De la o vreme încoace vecinii mei discută cu însufleţire despre intenţia Bisericii Ortodoxe din Moldova de a sprijini constituirea unui partid politic, de orientare creştin-ortodoxă. Blocul nostru de locuinţe s-a împărţit în două tabere: unii susţin implicarea Bisericii în politică, alţii o privesc cu suspiciune.
În recenta sa declaraţie, Sinodul Bisericii Ortodoxe subliniază că Biserica decide “de sine stătător cînd, în ce forme şi cu ce scopuri să se implice în procesul politic“. Aflu din declaraţia Sinodului că “istoria multiseculară a poporului nostru ortodox cunoaşte o sumedenie de exemple cînd implicaţiile de acest fel ale Bisericii au avut un impact benefic, influenţînd politicienii să-şi ajusteze deciziile necesităţilor şi intereselor vitale ale populaţiei”.
E explicabilă şi firească dorinţa Bisericii de a-şi extinde sfera de influenţă, dar, pe de altă parte, într-o epocă în care Biserica are libertatea să activeze nestingherit, de ce ar trebui ea să susţină crearea unor partide? Nu are ea acum suficientă autoritate ca vocea ei să fie băgată în seamă de societate?
În declaraţia sa, Sinodul invocă interesele vitale ale populaţiei. Ei bine, eu unul nu sînt convins că interesul vital al oamenilor este ca biserica să devină partinică. În perioada sovietică, Biserica şi-a păstrat autoritatea şi influenţa tocmai pentru că era prigonită de partidul-stat şi pentru că era separată de sfera politică. De aceea, teamă îmi este că implicarea actuală a Bisericii în politică ar putea să aibă un efect diferit de cel scontat. Cîştigul plănuit ar putea să se transforme într-o pierdere, pentru că Biserica trebuie să împace toată lumea, nu să participe la lupta dintre partide.
E adevărat că în Evul Mediu biserica se confunda cu statul, era un pilon important al statului. Sîntem acum însă în anul 2010 şi nu ştiu dacă statul actual trebuie să aibă nişte piloni medievali. Convingerea mea e că actualmente autoritatea Bisericii stă tocmai în separarea ei de stat şi de partide. Asta arată şi sondajele.
Probabil, Biserica Ortodoxă din Moldova nu e mulţumită cu poziţia pe care o are acum în societate. De aceea şi precizează că decide de sine stătător cînd, în ce forme şi cu ce scopuri să se implice în procesul politic. Este, fireşte, dreptul ei s-o facă. Dar făcînd acest pas, ar trebui să se gîndească şi la posibila reacţie a oamenilor, fie că sînt sau nu aceştia ortodocşi.
