Linkuri accesibilitate

Mihai Petrache: „preşedintele Voronin şi conducerea acestui partid a înţeles că doar pe cale parlamentară ar putea să preia toată puterea în stat, inclusiv şi funcţia de preşedinte al ţării.”


De la adoptarea declaratiei independentei, Republica Moldova a trecut prin mai multe forme de guvernamant – prezidential, semi-prezidential si parlamentar. Curtea Constituțională urmeaza sa examineze azi sesizarea unui grup de deputaţi în Parlament, membri ai coalitiei liberal-democrate privind avizarea proiectului de lege pentru modificarea articolului 78 din Constituţie prin referendum constituţional. Amintim ca Alianța pentru Integrare Europeană a anunțat că va organiza un referendum la 5 septembrie, pentru a modifica art. 78 din Constituție, care prevede modalitatea de alegere a sefului statului. Potrivit propunerilor Alianței de Guvernare, el urmează a fi ales prin vot direct de către populație. Despre dilemele constituționale vom discuta cu juristul Mihai Petrache, fost deputat, consiler al presedintelui Lucinschi, tocmai pe vremea cand s-a renunţat la regimul semi-prezidenţial de guvernamant în favoarea celui parlamentar
.


Europa Liberă: Unii experţi sunt de părere, că reforma constituţională de acum 10 ani a fost o mare greşeală, care a clătinat, să zicem aşa, din temelie sistemul constituţional. Dovadă este faptul, că elitele s-au antrenat mai mult în dezbateri necontenite, legate de normele constituţionale şi de situaţii de criză. Dumneavoastră eraţi pe atunci, aşa cum spuneam, consilier al preşedintelui Lucinschi şi aţi optat pentru regimul prezidenţial, se pare. Idee, însă, care nu s-a realizat, întru cât Legislativul a votat pentru republică parlamentară. De ce comuniştii au făcut acea presiune?

Mihai Petrache: „Vreau să vă spun, că se poate de făcut o paralelă. Este o situaţie similară cu ceea ce s-a întâmplat în 1999-2000 şi ceea ce se întâmplă în 2009-2010, tocmai la o distanţă de 10 ani de zile.”

Europa Liberă: Se repetă istoria? Sau prostia?

Mihai Petrache: „Eu cred, că prostia se repetă. Fiindcă istoria, de regulă, nu se repetă. Istoria dacă se repetă prin manifestări de acţiuni proaste sau deştepte, sau reuşite-nereuşite a oamenilor, care trec prin viaţa asta. Atunci, la 99, s-a discutat mult. S-a ajuns până în 2000, când s-a elaborat un proiect de lege de revizuire a Constituţiei şi de instituire a regimului preponderent prezidenţial, cum îl numim noi, sau prezidenţial în Republica Moldova. S-a consultat cu Comisia de la Veneţia, cu toate structurile europene. Am format o comisie mixtă, din reprezentanţii tuturor partidelor aici la Chişinău şi a lucrat vreo patru luni, sub preşedinţia Comisiei de la Veneţia, profesorului Malinverni. S-a solicitat avizul Curţii Constituţionale, totul era bine, ok.

Ca până la urmă, deputaţii, democraţii vreau să vă spun, 52 de democraţi şi 40 de comunişti la 5 iulie au votat două proiecte comasate, care proveneau de la două grupuri de deputaţi – 38 şi 39 de deputaţi, care prevedeau regimul parlamentar. Au votat nu de aceea că vroiau să consolideze regimul parlamentar, sau să instituie un regim parlamentar normal în Republica Moldova. Dar au votat contra Lucinschi, pur şi simplu. Atunci toată lumea umbla şi striga, că Lucinschi, cu inţiativa asta de a institui sistemul ăsta preponderent prezidenţial, doreşte să instaureze o dictatură în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Şi asta ar fi fost unica presiune din partea comuniştilor de atunci?

Mihai Petrache: „Nu. Eu cred, în primul rând, vreau să vă aduc aminte că reforma care am iniţiat-o cu preşedintele Lucinschi privind instituirea sistemului prezidenţial de guverernare a avut ca suport un referendum naţional consultativ.”

Europa Liberă: Exact.

Mihai Petrache: „...La 23 mai 1999, în cadrul căruia 64 la sută din cetăţeni s-au pronunţat pentru. Adică nu a fost o dorinţă, pur şi simplu, a preşedintelui de a face acest lucru. S-a ajuns la o analiză, că trebuia să fie făcută. Fiindcă era o debandadă totală între Parlament şi preşedinte. Acest sistem care era la noi, semiprezidenţial, tot timpul genera concurenţa între preşedinte şi Parlament: în legătură cu formarea Guvernului, în legătură cu reprezentarea, în legătură cu programul de activitate legislativă şi cu multe, multe alte probleme.”

