Linkuri accesibilitate

Moldova merită o viaţă mai bună, copiii noştri merită o viaţă mai bună, bătrânii de acasă merită la fel. Dacă privim cu ochiul liber condiţiile care au fost create timp de 60 de ani de existenţă în statul Israel, ne dăm lesne seama că în R. Moldova aceste realizări sunt dublu sau triplu posibile.


Israelul – tărâm sfânt pentru evrei, creştini şi musulmani, este o ţară în care edificiile vechi li construcţiile moderne încântă ochiul turistului. Frumuseţea acestor locuri au sporit-o şi muncitorii moldoveni, care, pe parcurs de mai mulţi ani, au ridicat zgârâie nori de tip american, sau au făcut autostrăzi. Bărbaţii din Moldova pot fi întâlniţi pe şantierele de construcţie, iar femeiele fac menaj. Vom vorbi, așadar, despre odiseea moldovenilor aflaţi în Ţara Sfântă
.

În lipsa perspectivelor pe piaţa internă a muncii, străinătatea rămâne pentru mulţi moldoveni singura speranţă pentru un trai mai bun. Majoritatea contractelor de muncă pentru cei, care se află în Israel sunt încheiate pentru perioade de 4-5 ani, cu posibilitate de prelungire. Fionea Dragomir, care mai mulţi ani a fost asistentă medicală la Hânceşti, a întâmpinat mari greutăţi până a ajuns în Ţara Sfântă. O faţă bisericească, mai exact un preot, a ajutat-o, dar preţul nu a fost unul mic.

Fionea Dragomir
: „Foarte greu am ajuns. Bani mulţi. Mi-a spus 4 200. M-o pus la procente.”

Europa Liberă: Din salariul, care trebuia să-l ridicaţi, dădeaţi şi celui, care v-a adus în familia respectivă?

Fionea Dragomir: „Numaidecât, aşa şi este. Eu şi procentele le-am dat, tot. Am ajuns în jur la nouă mii de dolari.”

Europa Liberă: Şi aţi câştigat această sumă, pe care aţi cheltuit-o?

Fionea Dragomir: „Iaca aşa cu greu, am câştigat-o. Nu demult. Şi tot trimit, iată, ajut copii. Şi nu ştiu, careva poate râde de noi, că ne aduce aici, dar noi venim de nevoie. Venim ca să ajutăm copii. Iată, fiica a învăţat la Universitate, bărbatul a murit, şi eu de nevoie am venit să ajut fiica.”

Europa Liberă: Cine v-a ajutat să ajungeţi aici? Un intermediar?

Fionea Dragomir: „Popa de la noi din sat. M-a dus direct la familie şi acolo am lucrat cu 550 de dolari doi ani de zile. Eu aşa am răbdat, a murit bătrâna, foarte greu mi-a fost. Pe urmă, iată, m-am mutat la altă familie. De acum puţin am mai văzut lumea. Foarte rău îmi pare, că mă întâlnesc cu nişte fete deştepte. Întreb ce a terminat – universitatea. Alta universitatea. Cu ce Moldova noastră o să se aleagă? Şi una mă mai gândesc, că aist viitorul, care învaţă bine, şi e deştept, şi vrea să rămână acasă. El o să spună: da ce, Lenuţa iaca a terminat universitatea şi a plecat la Israel, pentru ce eu să învăţ? Şi iaca aşa. Unul de la altul şi nu vor să înveţe. Şi eu am terminat, tehnicum am terminat, colegiul. Iată, eu soră medicală am lucrat, dar eu primeam, vă spun drept, 480 de lei. Dar, la noi 480 de lei, ce era? Mie nu-mi ajungea. Eu mă duceam pe drum, drumul îl plăteam, telefonul şi lumina. Dar eu singurică, că bărbatul nu mai este, şi mie îmi era ruşine, când venea fiica acasă. Eu trebuia să lucrez, să fac cevai ca să vând de acasă – pasăre, ceva să vând, să strâng bani să dau fiicei, să poată să înveţe mai departe.”

Europa Liberă: Am înţeles, că majoritatea asistentelor medicale şi-au găsit loc de muncă aici în Israel.


