Linkuri accesibilitate

Jurnal de corespondent: Anacronismele = anabolizantele discursului politic...


Dan Alexe

Dan Alexe

Anacronismele sunt anabolizantele retorice ale discursului politic. In România și în Moldova, atunci când un politican nu are resurse pentru a convinge îl scoate pe Ștefan cel Mare.


Dan Alexe vorbește cu înduioşare despre politicieni şi dragostea lor neţărmurită faţă de personajele istorice.

Sportivii incompetenti sau vlaguiti triseaza luand medicamente, anabolizante care le sporesc artificial performantele – politicienii fara argumente, sau fara imaginatie, recurg la anacronisme, invocand figuri din trecut care nu au nicio legatura cu realitatea de astazi, pentru a face sa le fie acceptata o argumentatie care altfel nu ar sta in picioare. Anacronismele sunt anabolizantele retorice ale discursului politic. In Romania si in Moldova, atunci cand un politican nu are resurse pentru a convinge il scoate pe Stefan cel Mare. Sigur, in Moldova alegerea e mai mica, Mihai Viteazu sau Avram Iancu sunt prea localizati in Muntenia si Ardeal, dar un Decebal nu strica niciodata.

Jokerul etern functional ramane insa Stefan cel Mare. Cum sa nu respecti un sfant? (Chit ca era un sfant cu multa pofta la femeile altora si care cind bea –cum spune cronicarul- „la ospețe tăia fara giudetiu”... adica se imbata si hacuia pe cine ii cadea lui dusmanie, acolo pe loc...) Asa incat Stefan e chemat in ajutor de politicienii care cauta sa convinga ca Rusia nu trebuie necajita. Si Stefan ar fi facut la fel, spun ei. Putin conteaza ca pentru Stefan nu Moscova era importanta si ca el se hacuia mai degraba cu muntenii, polonii si turcii...

Si in Romania anacronismul a fost transformat in dispozitiv retoric general. Astfel, un publicist de dreapta, care se caznea sa explice cit de importante au fost tarile romane in trecut, a povestit cum tarul Rusiei, Petru cel Mare, bucuros de alianta sa de-abia incheiata cu Dimitrie Cantemir, «l-a sărutat pe Cantemir pe obraji si a destupat sampanie» ! Saracul om, credea ca sampania exista dintotdeauna si ii si vedea pe cei doi tinand delicat paharele – nu ca sfantul Stefan- si... mai stii?... poate chiar beau sampanie de Cricova...

Evident, cei care practica anacronismul nu fraudeaza intelectual cu buna stiinta. Multi dintre ei chiar cred sincer ca invocarea figurilor idealizate ale trecutului, indiferent cum tineau paharul la ospat, chiar are vreo relevanta cu privire la situatia politica de astazi. Practic toate figurile trecutului pot servi aici, mai putin Burebista, care a distrus viile ca sa ii opreasca pe daci de la bautura si care, daca ar fi continuat asa, il lasa pe Cantemir fara sampanie, iar din noi ar fi facut –doamne fereste- un soi de asceti. Dar sa nu ne pierdem timpul cu asemenea speculatii: astea sint anacronisme!...
XS
SM
MD
LG