Linkuri accesibilitate

Văzuţi cu ochii locatarilor blocurilor adiacente, aceşti vînzători ai tranziţiei se metamorfozează în nişte indivizi grobieni, care lasă după ei mormane de murdărie.


Am văzut deunăzi un reportaj, la un post de televiziune, despre piaţa de vechituri din preajma Gării Feroviare. De fapt, nu ştiu dacă stradela de-a lungul căreia zeci de oameni îşi înşiră pe asfalt vechiturile poate fi numită piaţă. E mai degrabă un loc preferat de acest soi de vînzători chinuiţi de sărăcie.

Ei seamănă leit cu primii cetăţeni care, în zorii tranziţiei, au ieşit de nevoie în stradă pentru a-şi vinde electrocasnicele, cipicii, cărţile, vesela, hainele, bijuteriile, aparatele de fotografiat şi maşinile de cusut. Vînzătorii care îşi înşiră azi vechiturile pe trotuare ne propun cam acelaşi asortiment, aceiaşi cipici dubioşi şi aceleaşi cărţi cu pagini îngălbenite. Atîta doar că par mai bătrînicioşi decît cei de la începutul anilor 90, mai încrîncenaţi şi mai trişti.

Cei care îşi scoteau cărţile din casă pentru vînzare pe vremea lui Mircea Snegur erau parcă mai optimişti şi mai încrezători. Li se citea atunci în priviri speranţa, iar comercializarea lucrurilor era pentru ei o aventură care configura un orizont de aşteptare.

E bine, pentru actualii vînzători de vechituri orizontul de aşteptare a cam dispărut. Ei încearcă doar cu disperare să mai supravieţuiască o vreme. De fapt, acest negoţ a existat mereu de-a lungul ultimelor două decenii. Aici mereu au existat oameni care cotrobăiesc prin case pentru a mai găsi ceva de vînzare. E uluitor că mai au ce să vîndă.

Văzuţi cu ochii locatarilor blocurilor adiacente, aceşti vînzători ai tranziţiei se metamorfozează în nişte indivizi grobieni şi nesuferiţi, care lasă după ei mormane de murdărie şi se ceartă zgomotos între ei pentru locurile strategice. Locatarii din vecinătate ar fi de-a dreptul fericiţi să scape de vînzătorii de vechituri. Ei vor linişte.

Undeva departe, pe alte meridiane, oamenii îşi cumpără mereu televizoare, maşini de spălat şi aparate de fotografiat noi, iar pe alea vechi, care sînt într-o stare bună, nu le vînd în stradă, ci le fac cadou gasterbeiterilor moldoveni. Şi Moldova noastră s-a umplut în anii tranziţiei de electrocasnice folosite de care străinii nu mai au nevoie.

Atunci cînd moldovenii vor renunţa să-şi vîndă cu tot dinadinsul cipicii şi televizoarele folosite, vom trăi într-o altă realitate pînă la care calea e deocamdată lungă.
XS
SM
MD
LG