Fionea Dragomir: „Multe. Iată noi din raionul Hânceşti, multe fete, care am lucrat acolo la spital, că am lucrat acolo 13 ani, foarte multe-s aici. Şi mie aşa mi-i interesant. Zic, tu la ce ai venit? Da zice – da tu la ce ai venit? Nevoile pe noi ne aduce, nevoia. Că să stai acolo la noi, că eu mă gândesc, iată, cum fiica îi creşte băietul. Eu să lucrez, s-o întreţin pe dânsa. Eu mai mult altceva nu pot nimic să fac.”

Europa Liberă: Viaţa Dumneavoastră o trăiţi?


Fionea Dragomir
: „Cunosc puţin limba, m-am deprins. De acum aşa se spune, că cinci ani numai şi pe urmă plecăm acasă. Dar dacă stăpânul la mine e bun, mă port şi eu frumos, am să mai rămân. Cât are să se poată, eu am să mai rămân.”

Europa Liberă: Deci, nu vreţi să mergeţi în Moldova?

Fionea Dragomir
: „Acuma nu. Încă mai avem nevoie de bani, de nevoi. Mai avem nevoie de bani. Şi eu sunt bucuroasă şi mulţumită până când aici. Îs mulţumită. Dar deodată foarte greu.”

Europa Liberă: Dar ce trebuie să facă politicienii în Moldova?

Fionea Dragomir: „Să facă în aşa fel, să avem condiţii acolo, să nu plece nimeni de acolo.”

--------------------------------------

Anastasia Toma, o altă moldoveancă, care luptă cu sărăcia, a ales Israelul, ţara în care să poată câştiga o bucată de pîine. Şi-a lăsat cu multă durere în suflet fiicele în gazdă la Chişinău. Dar pentru binele copiilor ce nu faci?

Anastasia Toma: „Vă spun sincer, sunt plânsă şi noaptea. Mi-i dor de copii, dar asta este. O mare sumă de bani am dat ca să ajungem aici. De exemplu, eu am ajuns cu nouă mii dolari aici, în Israel.”

Europa Liberă: De ce aţi ales anume această ţară – Israel?
Vedere a vechiul port din Jaffa


Anastasia Toma: „Că în Moldova nu aveam cu ce trăi. Copii sunt maturi, la universitate, contractul plătim câte 700 de dolari pe an.”

Europa Liberă: De câţi ani sunteţi aici?

Anastasia Toma: „Patru ani şi şapte luni. Foarte greu mi-a fost. Lucrez la doi bătrâni, foarte greu, dar trebuie să ne luptăm.”

Europa Liberă: Câştigul e bun?

Anastasia Toma: „700-800 de dolari pe lună, nu înseamnă că e foarte, foarte mare.”

Europa Liberă: Ce salariu ar trebui în Moldova să ridicaţi, ca să aveţi o viaţă decentă?

Anastasia Toma
: „Cel puţin, macar 300 de dolari, cel puţin.”

Europa Liberă: Poţi găsi un loc de muncă cu 300 de dolari.

Anastasia Toma: „Dintr-o mie poate un loc? Copii noştri învaţă, dar pentru ce învaţă? Ne punem întrebarea.”

Europa Liberă: Viitorul copiilor Dumneavoastră îl vedeţi în Moldova?

Anastasia Toma: „Nu, nu, nu se vede nimic bun în Moldova.”

Europa Liberă: Acum se anunţă, că vor fi iarăşi alegeri parlamentare. Cunoaşteţi?


Anastasia Toma: „Dar nu ştim pentru ce alegem şi pe cine alegem. Multe zic, multe promit, dar nu se schimbă nimic.”

Europa Liberă: Ce aşteptaţi de la clasa politică din Moldova?

Anastasia Toma
: „Să ridice cumva ţara, ca să nu se ducă părinţii, să lase copii orfani, fără mamă fără tată, ca să fie de lucru, ca să dea un salariu macar cât de cât să poată lumea trăi acolo. Nu se prea vede nimic bun în Moldova. Toţi au să plece.”

Europa Liberă: Păi dacă toţi au plecat, cine face binele în Moldova?

Anastasia Toma: „Parlamentul, care în Parlament, cum, dacă ei nu fac ca cetăţeanul moldovean să rămână în Moldova! Să rămână să lucreze. Cum au lucrat şi părinţii noştri şi buneii noştri.”

--------------------------------------------------

Noam Yaffe, este şeful emisiunii în limba română a postului de radio Call Israel. A cunoscut şi el mai mulţi moldoveni, aflaţi la muncă în această ţară.

