Linkuri accesibilitate

„Bien que trop seul et mal armé/ A vous conduire en autre langue/ Parmi l’inavouable tangue ...”








O clepsidră desăvârşită – această ediţie bilingvă, revăzută şi adăugită, a Album-ului de versuri mallarméan, în traducerea lui Şerban Foarţă, Art, 2010, scoasă la peste un secol de la ediţia princeps, din 1898. Cei o sută şi ceva de ani puşi între originalul francez şi replica lui românească dau măsura exactă a complexităţii unei atare întreprinderi – de bună seamă, un poet ca Stéphane Mallarmé se naşte o dată la un veac; la fel, şi un poet & traducător ca Şerban Foarţă. Totul e să se întâlnească! Deloc gratuită, admiraţia lui E. M. Cioran: „Şerban Foarţă s’est attaqué a l’impossible et a réussi grâce a son talent et aux vertus poétiques de la langue roumaine. Notre peuple a tout raté, sauf graiul…”

Iată cum sună, transplantat în sol românesc, celebrul Evantai: „Reci roze lacome de viaţă/ Vor întrerupe la un loc/ Printr-un caliciu univoc/ Suflarea ta acum de gheaţă// Ci dacă mâna mea desfaţă/ Buchetul din frumosu-i toc/ Frigiditatea lor la foc/ De râs în floare se dezgheaţă// Azurul în bucăţi să-l tai/ E pentru ce alb evantai/ Eşti mai de preţ decât îngustul// Flacon ce nu va nimeri/ Să-nchidă nestricându-i gustul/ Fragranţa galeşei Méry.”

Dincolo de performanţa tehnică, absolut uluitoare, a transpunerii poemelor, e de remarcat micul studiu introductiv al lui Foarţă, din care reţin: „Nu circularitatea, însă, e paradigma poeziei lui Mallarmé: nu Ouroboros (fie şi dacă e, acesta, figura însăşi a lui zero, ca unitate primordială), ci, pe cât cred, alt şarpe (matematic), anume banda mobiusiană, inelul răsucit, adică, de 360 (care, dispus orizontal, simbolizează infinitul)”. Magistrală apreciere!

În sfârşit, poetul Holorime-lor nu se dezminte nici în franceză, atunci când îi închină maestrului său un strălucit omagiu, pus în capul Album -ului: „Bien que trop seul et mal armé/ A vous conduire en autre langue/ Parmi l’inavouable tangue/ Et tel oiseau qui (ma larme est// Le témoignage) m’alarmait/ Non moins que le bateau qui tangue/ A me laisser le coeur exsangue/ Entre vos basses, Mallarmé…”
XS
SM
MD
LG