Linkuri accesibilitate

Deloc optimistă, prevestirea autorului: „…mie mi se pare că groaza Cosmosului va fi înţeleasă, dar nu atât de repede”.


Să porţi încă din tinereţe – o viaţa întreagă – romanul maturităţii desăvârşite, pe care abia la anii târzii să reuşeşti a-l aşterne pe hârtie, cum ar veni pe ultima sută de metri, aşa ceva nu i se putea întâmpla decât lui Witold Gombrowicz, eternul adolescent pus pe şotii ce se identifică, în cazul de faţă, cu studentul Witold, naratorul şi protagonistul din Cosmos, Rao, 2007, despre care însuşi autorul spunea că „se autocreează în timpul scrierii”. Or, se ştie din Jurnal că scrierea „i s-a dat” cu greu, şi asta deoarece romancierul nu şi-a propus să relateze „o întâmplare”, ci „însăşi autocrearea acestei întâmplări”, adică – nici mai mult, nici mai puţin – să povestească „despre autocrearea realităţii, despre modul stângaci, şchiop în care se naşte din asocierile noastre…”

Dată fiind miza formală a naraţiunii, nu-i de mirare că linia de subiect e una foarte firavă, întreaga naraţiune fiind ţesută din simetrii, mai mult sau mai puţin la vedere, chit că e nevoie de un ochi ager pentru a le surprinde – după ce fuge de acasă, în semn de revoltă împotriva familiei sale „burgheze”, studentul Witold întâlneşte într-o pensiune din Zakopane două femei: Katasia, având o cicatrice oribilă pe buza superioară, şi Lena, ale cărei buze îl ispitesc din prima clipă. Va face o obsesie pentru ele, iar tot universul se va organiza în jurul acestora: o vrabie spânzurată de o cracă, o oişte arătând spre fereastra Katasiei, nişte zgârieturi pe pereţii – totul purtând semnele unei puternice încărcături erotomane. Cum însă, asemenea autorului (vezi Jurnal-ul), şi „puterile erotice [ale protagonistului] îl împingeau jos, în stradă”, Witold „nu are chef” de ispititoare Lena, deoarece peste imaginea ei se suprapune cea a Katasiei, din această dihotomie – sublim-scârbos – născându-se tensiunea scrierii: „Mă gândeam… când deodată mi-a apărut gura. Mi-a apărut vag, plescăind, gura Lenei, vomând, Katasia, Lena, toate aceste guri, nu prea, puţin. Dar m-au copleşit. Mi-am mişcat buzele.”

Deloc optimistă, prevestirea autorului: „…mie mi se pare că groaza Cosmosului va fi înţeleasă, dar nu atât de repede”; înainte însă de a fi înţeleasă, trebuie trăită!
XS
SM
MD
LG