Linkuri accesibilitate

Prea mari ca să nu cadă


Jucătorul brazilian Elano după un gol înscris în poarta nord-coreenilor

Jucătorul brazilian Elano după un gol înscris în poarta nord-coreenilor

Căderea aproape generală a clasicilor are o primă consecnţă clară: meciurile următoarei runde a grupelor se vor juca numai şi numai la victorie








Faimoasa vorbă care spune că unele compamii sînt prea mari ca să cadă, a fost înlocuită la Cupa Mondială de concluzia contrară: există echipe prea mari ca să nu cadă. Cu o excepţie destul de previzibilă: Germania. Echipa lui Joachim Loew a nivelat Australia cu un 4-0 aproape automat. Germania a arătat o poftă de joc şi o capacitate de mişcare disciplinată mult peste tot ce s-a văzut pînă acum la Cupa Mondială. Restul e o poveste despre anchiloza, traumele şi suficienţa marilor favoriţi, cu excepţia relativă a Argentinei.

Franţa a clacat prima. Era de aşteptat, pentru oricine a urmărit seria jenantă a unei echipe calificate la Mondiale prin frauda din meciul de calificare cu Irlanda. Francezii au desfăşurat acelaşi joc lipsit de idee şi inspiraţie şi au permis Uruguay-ului să blocheze cu relativă uşurinţă meciul. După 0-0 cu Urugay, Franţa e obligată la victorii în meciurile următoare dar debutul sugerează că echipa atît de prost pregătită de Domenech ar putea rata ieşirea din grupe.

Brazilia a uimit poate încă mai mult. Brazilienii au avut în faţă un adversar umil: naţionala nord-coreeană. O naţională timorată şi naivă dar disciplinată ca o dogmă. Brazilia a făcut aproape o oră de joc lipsit de scînteie. O mare eroare de plasament a portarului nord coreean şi un număr personal al lui Robinho au adus Brazilia la 2-0. În ultimele minute, nord coreenii au înscris însă un gol admirabil şi Brazilia a ieşit de pe teren cu trei puncte şi mult mai multe dubii.

Italia a pornit şi a continuat greu în faţa Paraguay-ului. Echipa lui Lippi nu mai are tempo şi stil. Paraguaienii s-au baricadat în defensivă şi au profitat, la unica lor acţiune ofensivă, de o eroare a lui Cannavaro. La 0-1 Italia a forţat, dar egalarea a venit dintr-o eroare colectivă paraguiană şi nu dintr-o reuşită de joc italiană.

Spania, favorita turneului, a jucat fără argumente decisive împotriva Elveţiei. Combinaţiile obişnuite ale spaniolior, aşa cum sînt ele cunsocute de la Barcelona, au curs dar ultima fază de atac a fost nehotărîtă. După o repriză albă, la un contraatac în forţă, Elveţia a marcat şi Spania s-a prăbuşit, depăşită de o situaţie pe care n-a mai cunoscut-o demult. Înfrîngerea şocantă a Spaniei e un avertisment pentru echipele mari. Cupa Mondială 2010 se va juca meci cu meci, fără favoriţi.

Anglia a revenit la jocul tradiţional cu pase lungi şi a obţinut impasul tradiţional. Meciul împotriva Statelor Unite a fost prilejul unei gafe uriaşe a portarului Green care a egalat, practic, pentru americani. E greu de văzut ce schimbare poate surveni în jocul Angliei, în condiţiile în care lotul englez nu ascunde surprize.

Olanda s-a mişcat mai bine în faţa Danemarcei dar a fost lansată abia de un autogol grotesc al danezilor. Au urmat 20 de minute cursive în care Olanda a mai înscris o dată prin Kuyt dar n-a convins în totalitate.

Căderea aproape generală a clasicilor are o primă consecinţă clară: meciurile următorului rund al grupelor se vor juca numai şi numai la victorie.
XS
SM
MD
LG