Noam Yaffe
Noam Yaffe
: „Sunt oameni muncitori, harnici, nu fac probleme, vin să câştige o pîine, se descurcă cu uşurinţă. Parte din ei, cei care vorbesc română, desigur, găsesc aici foarte mulţi vorbitori de limbă română. Dar în ultimii ani nici cu rusa nu prea te pierzi. Aşa că, în special, ei lucrau odată în construcţii şi apoi femei, care veneau să îngrijească de bătrâni. De copii mai puţin, că nu se dau autorizaţii pentru asta, ci bolnavi şi vârstnici neputincioşi. O muncă grea, destul de istovitoare, dar, se pare, că şi se câştigă, comparativ cu salariile de acasă. Oamenii sunt dispuşi să o facă pe câţiva ani.”

Europa Liberă: Credeţi că Moldova e o ţară săracă?


Noam Yaffe: „Ce înseamnă sărac cu ghilimele sau fără ghilimele. Nu prea are multe resurse naturale, aşa cum nici Israelul. Două ţări mici, nu prea avem resurse naturale. Noi avem capacitatea umană, dar pentru asta trebuie să fie şi condiţiile favorabile. Să nu uităm, că atât timp cât a făcut parte din Soiuz, din fosta Uniunea, poate nu au fost condiţiile cele mai prielnice pentru a dezvolta şi valorifica capacităţile, cum fiind o ţară independentă. Desigur, în ordinea priorităţilor, încet-încet, să sperăm, că şi acest capital uman va fi valorificat la adevărata valoare.”

Europa Liberă: Aţi avea vreun sfat pentru moldovenii, care sunt dornici să ajungă să muncească aici, pe pământul israelian?

Noam Yaffe: „Welcome! Atâta tim cât ei sunt legali, vin cu permise de muncă, cu vize acordate în mod legal.”

Europa Liberă: Dar de ce întârzie un acord bilateral interguvernamental?


Noam Yaffe
: „Nu numai cu Moldova. Şi cu multe alte state. Nu uitaţi, că piaţa de muncă în Israel este foarte redusă. De fapt, lucrătorii străini concurează cu lucrătorii israelieni. Există şomaj destul de bine simţit pe piaţa israeliană, aproape în jur de 8%. Autorităţile, se pare, nu prea au interesul să încurajeze aducerea de muncitori străini, decât în domenii foarte, foarte, foarte definite, unde nu găseşti lucrători israelieni, care sau nu vor să lucreze în anumite domenii, sau nu au pregătirea respetivă. Însă, fiecare ţară încearcă să-şi apere pe proprii cetăţeni, pentru că lumea întreagă trece printr-o perioadă de recesiune economică.”

Europa Liberă: Această criză afectează cumva şi cetăţeanul venit din Moldova?
Noam Yaffe intervievat de Valentina Ursu


Noam Yaffe: „Ea loveşte pe toţi – începând de la marii patroni de trusturi internaţionale şi până la ultimul muncitor. Pentru că e un lanţ şi în clipa, când sunt mai puţini bani, sunt mai puţine joburi, mai puţine oferte, salariile scad şi aşa mai departe. Nu trebuie de uitat, că dacă sunt anumite probleme, ele nu sunt, că are cineva ceva contra unui muncitor din ţara X sau Y. Ci că există probleme specifice pe piaţa de muncă şi ei concurează cu forţa de muncă israeliană. Cred, că şi ţara Dumneavoastră ar adopta măsuri similare, dacă ar fi în aceeaşi situaţie.”

Europa Liberă: Credeţi că Moldova este avantajată aici, în Statul Israel, din moment ce există un ministru de Externe cu origini basarabene, din Moldova?


Noam Yaffe: „Ei, desigur, că aşa ceva nu poate să strice. Există şi un anumit prag de relaţii umane, care desigur intervin. Eu aş spune, că ceea ce, deasemenea, favorizează relaţiile dintre cele două ţări, este şi comunitatea evreilor originari din Basarabia, care s-au integrat perfect în viaţa Israelului şi sunt o punte de legătură între cele două popoare şi cele două state. Este un atu covârşitor, pe care-l are Moldova cu Israelul.”

