Parlamentul de la Chişinău a consemnat astăzi, într-o şedinţa festivă, împlinirea a 20 de ani de la adoptarea Declaraţiei de suveranitate a viitorului stat moldovean independent. La festivitate au fost invitaţi deputaţi din toate legislaturile. Opoziţia comunistă a ignorant şedinţa festivă, la fel ca pe cele de lucru.
Alexandru Moşanu: „Declaraţia Suveranităţii spunea clar că noi avem planul de a ne despărţi de Uniunea Sovietică. Acesta a fost cel mai important lucru. Şi acest lucru a intrat în minţile tuturor. Şi aceste planuri de viitor - este uşor să spui astăzi, dar atunci era greu să le formulezi, pentru că era centrul imperial cu toate structurile lui, cu armată aicea. Puteai să fi oricînd strivit, dacă făceai lucrurile nechibzuit. Lucrurile au fost făcute atunci, consider eu, chibzuit. Şi dacă ele au fost adoptate, aceste hotărîri, nu numai Declaraţia de suveranitate, s-au datorat sprijinului masiv, foarte energic de către sute de mii de oameni”.
Toţi oratorii au avut un punct de vedere solidar în ceea ce priveşte contribuţia miilor de susţinători a căror motivaţie i-a mobilizat pe politicieni. Ceea ce ar trebui să fie de învăţătură, la părerea lui Serafim Urechean pentru politicienii care astăzi sînt la guvernare.
Serafim Urechean: „Trebuie să recunoaştem că este vina clasei politice democrate dacă cetăţeanul este pus în situaţia de a alege între o independenţă amară şi o dependenţă dulce promisă de către demagogii politici. Este a treia şansă pe care poporul o oferă partidelor de orientare democrată. Ar putea fi ultima dacă nu vom da dovadă de responsabilitate, spirit cooperant şi capacitate de a acţiona în comun în numele unui scop suprem. În caz contrar suveranitatea şi independenţa Republicii Moldova vor fi apărate de cei care le-au contestat”.
Dumitru Diacov a „presărat şi el cenuşă” pe creştetul alianţei de guvernămînt, îndemnîndu-şi colegii să depăşească disensiunile care nu fac altceva decît să debusoleze alegătorii şi mai cu seamă pe cei tineri care au tot dreptul să le ceară politicienilor o viaţă decentă, tocmai una pe care o visau şi pe care contau autorii declaraţiei de suveranitate în urmă cu doua decenii.
Dumitru Diacov: „Populaţia a ales patru partide suverane, care au creat o alianţă. Şi întrebarea este dacă noi sîntem gata să facem un compromis cu suveranitatea partidelor noastre ca să facem un tot întreg care se chiamă astăzi Alianţa pentru Integrarea Europeană? Şi să creăm o perspectivă pentru această ţară. Să oferim acelor tineri confortul de a trăi într-o ţară civilizată, într-o ţară democrată. Într-o ţară unde vrei să trăieşti. Vrei să naşti copii. Dar nu te gîndeşti cum să pleci mai repede din această ţară. Este tema suveranităţii Republicii Moldova”.
Vasile Nedelciuc: „Am greşit foarte mult atunci cînd ne-am temut, nu am avut putere politică suficientă, n-am fost înţeleşi de populaţie şi nu am adoptat legea lustraţiei. Am perpetuat la putere în continuu reprezentanţi ai vechii nomenclaturi. Fără să neg meritele, virtuţile profesionale ale multora din cei care au servit vechea nomenclatură, trebuie să mărturisesc din propria mea experienţă, din afara deputăţiei, că doar lideri cu o experienţă economic bună, care au un limbaj modern, care înţeleg managementul modern şi sînt convingători în faţa străinilor, doar ei pot ajuta Republica Moldova. De asemenea un rol crucial l-a avut în sens negativ mass media. Au fost sprijinite publicaţii care au cîntat ode anumitor lideri politici şi am compromis forţele politice, am distorsionat înţelegerea politicului şi am dezamăgit populaţia. Nu am dat populaţiei un instrument de a înţelege ce se întîmplă în ţară şi mai ales drumul pe care trebuie să mergem”.