Europa Liberă: Bine, în 2001 au venit la putere comuniştii. Sistemul parlamentar ce a făcut? I-a oprit din putere preşedintelui? Din împuterniciri? Ce s-a întâmplat?

Mihai Petrache: „Vreau să mai atrag atenţia, că Parlamentul atunci, la 5 iulie 2000, a votat nu numai contra Lucinschi. A reuşit să facă acest lucru numai datorită faptului, că a fost susţinut de comunişti, cu 40 de voturi. Dar comuniştii în 99, toţi membrii Partidului Comuniştilor au votat pentru instituirea sistemului prezidenţial. Însă, cel puţin mai târziu, preşedintele Voronin şi conducerea acestui partid a înţeles, că doar pe cale parlamentară ar putea să preia toată puterea în stat, inclusiv şi funcţia de preşedinte al ţării. Şi au făcut acest lucru. Au intrat în această cârdăşie cu partidele democrate şi au votat această situaţie.”

Europa Liberă: Domnule Petrache, dar în aceşti 10 ani Republica Moldova a avut un regim parlamentar? Pare-se, că mai mult a fost pe hârtie. Dacă ar fi să judecăm după modul de alegere a preşedintelui şi dacă mai luăm în calcul şi competenţele acestuia.


Mihai Petrache: „Care este problema? Noi la 20 iulie am pregătit atunci, în 2000, am pregătit şi preşedintele Lucinschi a prezentat Parlamentului un mesaj, vis-a-vis de ceea ce a făcut Parlamentul la 5 iulie, adică prostia, greşeala pe care a făcut-o. Noi am prognozat – în condiţiile Republicii Moldova, în lipsă de tradiţii de guvernare, de clasă politică responsabilă, ş.a.m.d., un regim parlamentar este ineficient. Ceea ce s-a demonstrat în ultimii 10 ani de zile. Mai mult ca atât: noi am spus, că un regim parlamentar crează situaţia, în care deciziile se iau colectiv, iar responsabilitatea n-o poartă nimeni.”

Europa Liberă: Dar întrebarea firească, la care încercăm să aflăm răspuns acum: de ce regim are nevoie poporul Republicii Moldova?


Mihai Petrache: „Un regim parlamentar, care se pare că este cel mai democratic, uite, se aleg reprezentanţii direct, ş.a.m.d, poate crea condiţii de instaurarea unei dictaturi colective iresponsabile. De exemplu, ultimii opt ani de zile. Preşedintele Voronin a condus cu ţara cum a vrut. A făcut ce a dorit absolut, dar nu poţi să-i incriminezi nimic, fiindcă toate deciziile, sau toate mendrele şi le-a realizat prin legi, adoptate de Parlament şi hotărâri aprobate de Guvern. Formal, juridic nu poţi să-i incriminezi nimic. Iată care-i problema.

De aceea, era tot timpul, noi rămânem pe aceeaşi poziţie, că în Republica Moldova este necesară o separare strictă a puterii şi este necesar ca preşedintele să fie ales în mod direct de către cetăţeni. Şi această instituţie, această putere, cum este preşedintele ţării, să poată să se opună dezmăţului, aşa numit cu faţetă democratică a Parlamentului. Dezmăţului colectiv al unul Parlament, care este ineficient şi în nici un fel nu poate fi tras la răspundere.”

Europa Liberă: Dar care credeţi că va fi decizia Curţii Constituţionale?

Mihai Petrache: „Eu nu văd probleme în avizul Curţii Constituţionale. Fiindcă, din câte eu ştiu, ultima dată a fost remis proiectul pentru a se asigura aşa-numita unitate a materiei constituţionale. Era şi firesc, pentru că nu poţi să modifici numai articolul 78, când este absolut necesar să fie modificate încă vreo 4-5 articole. De exemplu, dacă preşedintele se alege de popor, se propune modificarea articolului 78, atunci rămâne în Constituţie norma, că preşedintele poate fi revocat de Parlament, ceea ce nu este corect. Parlamentul poate iniţia procedura de demitere a preşedintelui, în cadrul unui regim semiprezidenţial sau prezidenţial, dar nu el hotărăşte, poporul hotărăşte. Asta este una. Alta este cu iniţiativa legislativă, sau cu prezidarea şedinţelor Guvernului, cu prezentarea mesajelor Parlamentului. Multe, multe alte atribuţii, care reprezintă esenţa atribuţiilor unui preşedinte, ales în mod direct de către popor. De exemplu, dreptul, iară problema cu dizolvarea Parlamentului. Când poate să-l dizolve, când nu poate să-l dizolve? Sunt probleme.”

