Linkuri accesibilitate

Didacticul, Dumnezeescul și (Doamne ferește!) diletantismul - utilitatea celor zece porunci în școală


Interviu cu Liuba Pleşca, directoarea liceului „Meşterul Manole” din satul Sălcuţa, liceu unde de peste zece ani se predă religia.



În această dimineaţă discutăm cu directoarea liceului „Meşterul Manole” din satul Sălcuţa, raionul Căuşeni, doamna Liuba Pleşca, care a acceptat să ne povestească despre experienţa de mai bine de un deceniu de predare a religiei în această instituţie:

Europa Liberă: Dna Pleşca, cine a fost iniţiatorul ideii de predare a religiei în şcoala dumneavoastră? Ce factori de rezistenţă au existat atunci?

Liuba Pleşca: „Probabil că la bază a fost o certitudine comună a mea şi a colectivului de profesori că în şcoală este loc pentru a fi citit acest obiect şi chiar am găsit de cuviinţă că cele 10 porunci sunt foarte utile în şcoală şi doar cu ajutorul lor putem să influenţăm frumos, corect, fundamental, comportamentul copiilor. Eu lucrez într-un sat cu nişte cadre pedagogice foarte bine pregătite. Un sat în care, cu adevărat, există Dumnezeu. Cu 13 ani în urmă viitorul profesor de religie venea tocmai din România, foarte bine pregătit. Eu am avut pe ce miza. Am ştiu foarte bine că am în mânile cui da aceşti copii. Exista şi o doză de risc şi atunci, cum ar fi şi acum, dar exista şi armata de părinţi care nu puteau să nu conceapă, la acel moment, că o oră de engleză, chimie sau matematică este de folos, dar mai de folos ar fi ca copilul, la nivel opţional, să primească o oră de religie.”

Europa Liberă: Care a fost reacţia părinţilor? Au fost cazuri când părinţii nu doreau să-şi trimită copiii la orele de religie?

Liuba Pleşca: „Nu am avut părinţi care s-au opus findcă am avut un cadru pedagogic foarte bine pregătit. Din start am dat copii în mâni foarte bune. Acest profesor nu s-a compromis niciodată cu nimic”

Europa Liberă: Dna Pleşca, nu îmi imaginez că toată lumea v-a aplaudat şi nu aţi avut probleme.

Liuba Pleşca: „Ei, nu am avut probleme... Am avut suficiente probleme, nu-mi prea place mie să vorbesc despre ele. Orice inspecţie şcolară care venea, fireşte, începea cu caracterul orelor opţionale repartizate în şcoala dată şi întotdeauna se punea degetul pe aceste ore pentru că, mă rog, vin examenele, că ar fi bine elevii să aibă ore opţionale la obiectele la care vor susţine examen decât religia, mai ales că cu 12 ani în urmă nu se scanda chiar în stradă: vrem religia în şcoală. Probabil că Dumnezeu îşi făcea temele cu noi atunci, îşi făcea temele la timp şi cum trebuie. Reuşeam să-i conving. Noi, pe viu, deja implementam religia în şcoală, un obiect care era prezent şi în documentele elevilor. Certificatele de absolvire a studiilor vin gata de la minister, atunci le scriam cu mâna. Acest obiect trecea greu în document fiindcă avea valoarea şi conotaţia matematicii sau a limbii străine.”

Europa Liberă: Ce manuale sînt folosite la cursul de religie?

Liuba Pleşca
: „Mai veneau nişte manuale din România la nivel de alfabetizare. Noi timp de vreo doi ani de zile depăşiserăm etapa de alfabetizare şi lucrurile se studiau profund. Profesorul meu de religie, Nicolae Jelihovschi, îşi concepea curicula după care să acţioneze, mi-o dădea mie şi lucram serios la elaborarea acestui program de studiu. Să vedeţi că băiatul acesta foarte deştept îşi dădea seama că lecţia nu trebuie să fie îmbâcsită cu catehizări, cu chestii de felul acesta care au un pic de miros de naftalină, deşi ele sunt utile în orice context.”

Europa Liberă: Cum este adaptat cursul de religie la vîrstele elevilor?

Liuba Pleşca: „Fireşte că copii au fost şcoliţi în dependenţă de vârsta pe care o au. Cu cât aprofundam mai mult acest curs, cu atât şi materia era mai complicată şi cuprindea o rază mai mare de cunoaştere. Începeam studiul prin clasa a patra, prin clasa a opta sau a noua deja implementam cursul de cunoaştere al religiilor. Fraţilor, daţi-mi voie să vă spun cu mâna pe inimă că cine a voit să implementeze acest obiect în şcoală cred că a putut să o facă încă de pe atunci, de când am început-o eu, fiindcă niciodată nu am avut oponenţi care să-mi interzică categoric acest lucru. Am fost pusă în situaţia în care să dovedesc că laptele e alb şi dovedeam acest lucru. Totuşi lumea a fost receptivă, inclusiv funcţionarii de la minister.”

