Linkuri accesibilitate

18.06.2000 - „În dosarul mineriadei trebuie culpabilizați organizatorii și instigatorii la violență”


Dan Voinea

Dan Voinea

Generalul magistrat Dan Voinea, şeful Parchetelor militare, declară la 10 ani de la prima mineriadă că diversiunea din după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 „se aseamănă, într-un fel, cu cele petrecute în decembrie 89”


18 iunie 2000

Față în Față.

O emisiune de Nestor Ratesh. Invitat: generalul Dan Voinea.

În dosarul mineriadei trebuie culpabilizați organizatorii și instigatorii la violență”.

S-au împlinit săptămâna aceasta 10 ani de la evenimentele de tristă amintire din 13-15 iunie 1990. Ne aflam după victoria zdrobitoare în alegeri a lui Ion Iliescu şi a FSN-ului. În Piaţa Universităţii nu mai aveau loc de câteva săptămâni marile mitinguri-maraton, care au marcat sfârşitul lui aprilie şi începutul lui mai. Mai rămăsese acolo un grup de câteva zeci de persoane, care, adăpostite în nişte corturi, făceau greva foamei. În zorii zilei de 13 iunie câteva sute de poliţişti au xecutat prin surprindere un raid asupra demonstranţilor, arestând pe unii dintre ei, bătându-i pe alţii şi demontând corturile. Câteva echiipaje începuseră să pregătească Piaţa pentru reluarea traficului, când sute de oameni s-au adunat din nou pe străzile care duceau în Piaţă. Au avut loc ciocniri cu poliţia. Apoi, în cursul după amezii, bande de tineri, cu înfăţişare suspectă, au dat foc unor camioane şi maşini ale poliţiei care blocau Piaţa. Ceva mai târziu, clădirile care adăposteau poliţia capitalei, Ministerul de Interne şi nou-creatul Serviciul Român de Informaţii, erau în flăcări, iar sediul Televiziunii era luat cu asalt de mulţime, emisiunile întrerupându-se timp de două ore. Pe când străzile se calmau, în urma intervenţiei armatei şi poliţiei, preşedintele Iliescu a apărut la televiziune, adresând un apel pentru ajutor în scopul dejucării a ceea ce el a numit „o tentativă a extremiştilor fascişti de a răsturna regimul prin acte violente”. A doua zi devreme, mii de mineri din Valea Jiului descindeau în Bucureşti, unde timp de două zile aveau să terorizeze populaţia. Până astăzi au rămas întrebări fără răspuns şi împrejurări neelucidate ale acelor evenimente.

Invitatul emisiunii noastre este domnul general magistrat Dan Voinea, şeful Parchetelor militare, care a investigat întâmplările din acele zile, în vederea unui deznodământ judiciar.

Nestor Ratesh: Domnule general, la 10 ani de la mineriada din 13-15 iunie 90, spiritele par la fel de învolburate, ca acum un deceniu, când e vorba de a face lumină în evenimentele sângeroase din acea vreme.

Dan Voinea: „Da.”

Nestor Ratesh: Motivul este uşor de depistat – sunt multe interese politice investite în acele evenimente şi în urmările lor. Ele au constituit subiectul multor investigaţii de presă, articole, cărţi, declaraţii, mărturii. Dumneavoastră, domnule general Voinea, aţi anchetat, ca şef al Parchetelor militare, diverse aspecte criminale ale întâmplărilor la care ne referim, la mulţi ani după desfăşurarea lor. Şi, desigur, concluziile la care ajunge justiţia au o greutate mai mare, decât alte tentative de dezvăluire a adevărului. V-aş întreba, la început, dacă trecerea timpului a fost un avantaj, sau, dimpotrivă, o frână în elucidarea acestor aspecte?

Dan Voinea: „Aş vrea să vă spun un amănunt: aceste dosare au fost clasate şi, ca urmare a unor proteste din partea victimelor mineriadelor, în urmă cu un an de zile aceste dosare au fost redeschise. Şi am ajuns să finalizăm, deci, dosarul cu victime prin împuşcare, morţi şi răniţi. Şi a mai rămas să deferim justiţiei dosarul care priveşte lipsirea de libertate, distrugerile, vătămările corporale, la care au fost supuse peste o mie de persoane în timpul acelor evenimente. Acum vreau să vă spun că chiar dacă au trecut 10 ani de atunci, oamenii au destul de bine întipărită în memorie. Mai ales victimele au reţinut exact prin ce au trecut şi n-am întâmpinat greutăţi din acest punct de vedere. Iar ancheta se desfăşoară cu destulă lejeritate, însă fiind vorba de foarte multe victime, vă daţi seama – peste o mie de oameni să-i audiezi, să stabileşti la fiecare ce leziuni a avut, în ce împrejurări a fost lovit ş.a.m.d., a necesitat un timp.”

Nestor Ratesh: Aţi spus abea acum un an s-au redeschis dosarele?


Dan Voinea: „Da.”

Nestor Ratesh: V-aţi fi aşteptat să fi fost redeschise în 97, să zicem. De ce a durat aşa de mult?


Dan Voinea: „S-au redeschis ca urmare a protestelor făcute de Asociaţia victimelor mineriadelor. Eu m-am ocupat mai mult de dosarele Revoluţiei şi după ce am primit aceste plângeri de la Asociaţia victimelor mineriadelor, m-am ocupat şi de dosarele acestea privind evenimentele din 13-15 iunie 90.”

Nestor Ratesh: Dar trecerea timpului, vă întrebam, a reprezentat un avantaj, sau, dimpotrivă, v-a îngreunat munca de investigare?


Dan Voinea: „O greutate ar fi, dar pentru probarea juridică, eu zic, că avem suficiente elemente în prezent, ca să putem trage la răspundere pe cei vinovaţi.”

Nestor Ratesh: Domnule general, puterea de atunci a declarat, că actele criminale, care s-au petrecut înaintea sosirii minerilor, prezenţa minerilor ar fi fost, de fapt, o reacţie la acele acte criminale. V-aţi ocupat în anchetele Dumneavoastră şi de violenţele petrecute în 13 iunie după amiază – distrugerea unor automobile şi camioane ale poliţiei, incendierea sau devastarea unor clădiri ale Ministerului de Interne şi SRI-ului?

Dan Voinea: „Da, sigură că da. Ce aş vrea să vă spun, însă, e că marea majoritate a victimelor din aceste dosare n-au nici o legătură cu Piaţa Universităţii. Nici morţii, nici răniţii n-au participat la mişcarea din Piaţa Universităţii. Şi mai mult decât atât: toate victimele sunt împuşcate din spate. Adică asta este dovada, că ele n-au atacat pe nimeni.”

Nestor Ratesh: La câte victime vă referiţi?


Dan Voinea: „Patru victime.”

Nestor Ratesh: Se vorbea de şapte, parcă. Nu?

Dan Voinea: „Nu, sunt şase morţi, dar patru sunt prin împuşcare, doi bărbaţi, însă, prezintă plăgi înjunghiate.”

Nestor Ratesh: Care este concluzia la care aţi ajuns? Cine au fost cei care au făptuit aceste acte, pe care le-am menţionat?

Dan Voinea: „Primele acte de violenţă au fost din partea forţelor de ordine.”

Nestor Ratesh: Vă referiţi la închiderea demonstraţiei din Piaţa Universităţii? Sau la alte acte de violenţă?

Dan Voinea: „Actele de violenţă s-au desfăşurat nu în Piaţa Universităţii, ci în cu totul în alte zone ale capitalei. În Piaţa Universităţii, în 13 nu mai era nimeni. Fusese eliberată Piaţa Universităţii. Iar victimele noastre au fost găsite în faţa Magazinului Copiilor, pe Calea Victoriei, undeva pe malul râului Dâmboviţa, în apropierea Ministerului de Interne. Deci, în zone, care n-au făcut obiectul şi n-au fost cuprinse de fenomenul Pieţii Universităţii.”

Nestor Ratesh: Dar actele acelea, pe baza cărora se justifică ceea ce s-a întâmplat ulterior – incendierea unor imobile, distrugerea unor automobile şi camioane, aţi determinat cine au fost autorii acelor fapte?

Dan Voinea: „Da, deci autorii nu sunt manifestanţii din Piaţa Universităţii. Ele, din anumite discuţii, care le avem înregistrate pe bandă între forţele de ordine, reiese, că au fost incendiate tot de persoane din rândul forţelor de ordine, care au făcut o diversiune atuncea pentru a atrage pe manifestanţi din zona Pieţii Universităţii spre clădirea Ministerului de Interne. Şi să dea atunci şi un motiv forţelor de ordine să intervină în forţă. Deci, aceste incendieri şi distrugeri se aseamănă, într-un fel, cu cele petrecute în decembrie 89.”

Nestor Ratesh: Când se petrecea acest lucru? Exact la ce oră?

Dan Voinea
: „Păi, astea încep după amiaza zilei de 13 iunie. În acea după amiază, în jurul de 17.30, a început să se tragă şi urmează un şir mai lung de violenţe, însă aceste violenţe nu sunt din partea celor care manifestau, sau erau cunoscuţi ca manifestanţi din Piaţa Universităţii, ci de cu totul alte persoane.”

Nestor Ratesh: Deci, intenţia atragerii manifestanţilor la Ministerul de Interne era de a provoca o diversiune, nu de a-i ucide pe aceştea.


Dan Voinea: „Desigur, pentru că nu se mai putea trage în Piaţa Universităţii. Acolo era prea aproape 21 decembrie şi asta ar fi însemnat să-şi pună în cap toată populaţia. Şi atuncea ei au fost atraşi spre Ministerul de Interne, care era păzit de santinele şi care aveau ordine să tragă împotriva oricui încerca să intre prin forţă în această clădire. Şi acelor santinele nu le poţi să le impuţi de ce au folosit arma de foc, pentru că prin lege aveau dreptul s-o folosească.”

Nestor Ratesh: Şi în ce scop era diversiunea? Pentru a-i pedepsi pe manifestanţii din Piaţa Universităţii?

Dan Voinea: „Acuma pedepsită a fost cam toată populaţia capitalei pentru ce s-a întâmplat acolo. Pentru că cei pedepsiţi au fost cetăţenii paşnici, de pe stradă. Erau luaţi unde erau găsiţi – la gură de metrou...Deci, din investigaţiile făcute de noi, audiind cei aproape o mie şi ceva de oameni, rezultă că marea majoritate au fost luate de pe stradă – fie mergeau la servici, fie veneau de la servici, mergeau la şcoală, la facultate, sau ştiu eu.”

Nestor Ratesh: În ce stadiu se află ancheta? Aţi finalizat dosarul în cazul Chiţac.

Dan Voinea: „Nu, e vorba de finalizarea cercetărilor în ceea ce priveşte morţii şi răniţii prin împuşcare. Urmează să trimitem în instanţă şi acele dosare, care privesc lipsirile de libertate, distrugerile făcute în acea perioadă, incendierile, ş.a.m.d.”

Nestor Ratesh: Cercetările Dumneavoastră se referă numai la evenimentele petrecute în Bucureşti înainte de sosirea minerilor? Minerii au sosit a doua zi, nu?

Dan Voinea: „Şi după venirea minerilor.”

Nestor Ratesh: Şi acest al doilea dosar implică pe cine? Pe mineri? Pe persoane din forţele de ordine?

Dan Voinea
: „Sunt mai multe persoane implicate, însă să nu vă supăraţi că nu pot să dau nişte nume acum.”

Nestor Ratesh: „Se găseşte vreo personalitate, care mai este astăzi activă în viaţa politică, printre cei vizaţi?


Dan Voinea
: „Sigur că da, sunt şi asemenea persoane.”

Nestor Ratesh: Acesta este motivul, pentru care nu vreţi să dezvăluiţi?


Dan Voinea
: „Da, da, da.”

Nestor Ratesh: Şi când? Peste o lună ar urma să...


Dan Voinea: „Noi aşa ne-am propus: o lună, o lună jumătate, aşa, să fim în stare să tragem concluzii şi în acest dosar.”

Nestor Ratesh: La ce se refereau întâlnirile de la Snagov şi din alte părţi, la care făceaţi aluzie în declaraţia Dumneavoastră recentă?

Dan Voinea: „Da, e vorba de măsurile şi de organizarea represiunii, care nu se putea face decât după o întâlnire prealabilă. Şi discuţiile au fost, bineînţeles, cu căpeteniile militare, care trebuiau să acţioneze. Şi aceste întâlniri, au fost mai multe întâlniri, de fapt, nu numai una, în care s-a hotărât cum să se acţioneze, împotriva cui să se acţioneze, ce să se facă cu cei reţinuţi, ş.a.m.d.”

Nestor Ratesh: A fost vreuna în care s-a decis chemarea minerilor?


Dan Voinea: „Nu, în ce priveşte întâlnirile cu aceste căpeteniile. Alea au avut loc în altă parte, s-au discutat asemenea chestiuni.”

Nestor Ratesh: Domnule general, de unde ştiţi ce s-a discutat? Din ce document?

Dan Voinea: „Păi, audierile care le-am făcut. Deci militarii implicaţi au spus că s-au întâlnit, s-a hotărât ce să facă şeful poliţiei capitalei, ce să facă fiecare şef de sector, unde să-şi ducă oamenii, cum să acţioneze, ş.a.m.d”

Nestor Ratesh: Şi se refereau exclusiv la Bucureşti?


Dan Voinea: „La Bucureşti, da.”

Nestor Ratesh: Cum vă explicaţi că numai Bucureştiul era luat în seamă?


Dan Voinea: „Păi, aici se crease, de fapt, un fenomen, care îngrijora foarte mult puterea de atunci.”

Nestor Ratesh: Manifestaţia din Piaţa Universităţii?


Dan Voinea: „Manifestaţia din Piaţa Universităţii, care la un moment dat căpătase conotaţii mai mari, în sensul că mai apăruseră, cum să spun eu, demonstraţii de genul celei din Piaţa Universităţii şi în alte oraşe – la Sibiu, la Timişoara, la Iaşi, chiar şi la Galaţi, la Constanţa, la Cluj.”

Nestor Ratesh: Dar nu s-a discutat despre reprimarea acelor demonstraţii?

Dan Voinea: „Nu, despre ele nu.”

Nestor Ratesh: Demonstraţia din Piaţa Universităţii, de fapt, se terminase curând după alegeri. Şi ce rămăsese în Piaţa Universităţii era un grup de protestatari în greva foamei, în corturi, vreo 50 la număr. De ce ei au stârnit furia autorităţilor şi nu marile demonstraţii de la sfârşitul lui aprilie?

Dan Voinea: „Nu, nu cred că cei care mai rămăseseră acolo. De fapt, cei care mai rămăsese erau mulţi cunoscuţi şi nici nu au constituit obiectul acestei represiuni a forţelor de ordine. Pentru că s-a acţionat în zonele adiacente Pieţei Universităţii mai mult.”

Nestor Ratesh: Vorbeam cu o clipă în urmă despre numărul morţilor şi se vehiculează cifre mult mai mari – cunoaşteţi dosarul Străuleşti, ş.a.m.d., 70 de morţi. Nu aveţi nici un indiciu în acest sens?

Dan Voinea: „Nu avem. S-au făcut asemenea sesizări, noi am făcut cercetări. Deocamdată nu avem confirmată această informaţie.”

Nestor Ratesh: Cum explicaţi, domnule general, faptul că a trebuit să se recurgă la mineri pentru a apăra regimul? Se spune că forţele de ordine nu prea erau active, Dumneavoastră aţi spus o cu totul altă versiune. În perioada ceea să fi fost insecuritatea conducătorilor de atunci ai ţării? Neîncrederea lor în forţele de ordine? Sau reticenţa acestora din urmă de-a acţiona contra unor mase de oameni?

Dan Voinea: „Este o chestiune interesantă – s-a avut încredere în aceste forţe şi se urmărea chiar să fie folosite pe viitor.”

Nestor Ratesh: Care forţe?

Dan Voinea: „Aceste forţe minereşti.”

Nestor Ratesh: Mai mult decât în armată sau în poliţie?

Dan Voinea: „Aşa li s-a spus şi lor, că urmează să fie folosiţi şi în viitor şi erau, ele deveniseră un fel de forţe paramilitare, ca să zic aşa.”

Nestor Ratesh: Dar o încredere mai mare în ei decât în forţele de ordine şi dacă e aşa – de ce? Aveţi vreo explicaţie?

Dan Voinea: „Cred că e vorba de o neîncredere în forţele de ordine, întrucât şi ele au acţionat destul de bine atunci. Dar a fost, probabil, nevoie şi de un sprijin din partea acestei categorii de oameni, care într-un fel veneau să sancţioneze aceea, ce se întâmpla acolo, în Piaţa Universităţii.”

Nestor Ratesh: Aţi declarat la Televiziunea română că a fost vorba şi de o infracţiune care privea siguranţa naţională. La ce anume v-aţi referit?

Dan Voinea: „Noi avem, când cercetăm asemenea cauze complexe, cu implicaţii social-politice, trebuie să ai în vedere şi o asemenea infracţiune. Ce rămâne la sfârşitul cercetărilor vom vedea, dar noi în acest dosar, aceasta cauză este începutul în urmărirea penală doar pentru tratamente neomenoase. O infracţiune destul de gravă, în care intră şi lipsirile de libertate, şi distrugerile, şi noi avem în vedere însuşi fenomenul în sine. Vedem cam ce s-a întâmplat, nu cercetăm o infracţiune anume. Şi da, o avem în atenţie. Nu că am invinuit pe cineva de atentat la siguranţa naţională, pentru că e destul de delicată această încadrare.”

Nestor Ratesh: Dar nu aţi fi dispus să ne spuneţi la ce v-aţi referit? În ce sens avea de a face cu siguranţa naţională?

Dan Voinea: „Dacă vă aduceţi aminte, în septembrie 91 tot venirea minerilor a dus la schimbarea Guvernului şi au ameninţat structurile statului. Deci, trebuia să urmărim şi în acest caz ce s-a întâmplat şi trebuie să urmărim, să vedem de ce în septembrie 91 a fost vorba şi de o infracţiune de atentat la siguranţa naţională şi în iunie nu.”

Nestor Ratesh: Deci, când vă referiţi la o asemenea acţiune aveţi în vedere anul 1991, nu iunie 90?


Dan Voinea: „91, da.”

Nestor Ratesh: Cred că afirmaţia Dumneavoastră se cuprindea într-un răspuns la o întrebare privitoare la posibilitatea ca regimul să fi fost subminat din interiorul său. Şi tot la 91 vă refereaţi, da?

Dan Voinea: „Sigur că da. Nu-i vorba de 90.”

Nestor Ratesh: Adică sunteţi în curs de a investiga şi mineriada din 91?


Dan Voinea: „Păi ele se leagă. Pentru că aceeaşi oameni au venit şi în 91 şi când îi audiem, îi audiem pentru ce au făcut şi în 90 şi în 91. Vă daţi seama că trebuie să-i întrebăm.”

Nestor Ratesh: S-a vorbit adesea despre implicarea unor agenţi ai forţelor de securitate. S-a spus şi despre foşti securişti, dar şi despre membri ai noilor servicii, create după 89, în acţiunile minerilor. Aveţi vreo dovadă, că au fost astfel de interferenţe?

Dan Voinea: „Sunt mai multe dovezi şi unele au fost deferite şi justiţiei. Adică, minerii au fost conduşi la diverse adrese ale unor personalităţi, la sediile partidelor, de ofiţeri de la unitatea 215, o unitate de protecţie a Ministerului de Interne, unde era comandant pe vremea ceea un colonel, Calapod.”

Nestor Ratesh: Binecunoscut, de altfel.

Dan Voinea: „Cunoscut şi, după cum se ştie, au şi fost pedepsiţi ofiţerii respectivi. Că din casa lui Raţiu, de exemplu, au furat şi bani, peste 70 de mii de dolari au luat.”

Nestor Ratesh: Sunt inculpaţi în dosarele Dumneavoastră şi astfel de agenţi?


Dan Voinea: „Sigur că da, îi avem pe Cămărăşescu şi alţii, îi avem, dar deocamdată...”

Nestor Ratesh: În care din dosare?

Dan Voinea: „Acuma, în acest dosar, băgăm întregul grup responsabil, nu le avem împărţite pe persoane, dosarele.”

Nestor Ratesh: Domnule general, declaraţiile Dumneavoastră au fost violent criticate de PDSR şi de domnul Ion Iliescu personal. Reproşul principal fiind că dosarele acestea sunt instrumentate într-o perioadă de campanie electorală. Care ar fi răspunsul Dumneavoastră?

Dan Voinea: „Păi, ce vreau să vă spun – că dosarul privind morţii şi răniţii prin împuşcare a plecat la instanţă înainte de a începe campania electorală. Noi l-am trimis în luna mai anul acesta. Iar în timpul campaniei electorale de acuma n-am trimis în instanţă nici un dosar, care să privească... Vom vedea, dacă până în campania, sunt alegerile prezidenţiale, reuşim să terminăm acest dosar să trimitem înainte de campania alegerilor prezidenţiale. Asta ca să nu se facă asemenea discuţii. Eu ştiu că deranjează, dar ce să facem? Noi avem obligaţia prin lege să rezolvăm aceste dosare, indiferent de concluziile pe care le trag oamenii politici. Însă, după cum aţi observat, eu nu am dat nume de politicieni şi nici n-o fac, decât după ce termin un dosar şi constat, că vreuna din asemenea persoane ar fi făcut fapte penale şi trebuie să răspundă.”

Nestor Ratesh: Dar aţi consultat forurile politice înainte de a trimite un dosar sau altul la judecată?

Dan Voinea: „Nici un dosar, nici nu i-a interesat pe politicieni prea mult. Decât după ce asemenea dosare au ajuns pe la instanţe, s-au trezit să ne critice.”

Nestor Ratesh: Nu vorbesc de personalităţile politice, care vă critică. Vorbesc de personalităţile politice, de forurile politice, care se află la putere.


Dan Voinea
: „A, nu, niciodată nu m-au chemat să mă întrebe de aceste dosare, sau să mă împiedice în a le face, sau ştiu eu. Asta este obligaţia noastră şi, deocamdată, nu s-a băgat nimeni peste noi din actuala putere.”

Nestor Ratesh: Şi nici Dumneavoastră nu i-aţi consultat?


Dan Voinea: „Nici nu am treabă. Nici nu m-au chemat, nici eu nu mă duc la nimeni. Eu alerg prin ţară să le termin.”

Nestor Ratesh: Spuneţi-mi, vă rog, sunt şi mineri, lideri ai lor, în vreun dosar pregătit pentru tribunale?


Dan Voinea: „Sunt, sigur că da. Sunt şi lideri de sindicate, da.”

Nestor Ratesh: În care din dosare?


Dan Voinea: „În ăsta, în ăsta care îl încheiem acum.”

Nestor Ratesh: Şi care va fi depus luna viitoare?


Dan Voinea: „Nu cred că terminăm până luna viitoare. N-aş vrea să dau un termen că mai avem de lucru. Şi vedeţi cât de greu reuşim să demonstrăm şi în faţa justiţiei vinovăţia unora. Dacă nu facem un dosar bun, cu probe ca lumea, mai bine îl mai ţinem, să-l probăm corect. În justiţie, ştiu, acolo pot apărea şi surprize.”

Nestor Ratesh: Dar mineri, în afară de lideri sindicali, mineri ca atare, indivizi, care au făptuit violenţe, care au rănit oameni, care au devastat sedii ş.a.m.d?


Dan Voinea: „Avem nu neapărat mineri. Că primii, care au făcut distrugeri la Universitate, la facultăţi, acolo au fost muncitori de la MGB, că n-au fost mineri. În 13, când s-a intrat în Arhitectură, au intrat muncitori de la întreprinderi din Bucureşti, nu minerii.”

Nestor Ratesh: Şi sunt muncitori individual acuzaţi?

Dan Voinea: „Noi culpabilizăm conducătorii, care au organizat şi care i-au instigat să facă asemenea fapte. Adică, nu punem muncitorii pe cruce. Asta nu ştiu dacă ne-ar face cinste, dacă ar fi o justiţie.”

Nestor Ratesh: Dar nu spuneaţi că vinovăţiile sunt individuale?

Dan Voinea: „Vinovăţiile sunt individuale, dar infracţiunile, pentru care noi facem acum anchetă, sunt destul de grave şi e vorba de cei care au organizat acţiunile astea de violenţă şi au supus populaţia la violenţă. Este destul de greu, adică nu ştiu de ce îmi puneţi o asemenea întrebare. Dacă aţi văzut imaginile la televizor – se năpustesc asupra persoanelor mai mulţi indivizi. Este greu acuma să identifici pe cei 20-30 de muncitori care au agresat o persoană şi să-i deferi justiţiei. Nu ştiu dacă mă înţelegeţi.”

Nestor Ratesh: Eu vă ascult.

Dan Voinea: „Da, mă ascultaţi, dar aşa... Normal trebuie să discutăm şi să punem sub anchetă pe cei, care au organizat asemenea activităţi. De asemenea şi în primul dosar, care l-am trimis la instanţă, priveşte acei doi generali şi acei trei colonei pentru infracţiune de instigare la omor şi omor deosebit de grav. Aţi văzut că n-am trimis soldaţi şi santinele de la Ministerul de Interne, ci pe comandanţii lor.”

Nestor Ratesh: Asta e relaţia într-o forţă militară – comandanţii dau ordine şi ceilalţi execută. Dar într-o masă de oameni de civili, relaţia nu este aceeaşi.


Dan Voinea: „O să vedem. La sfârşitul cercetărilor o să vă spun exact care sunt responsabilităţile. În momentul ăsta nu pot să vă spun.”

Nestor Ratesh: Ne-aţi spus chiar suficient. Vă mulţumesc foarte mult domnule general pentru acest interviu.
XS
SM
MD
LG