Intr-un interviu acordat agentiei Mediafax, ambasadorul Statelor Unite, la Bucuresti, Mark Gitenstein afirmă că presa din România e adesea subiectivă, iar patronii au propriile interese, copiind „destul de bine” situaţia din Statele Unite. L-am intrebat pe corespondentul Europei Libere la Washington, Valeriu Sela ce crede despre aceasta caracterizare.
Chiar daca este corecta in ultima analiza, lipsesc cred detalii care constituie de fapt diferentele importante. Este adevarat ca peste tot patronii au interese. Dar in mult mai mare masura decit in Statele Unite, achizitionarea de instrumente media e privita in Romania ca un mijloc de influentare directa a puterii, pe alocuri de santaj economic si politic si de imbogatire, si ca o cale de a te feri de bratul si asa nu prea lung al justitiei. E adevarat ca MSNBC si Fox News sint in Statele Unite posturi de televiziune nepermis de ideologice, care compromit periculos demarcatia dintre stire si opinie. Ele sint expresia faptului ca, in societatea americana exista diversitate de opinii – ca si in cea romaneasca—si au la origine, mai ales in cazul FOX un calcul de piata. FOX a pornit de la premiza ca mare parte a mediei americane este de stinga si ca exista la dreapta spectrului politic o nisa de piata semnificativa. Un calcul care s-a dovedit corect.
Dar in nici unul dintre cazuri, presa nu e privita in maniera in care e in Romania, unde averi construite dubios, la frontiera tulbure dintre comunism si capitalism au folosit si folosesc presa ca pe un instrument de expansiune. In America, patronii cu interese incearca sa faca bani in presa. In Romania, patronii fac bani prin presa. Media, in ambele tari este in suferinta financiara, pe fondul ascensiunii Internetului, ca mijloc de comunicare. Este insa evident ca o piata ca Romania nu ar putea sustine atit de numeroase mijloace de presa decit daca investitia in media este un mijloc de a face bani, in alte parti. Poate ca aceasta situatie nu creaza mari diferente in privinta produsului final, pe ansamblul peisajului media, dar detaliile spun mult despre cele doua societati. In plus mai este si influenta statului, in materializarile sale mai mult sau mai putin vizibile.
Peste tot in lumea democratica, politicienii nu iubesc presa si incearca sa o influenteze. In Romania si incercarile de a influenta - prin scurgeri de informatii dinspre servicii secrete sau grupuri de interese, prezentate drept investigatii de presa - dar si dispretul la cele mai inalte nivele pentru ziaristi, considerati un pericol nu pentru proiecte politice precare deghizate in securitatea nationala, sint motive serioase de ingrijorare, care nu ar trebui ignorate. In ambele tari exista interese si subiectivitati. Proportia si impactul sint insa semnificativ diferite.
