Linkuri accesibilitate

Meciurile din sferturi promit o jumătate clasică, prima ciocnire cu profil clasic se joacă vineri iar Brazilia-Olanda e cel mai echilibrat meci al Cupei Mondiale.


Faza a doua a Cupei Mondiale s-a încheiat cu o un nou succes pentru blocul sud-american. 4 din ultimele 8 echipe în cursă sînt sud-americane. Cealaltă ştire remarcabilă priveşte relansarea Spaneiei, una din favorite, care a început ezitant dar se apropie de nivelul care i-a adus supremaţia europeană în ultimii doi ani. Spania a eliminat Chile după un meci strîns care a curs, însă, de la un cap la altul în favoarea spaniolilor. Totuşi revenirea lui Torres nu s-a produs şi eclipsa completă a superstarurilor e deja, una din temele Cupei Mondiale sud-africane.

Cristiano Ronaldo, Wayne Rooney, Frank Ribery, Fernando Torres au clacat în serie la Cupa Mondială şi au lăsat în urmă doar o şcoală de psiho-analiză care încearcă să explice marele lor rateu. Diagnosticul trebuie să ţină seama de gloria tuturor acestor jucători în Liga Campionilor. De aici decurge, poate, oboseala şi lipsa de motivaţie a unor jucători care au dat tot la cluburi şi nu mai percep sensul fotbalului jucat la naţională. Pînă şi Lionel Messi pare, în ciuda eforturilor remarcabile de pînă acum, atins de boala europeană. În plus, statutul fabulos al acestor jucători plasaţi dincolo de fotbal, în zona care amestecă sacrul şi paranoia celebrităţii, lămureşte blocajul egoist al acestor jucători, mereu incapabili să coopereze cu restul echipei.

Meciurile din sferturi promit o jumătate clasică. Prima ciocnire cu profil clasic se joacă vineri. Brazilia-Olanda e cel mai echilibrat meci al Cupei Mondiale. Brazilia porneşte favorită, aşa cum porneşte aproape întotdeauna Brazilia. Însă previziunile sînt blocate de evoluţia aproape identică a celor două echipe, la această Cupă Mondială. Practic, Brazilia şi Olanda sînt singurele două echipe care n-au greşit nimic, n-au forţat şi n-au fost marcate de nici un incident. Convergenţa acestor două echipe e un pic bizară dar certă. Astfel, Brazilia, care joacă pe contre livrate din adîncime, de un sistem defensiv impecabil, e mult mai europeană decît a fost vreodată. Cu Lucio şi Juan, doi stoperi de precizie italiană şi cu Gilberto Silva la închidere, Brazilia joacă un fotbal cerebral aproape opus tradiţiei sudamericane de risc şi nonşalanţă defensivă.

În acelaşi timp, Olanda e mai puţin europeană în defenisvă, unde are ezitări pe ultima linie. Olanda face, însă, un joc de constrcuţie formidabil, cu o circulaţie mai degrabă sud-americană. Cheia e linia de mijlocaşi Van Bommel, Sneijders, De Jong care creează în permamnenţă spaţii şi scenarii de joc. Meciul anunţă un festival tactic superb şi ar putea fi cel mai înalt punct de concepţie al Cupei Mondiale.

Tot mîine, Uruguay şi Ghana joacă „sfertul outsiderilor”. Însă atît Uruguay cît şi Ghana au făcut un turneu de o consecvenţă totală. Fără scăderi şi fără oscilaţii, ambele echipe au o forţă de joc masivă şi oarecum anonimă. Personalităţi remarcabile ca Forlan, la uruguaieni şi Gyan, la ghanezi, sînt, de fapt, întrecute de disiplina de joc şi de o luciditate colectivă care a împiedicat, pînă acum, orice derapaj. Ghana e echipa mai puţin cunoscută şi mai slab cotată dar tot ce au făcut ghanezii la Mondiale e solid şi convingător. Ghanezii au o capacitate de efort şi o forţă de pătrundere greu de suportabilă. Defensiva uruguiană trebuie să se teamă. În aceaşi măsură, inteligenţa ofenisvă a uruguaienilor ar putea fi un pic prea mult pentru defensiva rigidă a ghanezilor. Meciul e complet deschis şi ar putea fi decis abia în prelungiri sau la penaltiuri.

Celelalte două meciuri din sferturi se joacă sîmbătă şi sînt ceva mai previzibile. Evident, Spania pleacă mare favorită în meciul cu Paraguay. E greu de crezut că paraguaienii pot pune probleme în atac, după ce în optimi, au arătat o capacitate ofensivă limitată contra Japoniei. Spania e în plină revenire de formă şi David Villa are un apetit de gol evident.

Celălalt meci de sîmbătă e, cu siguranţă, cel mai aşteptat meci de pînă acum. Germania-Argentina e un clasic încărcat de potenţial istoric. Cele mai ofensive două echipe ale Cupei Mondiale vor face aproape sigur un joc de atac, pentru că nici una nu poate miza pe o defensivă consolidată. Argentina are un uşor avantaj şi e în priză, după o suită de meciuri în care a reuşit să înscrie des şi spectaculos. Germania a atras multe simpatii şi e, deci, într-o situaţie neobişnuită pentru o echipă germană. Însă tinereţea şi elanul combinativ al germanilor au convins. Dacă există un punct cu adevărat vulnerabil, atunci el e de găsit în apărarea imediată germană care s-a clătinat în mod repetat şi va trebui să facă faţă sîmbătă unui commando ofensiv inepuizabil. Argentina îşi poate permite să aleagă între Higuain, Palermo, Milito, Tevez, Aguerro şi Di Maria. În plus, Messi obligă orice adversar la precauţii suplimentare. S-ar putea să fie prea mult pentru sistemul defensiv german.

Pe aceeași temă

XS
SM
MD
LG