---------------------------------------------

Efim Șor are 85 de ani. O bună parte din viaţă a trăit şi a activat în Moldova, fiind dascăl la şcoala numărul unu din Nisporeni. Mi-a fost şi mie învăţător. Mi-a predat istoria. Întâmplarea a făcut să-i trec pragul casei în oraşul Haifa. Au urmat amintirile.
Orașul Haifa


Efim Șor răspunzînd întrebărilor Valentinei Ursu
Efim Șor
: „Să-mi amintesc de Moldova? Că am trăit 45 de ani şi îmi amintesc de acolo, că oameni foarte buni, foarte ospitalieri, de bună credinţă. La şcoală nimeni nu m-a obijduit, nimeni nu mi-a spus niciodată un cuvânt urât.”

Europa Liberă: Dar aţi avut vreo dată regrete pentru ceea ce aţi predat în şcoală? Regrete pentru adevărul istoric.

Efim Șor
: „Nu draga mea, că eu atuncea nu ştiam, că eu spun minciuni. Ce am învăţat, aceea am predat. Eu am fost comunist, eu am crezut în ceea ce spun. Personal am fost comunist.”

Europa Liberă: Din convingere?

Efim Șor
: „Din convingere, sigur. Eram comunist înflăcărat. Dar am început să nu mai cred din anul ’56. Eu am vrut să plec să învăţ la şcoala superioară de partid şi ca să plec, a trebuit comitetul raional de partid să mă recomande.”

Europa Liberă: Şi nu au vrut să vă facă recomandare.

Efim Șor: „Uite, atunci am pierdut eu încrederea în toată ideologia.”

Europa Liberă: Care a fost motivul?

Efim Șor: „Că sunt evreu. Şi mi-a spus direct: Efim Davidovici, noi pe dumneata te stimăm. Mi-au dat apartament şi eram bine văzut, că eram şi propagandist, şi agitator, şi ce vrei, şi ce nu vrei. Şi lector. Şi mi-au spus, că evreii nu învaţă la şcoala superioară de partid. Şi atunci mi-am dat seama, că nu e aşa cum era scris.”

Europa Liberă: Şi după anul ’56 aţi văzut cu alţi ochi realităţile?
De vorbă cu Efim Șor


Efim Șor
: „Sigur. Sigur, dar n-am putu să spun deschis lucrul ăsta. Nu mai eram comunistul care am fost. Mi-am pierdut încrederea. Cu ce mă deosebeam eu de un rus, un ucrainean, un moldovean, ş.a.m.d.? Numai că eram evreu.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, fiind născut şi învăţând la Bucureşti, pe timpul când ne predaţi nouă istoria, ne spuneaţi că şi limba se numeşte moldovenească.


Efim Șor: „Să fi spus eu altfel, eram în Siberia undeva.”

Europa Liberă: Adevărul ştiinţific nu costă mai mult decât minciuna?


Efim Șor
: „Ai dreptate, eu adevărul ştiinţific atuncea nici eu nu-l ştiam. Pe urmă am aflat eu ce s-a făcut. Da ce, numai eu aşa spuneam? Toţi spuneau aşa. Aşa a fost timpul.”

Europa Liberă: Practic, aţi crescut pleiade întregi de oameni în neadevăr.

Efim Șor
: „Ai pe deplină dreptate, dar eu nu-s vinovat cu asta. Aşa a fost timpul.”

Europa Liberă: De ce se trăia cu frică?


Efim Șor
: „Se trăia cu frică. Eu mă temeam încă de un lucru: în toate anchetele eu niciodată n-am scris, că am trăit în Bucureşti. M-am temut de lucrul ăsta. Nimeni n-a..., uite ţie ti-am spus acuma. Dar acolo nimeni n-a ştiut că eu am trăit în România.”

Europa Liberă: Dar un om, care trăieşte cu frică, cum se simte?


Efim Șor
: „Eu nu mă simţeam prea bine, îţi spun cinstit.”

Europa Liberă: O piatră pe inimă totdeauna era.

Efim Șor: „Ai pe deplină dreptate. Securitatea era straşnică în Uniunea Sovietică, straşnică. Dormeai cu frica în sân.”

Europa Liberă: Acest mecanism, acest sistem a supravieţuit mulţi ani şi moara, în colimatorul acesteia, multe destine au fost înfrânte.

Efim Șor
: „A fost o tragedie mare pentru milioane şi milioane de oameni. Dacă îţi aduci tu aminte, când a venit din Foros, domnul Gorbaciov, el a spus, n-am să uit cuvintele: „Adevărul n-o să-l ştie nimeni niciodată.” Aşa a fost timpul. Acum tu spune-mi mie – este preşedinte în Moldova?”

Europa Liberă: Vă întreb eu pe Dumneavoastră: sunteţi interesaţi de situaţia social-politică de acolo?

Efim Șor: „Foarte.”

Europa Liberă: Opt ani Moldova a fost condusă de comunişti.

Efim Șor: „Ştiu. De Voronin.”

Europa Liberă: Ce conducere merită cetăţenii Republicii Moldova?

Acasă la Efim Șor
Efim Șor
: „Să fie oameni cumsecade. Oameni cinstiţi. Care să nu gândească numai la buzunar. Omul trebuie, Valecica, să lucreze, să-şi câştige existenţa. Uite aici, ia ţărişoara asta, Israel. Eu aici n-am bătut un cui şi ei mie îmi dau aşa o pensie, că eu pot să trăiesc ca în rai şi trăiesc ca în rai. Nu se cheamă că e pensie, se cheamă ajutor. Iştea, care au lucrat, primesc două pensii. Primesc o pensie şi de la stat şi de la lucru. Am un prieten, care are şapte mii de șecheli pe lună. Trebuie aşa să fie şi în Moldova. Ăştea-s pe nisip aici, 60 de ani. Tu vezi ce ţărişoară şi-au creat ei? Aşa ar trebui să fie şi în Moldova noastră. Moldova noastră are mai bune condiţii.”

Europa Liberă: Încotro Republica Moldova? Spre Est sau spre Vest?

Efim Șor: „Să meargă şi spre Este şi spre Vest. Să aibă legături bune cu toţi. Să aibă legături bune şi cu ruşii, să aibă legături şi cu ucrainenii, cu toată lumea să aibă legături bune. Şi Moldova să se dezvolte pe cale democratică, adevărat democratică.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă democraţie?

Efim Șor
: „Democraţie înseamnă ca poporul să se simtă liber. Democraţie e să simţi libertatea. Să fie libertatea presei. Să fie libertate în gândire. Să nu te temi că ai spus un cuvânt şi mîine te bagă la dubă. Să fie un stat, unde legea să fie lege. Eu retrăiesc pentru Moldova.”

Europa Liberă: Deci, trăiţi cu dorul Moldovei?


Efim Șor
: „Foarte. Aş vrea ca Moldova să iasă din situaţia asta economică, în care este. Să devină o republică înfloritoare. Toţi oamenii care sunt plecaţi din ţară să se întoarcă la casele lor, să lucreze. Şi Moldova să prospere, să devină una din cele mai bogate ţări de pe globul pământesc. Că-s oameni buni, harnici, nici nu găsesc cuvinte să-i laud.”

Europa Liberă: Cum se descurcă moldovenii, care au venit aici în Israel să câştige un ban?


Efim Șor: „Lucrează, îngrijesc, să mă scuzi de expresie, spală poponeaţa la bătrâni, şi câştigă un ban.”

Europa Liberă: Multe moldovence s-au căsătorit cu evrei.

Efim Șor: „Foarte multe. Şi s-au căsătorit de ce? Eu nu cred că din iubire.”

Europa Liberă: Credeţi că, totuşi, aspectul material contează mult?

Efim Șor: „Contează. Dacă ele acolo, sărmanele, nu au ce să mănânce şi câte prostituate sunt? Că s-a distrus Moldova.”

----------------------------------------

Şi dacă Efim Șor e de părere, că moldovencele se căsătoresc cu evreii doar dintr-un calcul pragmatic, adică pentru bogăţie, Tamara Adam, o moldoveancă de la Nisporeni, are alte argumente. Ea munceşte de 10 ani în Israel. Aici s-a căsătorit, soţul ei este evreu, iar Tamara e la un pas de a obţine cetăţenia Statului Israel. În familie cresc şi educă două fiice. Tamara spune că e fericită.

Tamara Adam cu fata ei
Tamara Adam
: „Dacă cineva îţi spune în ivrit „mai şi lapina ahma”, ai un colţ cald, asta înseamnă că te simţi bine. Am venit să caut o bucată de pîine. Găsind o bucată de pîine, am găsit şi a doua parte, jumătatea din mine. Opt ani de căsătorie.”

Europa Liberă: Te-ai gândit vreo dată că norocul, destinul, soarta te va aduce aici, pe Pământul Sfânt, aşa cum i se zice acestui Stat Israel?

Tamara Adam: „Nu m-am gândit niciodată că o să găsesc partea mea. Nu, n-a fost nimic programat. S-a întâmplat. Nu ştiu, poate chiar de sus, de undeva, dar oricum, sunt foarte fericită. A fost mai greu la început, dar acuma e bine. Îmi pare foarte bine că am rămas aici, în ţară. Doi copii, sunt fericiţi în ţară, şi eu sunt fericită în ţară.”

Europa Liberă: Te-ai căsătorit, acum ai două fetiţe, ambele sunt cu cetăţenia Statului Israel. Între timp am înţeles că şi tu ai devenit cetăţean al Statului Israel.

Tamara Adam: „Da.”

Europa Liberă: Asta înseamnă, că gândul că te vei întoarce în Moldova te-a părăsit?

Tamara Adam: „Nu. Fetele mele o să primească şi cetăţenia moldovenească. Dacă vreo dată o să-mi fie greu şi o dată o să mă simt singură în ţară aici, eu ştiu că am loc undeva acolo, în Moldova, lângă mama, lângă tata, ca să pot să mă întorc. Numai dacă n-o să mă simt bine aici.”

Europa Liberă: Ţi-a fost greu, uşor să găseşti un job, să ai un loc de muncă bine plătit? Pentru că nivelul de trai în Israel este foarte înalt.


Tamara Adam: „Cât bărbatul, soţul meu primeşte leafă nu mică, mi-am permis să stau acasă mai mult timp. Că aici femeia care naşte, după trei luni de zile ea trebuie să iasă la muncă. Eu n-am ieşit după trei luni, am ieşit după un an şi două luni, şi mi-am putut permite să stau acasă. Mi-a fost greu atunci, când încă nu eram căsătorită, să mă deprind. Să deprind să citesc, să învăţ, mentalitatea evreilor. Că spun, că la evrei cum faci pe invers, aşa faci evreieşte. Asta mi-a fost greu.”

Europa Liberă: Ţi-a fost greu să înveţi limba?


Tamara Adam: „Limba s-o înveţi e foarte grea. Să citeşti, să scrii e foarte greu. Dar atât cât trăiesc cu o persoană, care nu vorbește altă limbă, o înveţi foarte uşor. Nici şcoală nu-ţi trebuie. Mai greu să vorbeşti cu copii româneşte. Şi asta nu e bine.”

Europa Liberă: V-aţi cumpărat şi casă. Înţeleg că sunteţi o familie împlinită.


Tamara Adam
: „Visul moldoveanului, să-ţi cumperi casă. Că dacă nu cumperi casă, nu esti gospodar. Mi-am cumpărat casă, jobul mi-am găsit.”

Europa Liberă: Ai vrea cumva ca una din fiicele tale să rămână acolo, în Moldova, cu bunicii?


Tamara Adam
: „Soţul meu, care e născut aici în Israel, nu cred că nici pe o zi n-o să lase fetele acolo. Că aici bărbaţii, nu vreau să nu se simte bine acolo un moldovan care o să mă audă acuma, dar oricum ei ţin mai mult şi-s mai mult implicaţi în familie, ca bărbaţii moldoveni. Implicaţi mai mult, da. Îs mai familişti. Au grijă de copii. Îs la nivel ca femeia. Eu am văzut, care e tatăl meu. Nu ştiu, n-a fost niciodată la grădiniţă, să ştie unde e grădiniţa. Aici bărbatul e la nivel cu femeia. Bărbatul duce copilul la şcoală, la grădiniţă, schimbă pampersul, face baie la copii seara. Tot împreună. Nu se face aici, că tu eşti femeie şi trebuie să faci asta. Nu eşti sluga bărbatului.”
Tamara Adam


Europa Liberă: Dar, apropo, mai discuţi cu alţi moldoveni, care au venit aici la muncă, nu?


Tamara Adam
: „Le e greu, dar oricum cred că e mai greu la Moldova, dacă vin aici. Că dacă vin aici după o bucată de pîine, înseamnă că la Moldova e şi mai greu.”

