul de coruptie dominant in Rusia.

Fostul sef al serviciului ceh de informatii externe Karel Randak se teme ca nu se poate face prea mult pentru a contracara aceste activitati. „Daca rusii vor sa puna mina pe bunuri strategice din Cehia, spune Randak, o vor face prin intermediul unor companii elvetiene sau vest-europene si nimeni nu poate spune ca in spatele acestor companii sint rusii.

In Europa Occidentala, Moscova a actionat facind masive aranjamente lucrative cu companii energetice straine care au devenit de facto sustinatoarele intereselor Kremlinului in propriile tari. Germania, Austria si Italia se afla intre tarile care s-au alaturat proiectelor de a construi doua noi magistrale de gaz din Rusia care vor adinci dependenta Europei de Moscova.

Proiectul North Stream - care consista din construirea unei conducte ce va lega direct Germania de Rusia, lasind pe dinafara tari de transit recalcitrante de genul Ucrainei - este condus de nimeni altul decit fostul cancelar al Germaniei Gerhard Schroeder, care a socat multa lume acceptind acest post imediat dupa terminarea mandatului de cancelar. Schroeder e ajutat la Berlin de o retea de fosti agenti ai securitatii est germane STASI. Intre ei, fostul sef al filialei Gazprom din Germania, care a lucrat cu Putin la recrutarea de spioni cind acesta era stationat la Dresda ca ofiter KGB in anii 80.
Directorul executiv al Gazpromului, Aleksei Miller cu Gerhard Schroeder la Forumul Economic de la Sankt Petersburg


Angajarea lui Schroeder este echivalentul unui scuipat in fata cancelarului Angela Merkel, spune jurnalistul ceh Jaroslav Plesl, o cruda readucere aminte despre influenta pe Rusia o are asupra elitelor germane, o influenta pe care Merkel nu putea s-o ignore. Iar utilitatea acestei influente intr-o tara in care 30 la suta din consumul de gaz e aprovizionat de rusi e foarte clara.

Cind a preluat mandatul de cancelar in 2005, Angela Merkel a avut cuvinte aspre la adresa Rusiei, si cerut Uniunii Europene sa adopte o politica comuna fata de Mosova.

Dar tarile Uniunii Europene nu au putut sa cada de acord asupra unei politici comune fata de Rusia, iar dependenta Germaniei fata de Moscova continua sa creasca, in parte si din cauza ca Kremlinul si-a convins clientii ca e riscant sa caute gaz in alta parte.

Iar cind Washingtonul a cerut in 2008 ca doua foste republici sovietice - Ucraina si Georgia - sa fie puse pe traseul catre intrarea in NATO, Angela Merkel a condus opozitia victorioasa la planul american, in ciuda miniei internationale dupa invadarea ruseasca a Georgiei in acelasi an. In acelasi timp, Germania a blocat citeva reglementari propuse de Uniunea Europeana care ar fi limitat capacitatea companiilor straine de a cumparea utilitati enegetice europene, si ar fi incetinit inaintarea Gazpromului spre Europa Occidentala.

In cazul Rusiei, care depinde de exporturile sale de petrol si gaze naturale, puterea politica si interesele comerciale in domeniul energiei sint inseparabile. In 2008, Gazprom a acceptat sa cumpere controlul asupra intregii industrii energetice din Serbia cind presedintele Boris Tadic a cerut sprijinul Moscovei in timpul campaniei de a fi reales.
Dmitri Medvedev în vizită la rafinăria de la Pancevo (2008)


In 2010, Ucraina a intors spatele Revolutiei Portocalii sub un presedinte nou si pro-moscovit entuziast, care a prelungit inchirierea catre Rusia a portului Sevastopol in schimbul unei reduceri de 30 la suta a pretului la gaz. In ultima instanta, Moscova isi extinde influenta prin erodarea autonomiei politice in tarile tinta.

Desi Rusia e departe de a exercita o astfel de influenta in Statele Unite, Moscova a avut deja lobby-isti de talie, intre care si fostii secretari de stat Henry Kissinger si James Baker – acesta fost consultant pentru Gazprom si pentru Transneft. „Rusii nu spioneaza, spune analistul politic Andrei Piontkovsky, „ei modeleaza politica externa americana in mod cu totul legal, asa ca de ce ar mai avea nevoie Kremlinul sa antreneze o duzina de citiva super spioni pentru a aduna informatii pe care orice jurnalist competent le poate compila la Moscova?”.

E posibil sa fi existat planuri pentru un proiect al Moscovei pe termen cu mult mai lung decit am fi dispusi s-o creditam.

E foarte clar insa ca, in timp ce serviciile de informatii de la Moscova par a se fi uitat pe sine in Razboiul Rece, Rusia si-a construit cu harnicie o retea de influenta eficienta cu mult peste granitele sale.

**

Gregory Feifer este senior correspondent la Radio Europa Libera/Radio Libertatea. Cartea sa „Marele joc de noroc: razboiul sovietic in Afganistan” a fost publicata anul acesta. Punctele de vedere exprimate in acest comentariu sint doar ale autorului si nu le reflecta neaparat pe acelea ale Radio Europa Liberă/Libertatea.

Traducere de Lucian Ștefănescu.
XS
SM
MD
LG