Europa Liberă: Dvs sugeraţi că depinde, până la urmă, de entuziasmul cadrelor didactice?

Liuba Pleşca: „Nu doar de entuziasmul cadrelor didactice dar depinde, în mod direct, de prezenţa unui cadru didactic foarte bine pregătit la acest capitol. Eu cunosc şcoli în care religia este dată pe mâna, ca să zic, a diletanţilor. Uite cum aş începe eu de mâine să citesc religia, deşi duminică de duminică merg la Biserică, mai că aş putea să fac acest lucru, dar nu e aşa.”

Europa Liberă: Dna Pleşca, la această materie cum măsuraţi randamentul sau eficienţa predării acestui curs?

Liuba Pleşca: „Să ştiţi că acest obiect este unul dintre cele mai formatoare obiecte de studii fiindcă, mai ales la studierea religiei, urmărim cultivarea abilităţilor, nu doar cunoaşterea faptului teoretic. Ce se face acum la nivelul ţărilor este ceva ce te dă peste cap dacă eşti om cu mintea limpede şi îţi dai seama unde se cotileşte lumea asta. Prin studierea religiei ne-am dumirit că factorul central în procesul educaţional într-o şcoală este cultivarea discernământului la copii. Nu vom putea feri copiii de toată mizeria aceasta socială pe care o întîlnesc la orice colţ de stradă. În acest context pare aşa de pioneresc şi un pic naivă citirea religiei în şcoală, dar dacă gândeşti un pic mai bine îţi dai seama că tocmai cultivarea discernământului este prerogativa nr. 1 în procesul educaţional. Noi trebuie să ne pregătim copii noştri pentru o viaţă care le va oferi şi bune şi rele.”

Europa Liberă: Acum cînd se discută despre predarea obligatorie a ortodoxiei, cum credeţi cine este de fapt stăpînul şcolii, autoritatea supremă cum ar veni? Cine ar avea cuvîntul decisiv de spus în acest subiect - părinţii, pedagogii, autorităţile locale adică finanţatorii sau preoţii?

Liuba Pleşca: „Dacă stau de vorbă cu nişte părinţi cărturari, cu carte, care pot analiza profund lucrurile, într-o discuţie cu ei îmi dau seama că părinţii aceştia trebuie să aibă un cuvânt de spus. Dar vă daţi seama că 80 % dintre părinţii copiilor nu prea ştiu ce le trebuie copiilor lor. Iertaţi-mă, nici copiii nu ştiu ce le trebuie până la 18 ani.”

Europa Liberă: Şi atunci care-i soluţia? Un consiliu de tutori? Ce e de făcut, cine să decidă? Că mâine-poimâine vom avea mai multe dileme, ce se învăţăm în şcoală?

Liuba Pleşca: „O şcoală o fac cadrele didactice împreună cu elevii. Eu văd că în şcoală se scapă ca dintr-o goană mare tot felul de lume care nu au nici cea mai vagă intersecţie cu procesul educaţional, dar ei au ceva de spus, ei au atitudini, etc. Eu am impresia că special astăzi toate lucrurile sunt aşezate aşa ca să nu se poată decide. Guvernul parcă vrea, parcă nu vrea predarea religiei, directorii de şcoală la mulţi dintre ei parcă le e tot una - dacă o fi facem, dacă nu este nu o facem. Dar chestiile acestea trebuie să pornească, probabil, de la nişte certitudini. Trebuie să ai cadrele didactice bine pregătite pentru că este un obiect cu o valoare mult mai mare decât toate celelalte obiecte luate la un loc. Aici se formează omul, aici se formează atitudinea despre toate, aici este filosofia vieţii, aici e etica, aici e tot.

Încă o dată zic, există pericolul ca acest obiect să fie dat în mâna unui profesor căruia nu îi ajung nişte ore ca să facă norma de 18 ore, ori altui profesor care nu are deloc ore în şcoală şi las că va putea el citi cursul de religie. Aici trebuie să fie cu adevărat un om de cultură, cărturar. Eu în şcoală am un doctor în ştiinţe şi acest profesor este profesorul de religie care a venit cu studiile superioare făcute şi de atunci încoace, din an în an, el se şcoleşte. Doisprezece ani de zile el face masterat, doctorat, etc.”

Europa Liberă: Munca lui e remunerată?

Liuba Pleşca: „Remunerată ca la toţi. Suntem un colectiv de profesori prea entuziaşti. Ne bucurăm de micile succese ale noastre, ne plângem mai puţin, realizăm un pic mai mult. Ne bucurăm şi Doamne-ajută! ”

Europa Liberă: Doamnelor şi Domnilor vă reamintim că am discutat cu doamna Liuba Pleşca, directoarea liceului „Meşterul Manole” din satul Sălcuţa, raionul Căuşeni.
Previous Next

XS
SM
MD
LG