Europa Liberă: Deci, înţeleg eu, că e nevoie să fie modificate cel puţin încă 40 articole din Constituţie?

Mihai Petrache: „Da, eu cred că se adună, eu ţin minte foarte bine, da chiar îl am în faţă.”

Europa Liberă: Şi cum se va întâmpla acest lucru?

Mihai Petrache: „Acest lucru, dacă să admitem că Curtea Constituţională avizează pozitiv proiectul prezentat de Alianţă, atunci va fi desfăşurat acest referendum.”

Europa Liberă: La referendum va fi scoasă o singură întrebare? Republică prezidenţială sau alegerea preşedintelui prin vot direct?

Mihai Petrache: „Sigur, că o singură întrebare o să fie la referendum. Dar, din câte eu ştiu, va fi modificat nu numai articolul 78, dar şi alte articole. Alianţa a pregătit o nouă variantă a proiectului, pe care a prezentat-o Curţii Constituţionale pentru avizare.”

Europa Liberă: Domnule Petrache, dacă referendumul trebuie să fie convocat la 5 septembrie, se încadrează în termenii stabiliţi de lege? Pentru că, deocamdată, Alianţa a făcut propunerea de convocare a acestui plebiscit pentru 5 septembrie. Am auzit ieri o declaraţie din partea reprezentanţilor Comisiei electorale centrale, care spun că încă nu au început pregătirile.

Mihai Petrache: „Păi dacă n-au început înseamnă, respectiv, că o să amâne. Pentru că, după Codul electoral, se cere de la data stabilirii, sunt necesare 60 de zile. De aceea, dacă n-o să fie azi, înseamnă că, respectiv, o să se amâne şi adoptarea hotărârii Parlamentului despre stabilirea datei referendumului.”

Europa Liberă: Deci, deznodământul vine, sau nu vine?


Mihai Petrache: „El vine, dar nu este gândit, chibzuit, sistemic adaptat din nou la toate prerogativele, care trebuie să fie între ramurile puterii. Adică între preşedinte, Guvern şi Parlament. Şi din nou, după aceste alegeri concomitente, parlamentare şi prezidenţiale din noiembrie, toate ramurile puterii şi toate forţele politice vor fi concentrate asupra definitivării sau perfecţionării acestui sistem de guvernare, care se întroduce numai pentru a scoate, chipurile, mărul discordiei din Parlament. Dar noi despre asta am vorbit întotdeauna.”

Europa Liberă: Deşi comuniştii insistă ca, totuşi, preşedintele trebuie să fie ales de către Parlament.

Mihai Petrache: „Păi e normal, pentru că comuniştii cunosc foarte bine situaţia şi ştiu, care este ponderea lor acum în societate.”

Europa Liberă: Se tem că nu ar avea un candidat pentru funcţia de şef al statului?

Mihai Petrache: „Nu, nu. Pe dânşii îi interesează mai mult, că anume prin Parlament au şansele cele mai mari de a alege un preşedinte, care ar reprezenta acest partid. Fiindcă având vreo 35-40 sau eu ştiu câte mandate vor avea, tot timpul sunt gata de a se coaliza cu oricare al doilea, al treilea partid să formeze o majoritate confortabilă în Parlament, care să-şi aleagă preşedintele şi să formeze toate celelalte autorităţi.”

Europa Liberă: Dar s-a văzut – uneori fără nici o şansă.

Mihai Petrache: „Păi, sigur. Dar care e problema, că nici o şansă? Nici o şansă n-au avut şi la primele încercări, în 2000, în noiembrie, dacă ţineţi minte.”

Europa Liberă: Exact.

Mihai Petrache: „De trei ori, trei preşedinti n-au fost aleşi şi a fost dizolvat Parlamentul.”

Europa Liberă: Aşa şi acuma, nu?

Mihai Petrache: „Da. Şi acuma. Şi chestiunea e în aceea, că noi vorbeam de faptul, că acum se putea de evitat această dizolvare a Parlamentului, modificarea Constituţiei, desfăşurarea referendumului ş.a.m.d., fiindcă, cred că sunteţi la curent, noi cu Anatol Plugaru le-am propus o variantă.”

Europa Liberă: Ştiu, dar de acum trenul a plecat din gară. Vine data de 5 septembrie.


Mihai Petrache
: „La noi nici o dată nu-i târziu. Dar forţele politice vor cu orice preţ, unele cred, din cele dominante, vor cu orice preţ să facă aceste referendumuri şi alegeri, mizând că vor obţine un scor mai bun decât la 29 iulie anul trecut.”

Europa Liberă: Mulţumim mult. Invitatul dimineţii a fost Mihai Petrache.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG