Linkuri accesibilitate

Pentru că românul fie el şi politician, e născut poet, moţiunea de cenzură depusă de PSD are accente rapsodice.


Războiul rece dintre putere şi opoziţie a început să dea în clocot. Primii care şi-au fript degetele au fost cei care au votat pentru noii judecători la Curtea Constituţională. Abia cu asemenea ocazii ne reamintim că instanţa supremă care ar trebui să decidă cât de departe patinează puterile statului de constituţie este profund politizată, transformată în casa de pensii a partidelor politice. Curtea Constituţională a rămas o instituţie nereformată care păstrează urmele socialismului cu faţă umană din perioada imediat următoare evenimentelor din 1989, pe vremea când Ion Iliescu lăsa urme de neşters pe corpul tinerei şi fragilei noastre democraţii.

Discuţia pe tema judecătorilor are tâlcul ei. Aceştia vor avea de lucru în perioada următoare. Liderul Partidului Social Democrat, Victor Ponta, spune că le va cere săptămâna viitoare să se pronunţe asupra constituţionalităţii reducerii pensiilor şi salariilor, după ce primul ministru Emil Boc şi-a asumat răspunderea pentru acestea în faţa Parlamentului. PSD ar fi vrut o creştere progresivă a impozitelor pe salariu. Este o idee pe care partidul lui Iliescu o susţine de când Adrian Năstase a pierdut alegerile în faţa lui Traian Băsescu. Atunci, pentru simplificarea peisajului fiscal şi spălarea unei părţi din economia neagră, toate taxele au fost aduse la acelaşi nivel:16 la sută.

Acţiunea care va fi declanşată la Curtea Constituţională pe tema reducerii salariilor şi pensiilor este însoţită de depunerea moţiunii de cenzură. În vreme ce PNL străluceşte prin absenţă sau inerţie, PSD pare să fi recucerit controlul sindicatelor şi promite o lungă vară fierbinte.

Pentru că românul fie el şi politician, e născut poet, moţiunea de cenzură depusă de PSD are accente rapsodice. Ba chiar începe cu un citat eminescian, probabil pentru că urmează să fie discutată pe 15 iunie, ziua în care se împlinesc 121 de ani de la moartea poetului... Semnatarii moţiunii pretind că vor să salveze ţara de limitarea drepturilor cetăţeneşti, măsură invocată de premierul Boc pentru a-şi argumenta hotărârile nepopulare şi ilegale.

Citită în Parlament miercuri, moţiunea a stârnit, de la început, valuri. În primul rând pentru că titlul provocator ‚Opriţi genocidul social!’ pare scris cu pixul liderilor sindicali. În al doilea rând pentru că partidul independenţilor se mişcă haotic între extreme iar creierul nu mai controlează mişcările membrilor. Fiind impredictibil, ar putea vota pentru înlăturarea guvernului. Deja liderii acestei adunături politice au început să facă lista de cumpărături, s-o aibă pregătită când li se va propune să susţină un nou guvern. Cum-necum, preşedintele Băsescu a ieşit din rând cerând celor două camere să dezbată moţiunea mai devreme. El invocă o hachiţă avocăţească şoptită probabil de vreun consilier.

Scrisoarea preşedintelui nu face decât să condimenteze foarte româneşte abisul în care ne scufundăm. Nici nu mai contează o zi în plus sau în minus. Conform studiilor publicate de o instituţie londoneză care analizează riscul de ţară, România ocupă locul trei în Europa, după Grecia şi Ucraina în topul ţărilor unde nu e bine să-ţi investeşti banii. De asemenea, conform studiului citat, ne plasăm pe locul opt într-un clasament mondial al ţărilor falimentare. Împrumuturile devin astfel foarte scumpe iar factura guvernului Boc se lungeşte până la generaţia următoare.

Astfel că discuţiile pe marginea agendei parlamentare par doar cearta isterică între comandaţii de navă pentru a controla manşa unui avion care se prăbuşeşte cu viteză supersonică.
XS
SM
MD
LG