Linkuri accesibilitate

PDSR creează subliminal impresia că un partid social democrat popular, al intereselor celor mulți, este victima unei maşinaţii generale.


28 iunie 2000

Actualitatea românească: opinii, analize, comentarii. (Moderator: Radu Calin Cristea;
Comentariu: Emil Hurezeanu)

Despre războaie care nu se pot cîştiga.

În politica romaneasca se observă un fenomen, doar la prima vedere neobişnuit. Cel mai important partid din opozitie, PDSR şi preşedintele lui, domnul Ion Iliescu, cotaţi cu cele mai multe simpatii populare în sondajele electorale dau dovadă şi de cea mai mare nervozitate şi iritare în manifestarile publice. Totul a început pe vremea cînd cerul era senin şi vîntul disputelor politice sufla slab pînă la potrivit... In urmă cu cîteva luni, PDSR lansa un comunicat uluitor privind iminenţa punerii în aplicare de catre regimul Constantinescu a unei strategii precise de demontare şi chiar de lichidare fizica a domnului Iliescu, inclusiv prin folosirea unor viruşi cu efect mortal. Atunci, descoperirea fruntaşilor PDSR a creat o imensă veselie şi neîncredere, nu atît în capacitatea de reacţie şi imaginaţia exorbitantă a celui mai important partid din opozitie, cît în absenţa totală, cu adevărat mortală a simţului umorului. (...)

De ce şi de unde atîta nervozitate şi incredibilă combustie imaginativă din partea unui partid, din partea unor lideri altminteri pragmatici şi atît de realişti, aflaţi pe creasta valului de popularitate şi şansă electorală. De ce nu sunt senini, calmi sau suverani, precum învingătorii reali în alegerile locale şi potenţiali în cele generale ?

Explicaţiile sunt mai multe: prima, cred, ţine de existenţa unei alergii la contrazicere şi argumente diferite, moştenită din comunism. Şi de la, sau de la foşti nomenclaturişti PCR. Aceasta alergie la pluralism are o premisă cunoscuta: eternizarea şi impunitatea mandatului politic de tip totalitar. Nu mai suntem în acei ani, şi nici nu ne îndreptăm, să sperăm, spre revenirea lor... In democraţii, dreptatea absolută şi infailibilitatea sunt inexistente. (...)

Cind PDSR şi Ion Iliescu acuză un post de radio străin sau un post de televiziunea privat de ostilitate, consumatorul de informatii, care este alegătorul între alegeri, spune „E cam mult! dar poate că ceva dreptate au şi ei, oamenii aceştia politici atacaţi tot timpul.” Se creează astfel, subliminal, impresia că un partid social democrat popular, al intereselor celor multi, este victima unei maşinaţii generale, aşa cum susţinea recent, în interviul din Le Figaro, domnul Ion Iliescu. Că KGB-ul intră în aceasta maşinaţie împreună cu justiţia franceză, DW sau ProTV, o situaţie riguros aberantă şi imposibilă, începe să conteze mai puţin pentru spaimele şi aşteptările de fiecare zi ale omului simplu, cu informaţie redusă şi încredere maximă în autoritate. Atunci cîştiga inventatorul cel mai îndrăzneţ în fabricaţia de fantasmagorii.

Lunile care au mai rămas pînă la alegerile generale şi prezidenţiale din Romania vor fi scena desfăşurării întregului arsenal de metode şi reflexe ale comunismului rezidual alăturat tehnicilor brutale de manipulare şi celor mai subtile de auto victimizare, vor depăşi în intensitate, cu siguranţă, inflaţia de pe piaţa romanească. Cine va cîştiga alegerile şi va guverna Romania se va bucura însă mai puţin de succesul obţinut pe aceste căi cînd va fi confruntat cu grave fenomene de degradare a climatului democratic şi psihologic al unei naţiuni, oricum, întîrziată pe calea progresului...
XS
SM
MD
LG