Europa Liberă: Te interesează şi ceea ce se întâmplă acasă, situaţia social-politică, să zicem?


Tamara Adam: „Mai puţin. Mai puţin.”

Europa Liberă: Ştii cine acum conduce Republica Moldova? Câte partide sunt?


Tamara Adam
: „Nu, nu, nu ştiu. Am auzit că a fost domnul comunist. Ştiu că a fost patru...”

Europa Liberă: Două mandate.

Tamara Adam
: „Două mandate. Nu ştiu, nu ştiu. Într-adevăr nu ştiu.”

Europa Liberă: Deci, te referi la domnul Voronin, care a condus Moldova timp de opt ani de zile.

Tamara Adam: „Da.”

Europa Liberă: După plecarea comuniştilor ştii cine a venit la putere în Moldova?


Tamara Adam: „Am întrebat de câteva ori şi nici până acum nu ştiu care.”

Europa Liberă: La alegeri ai fost?

Tamara Adam: „Nu. N-am ştiut că sunt alegeri în ţară.”

Europa Liberă: În toamnă urmează să fie şi referendum, în septembrie. În noiembrie alegeri parlamentare anticipate. Te interesează?

Tamara Adam: „Programez să plec la Moldova. Dacă în timpul ăsta sunt elegeri, mă duc şi aleg. Dar, oricum trebuie să întreb pentru cine ar fi de votat, că eu n-am părerea mea, că nu ştiu pentru cine.”

Europa Liberă: Alegerile urmează să fie în noiembrie. Aici este Ambasadă, aveţi posibilitate să mergeţi la misiunea diplomatică să votaţi.

Tamara Adam: „N-am ştiu, asta e nou pentru mine, dar dacă am o aşa informaţie, da. De ce nu? Mă duc şi votez. Dar încă o dată – nu ştiu care e situaţia în Moldova, n-aş şti pentru cine să votez. Oricum, mă duc în septembrie acasă şi la Moldova o să aud, care e mai bun pentru mama, care e mai bun pentru tata, poate să fie diferenţe. Aşa că trebuie să mă mai gândesc. E bun cel care ajută persoanele care trăiesc la ţară, că părinţii mei trăiesc la ţară, din ceea ce au. Maică-mea, îndeosebi, taică-meu se descurcă, dar dacă aş întreba-o pe mama şi mi-ar spune că uite, măi, ăsta îmi dă pensia şi o să-mi dea pensia, oricum o să votez pe ăla, care o ajută pe maică-mea, sau pe bunica.”

Europa Liberă: Ai trimis bani pentru cei rămaşi acasă?

Tamara Adam
: „Da, trimit şi acuma. Bineînţeles, trimit, că eu oricum leafa care o primesc eu, n-o primeşte maică-mea nici în visul visurilor.”

------------------------------------------------

Dorind să ştiu informaţie despre situaţia actuală a moldovenilor aflaţi la muncă în Israel, m-am deplasat la Ambasada Moldovei de la Tel Aviv. La poarta misiunii diplomatice te poţi documenta. Pentru a putea munci în Israel, moldovenii au nevoie de vize de muncă. În plus, este recomandat, ca înainte de efectuarea deplasării spre statul evreu, să verificaţi statutul cu care puteţi intra în această ţară.

Igor Moldovanu, însărcinat cu afaceri ad-interim al Republicii Moldova în Statul Israel: „Persoanele străine urmează să fie angajate în Statul Israel în baza unui contract de muncă. Israelienii au definitivat clar categoriile de persoane, care pot fi angajate, domeniile în care nemijlocit este necesară forţa lor de muncă şi nimeni nu poate obţine viză de muncă în Statul Israel în absenţa unui contract preventiv de muncă. În baza acestui contract, angajatorul îşi asumă obligaţia de a achita salariul minim pe ţară, stabilit prin legislaţia israeliană. De asemnea, îi sunt garantate toate drepturile sociale angajatului: sunt garantate dreptul la odihnă, dreptul la concediu, sunt garantate asigurarea medicală şi alte necesităţi sociale. În anul 2008 Republica Moldova a înaintat părţii israeliene, spre examinare, proiectul acordului privind securitatea socială. La momentul de faţă, conform informaţiilor pe care le diţine Ambasada, autorităţile israeliene examinează şi urmează să dea aviz proiectului în cauză.”

