Linkuri accesibilitate

Teroarea declanşată în Bucureşti în zilele de 13-15 iunie nu are nici astăzi, după 20 de ani, o versiune oficială, iar responsabilii nu au fost identificaţi.


De două decenii violenţa este o constantă a vieţii românilor. Specificul naţional, particularităţile comunismului românesc, dictatura care a strălucit prin supravegherea populaţiei au făcut imposibilă prăbuşirea altfel decât prin violenţă.

Prin violenţă s-a realizat şi recuperarea revoluţiei de către nomenclatura din planul doi, în cârdăşie cu securitatea, armata, miliţia şi justiţia defunctului regim. Când credeam că am ajuns la liman, au urmat alte violenţe. Puterea emanată de revoluţie, contestată de noua opoziţie, avea nevoie de noi diversiuni pentru a se consolida. Au urmat mitinguri, contramitinguri, uneori cu înfruntări de stradă, atacarea Guvernului, raiduri minereşti în sprijinul puteri, confruntarea de la Târgu Mureş, care a născut SRI-ul din cenuşa fostei Securităţi. Spirala violenţei s-a desfăşurat crescendo, culminând cu mineriada din iunie 1990.

Bucureştiul a fost scena unor atrocităţi inimaginabile puse la cale de statul român împotriva propriilor cetăţeni. Mineri veniţi în capitală au bătut, arestat, violat, jefuit studenţi, profesori, adversari politici, ţigani, simpli pietoni aflaţi în calea minerilor, conduşi şi ghidaţi de poliţişti, militari şi securişti reactivaţi în noile structuri informative. Raidul mineresc s-a soldat cu şase morţi. Mulţi din cei arestaţi au fost eliberaţi peste câteva luni, fără despăgubiri sau reparaţii fizice ori morale.

Teroarea declanşată în Bucureşti în zilele de 13-15 iunie nu are nici astăzi, după 20 de ani, o versiune oficială, iar responsabilii nu au fost identificaţi.

La douăzeci de ani la mineridă, în pasajul Universităţii a fost deschisă expoziţia de fotografii „Constatare la Faţa Locului”, exerciţiu de memorie asupra evenimentelor din 13-15 iunie 1990 şi colecţie de imagini semnificative, însoţite de mărturii ale violenţelor din în acele zile.

La o şapte zile de la deschidere, Administraţia Străzilor, instituţie obscură, în subordinea primării, a anunţat că textele care însoţesc imaginile incită la violenţă şi trebuie eliminate. Ar fi existat reclamaţii în acest sens. S-a aflat că nu există plângeri scrise, însă „se doreşte” înlăturarea textelor, fără să se precizeze cine se ascunde în spatele impersonalui „se doreşte”. Actualul primar al capitalei, Sorin Oprescu, om cu trecut PSD-ist? Miliţieni, securişti şi juriştii care au participat la represiune? Organizatorii şi profitorii mineriadei, în frunte cu Ion Iliescu? Mister!

Administraţia Străzilor are în atribuţii administrarea, întreţinerea şi reabilitarea reţelei stradale, a podurilor, pasajelor rutiere supra şi subterane, fântânilor ornamentelor, precum şi a sistemului de dirijare şi semnalizare, nicidecum cenzurarea unor manifestări artistice pentru presupuse incitări la violenţă. Altfel, instituţia care identifica vinovat relatarea şi mărturia despre violenţă, ca fapt de artă, cu incitarea la violenţă o sa-i pună gând rău statuii lui Mihai Viteazul. Cu atitudinea lui războinică, pare a cam incita la violenţă, nu?
XS
SM
MD
LG