Europa Liberă: Dar care sunt condiţiile, pe care le înaintează autorităţile din Israel?

Igor Moldovanu: „Chiar recent, în luna mai, au fost examinate posibilităţile încheierii unui alt acord, privind angajarea lucrătorilor migranţi din Republica Moldova în Statul Israel. Deci, e vorba de un acord foarte concret, care urmează să reglementeze anume categoriile de cetăţeni şi domeniile unde este necesară asistenţa acestora, de cetăţeni moldoveni, care urmează să fie angajaţi în câmpul muncii în Statul Israel. Totodată, esenţa acestui proiect de acord, care, de fapt, este unul tip pentru autorităţile israeliene, dar trebuie să vedem dacă autorităţile Republicii Moldova vor accepta fără careva modificări textul acestuia.

Conform acestui acord, este necesară eliminarea tuturor formelor de intermediere în cadrul procesului de angajare în câmpul muncii. Această prevedere este una foarte importantă în primul rând pentru doritorii din Republica Moldova de a se angaja la lucru în Israel. Pentru că acest mecanism prevăzut de acord simplifică foarte mult procedura de obţinere a contractului de muncă şi obţinerea vizei de muncă. Cunoaştem situaţia, că la momentul de faţă circa 70 de procente, sau chiar mai mult alocuri, din costurile contractului sunt achitate supraplată în beneficiul companiilor de intermediere, care prestează asemenea servicii.”

Imagine a orașului Tel Aviv văzută din Jaffa
Europa Liberă: Eu am discutat cu câţiva moldoveni, care îmi ziceau, că pentru a ajunge aici, în Statul Israel, au fost nevoiţi să scoată din buzunar, sau să împrumute mai mult de 7-8-9 mii de dolari. Incredibil pentru mine, dar aceasta e realitatea pe care am auzit-o din gurile lor.


Igor Moldovanu: „Ştiam cândva, că e vorba de până la cinci mii de doalari. Dacă o fi crescut acasă, mă refer în Republica Moldova, costul la asemenea servicii din partea companiilor, care prestează aceste intermedieri, bănuiesc că ar fi dublu utilă necesitatea semnării unui astfel de acord interguvenamental, care ar reglementa nemijlocit, fără abateri şi fără careva momente nedorite, modalităţile de angajare, direcţiile de angajare, categroiile de persoane care nemijlocit au dreptul să fie angajate în domeniile solicitate de către partea israeliană. Şi aici e vorba de asistentele şi îngrijitoarele pentru bătrâni şi copii. Şi a doua categorie este vorba despre angajaţii în construcţii. De asemenea, în baza acestui acord ar putea fi creată o bază de date a persoanelor, care intenţionează să se angajeze în câmpul muncii şi, respectiv, partea israeliană ar avea modalitate de selecţie clară, iarăşi lucru care ar permite transparentizarea procesului şi ar elimina posibilităţi de supraplată din partea doritorilor de a se angaja.”

Europa Liberă: Ce sfaturi aţi avea pentru moldovenii, eventual dornici de a ajunge aici la muncă?

Igor Moldovanu: „Să-şi găsească un loc de muncă acasă. Într-o bună zi trebuie să ne dăm seama că atât Statul Israel, cât şi alte civilizaţii occidentale trebuie aduse în Moldova, trebuiesc construite în Moldova. Moldova merită o viaţă mai bună, copiii noştri merită o viaţă mai bună, bătrânii de acasă merită la fel. Este o chestie foarte simplă – Dumneavoastră, fiind în Statul Israel, deja aveţi posibilitate să vă convingeţi de faptul, că pîinea e dulce aici, dar pe lângă asta este şi o doză mare de amărăciune. În acelaşi timp, dacă privim cu ochiul liber condiţiile, care au fost create timp de 60 de ani de existenţă în Statul Israel, ne dăm lesne seama că în Republica Moldova aceste realizări sunt dublu sau triplu posibile. Datorită potenţialului uman, în primul rând, datorită potenţialului climateric, beneficiilor pe care le avem în urma amplasării geografice. Datorită solurilor nemaipomenite, care fiecare agricultor israelian le visează, probabil, să le aibă în Israel. Asta ar fi unica sugestie. Să se mai gândească o dată, dacă se merită.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG