La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri. 15 minute cu Radio Europa Liberă.
Începem ca de obicei cu buletinul de ştiri cu principalele evenimente ale săptămânii trecute, prezentat de colega mea, Diana Răileanu.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Ernest Vardanean va rămâne după gratii cel puţin încă 30 de zile. Instanţa de la Tiraspol a decis prelungirea mandatului de arest al jurnalistului întrucât procurorii au spus că au nevoie de timp suplimentar pentru studierea dosarului. Vardanean a fost arestat la 7 aprilie 2010 sub acuzaţia de spionaj în favoarea Moldovei. Dacă va fi găsit vinovat de către instanţele regiunii transnistrene, riscă să ramână închis 20 de ani. Chişinăul şi mai multe organizaţii internaţionale au calificat această arestare drept o acţiune politică şi cer eliberarea jurnalistului.
Ucraina nu vrea să recunoască regiunile secesioniste georgiene. Preşedintele ucrainean Victor Yanukovici a declarat că nu va urma exemplul Rusiei să recunoască Abkhazia şi Osetia de Sud drept independente. La o conferinţă de presă la Kiev el a spus: „Niciodata n-am recunoscut aceste două regiuni şi nici Kosovo ca state independente. Aceasta ar însemna violarea legilor şi normelor internaţionale”. Yanukovici a făcut această declaraţie la o zi după ce parlamentul Ucrainei a aprobat un proiect de lege care reconfirmă statului neutru al Ucrainei, care nu-i permite să adere la NATO.
Agenţia rusă de ştiri Interfax relatează că Tiraspolul nu doreşte reluarea negocierilor în format 5+2 pentru rezolvarea conflictului transnistrean. „Nu are nici un rost să reluăm discuţiile numai ca să facem pe placul autorităţilor moldovene, care vor să arate că sunt mai eficiente decât comuniştii, sau pe placul preşedinţiei OSCE a Kazahstanului, care are şi ea nevoie de progrese”, a declarat Vladimir Iastrebceak, ministrul de externe al regimului de la Tiraspol.
Germania şi Rusia au propus înfiinţarea unui nou mecanism de securitate, în care Uniunea Europeană şi Rusia să coopereze pentru rezolvarea conflictelor şi crizelor regionale. Potrivit AP, în declaraţia semnată pe 5 iunie la Berlin de cancelarul Germaniei Angela Merkel şi preşedintele Rusiei Dmitrii Medvedev se spune că primul conflict de care s-ar ocupa noua comisie mixtă, ruso-europeană, ar fi cel transnistrean.
Preşedintele Medvedev a spus că a discutat cu cancelarul german şi despre posibilitatea coordonării forţelor pentru rezolvarea conflictului transnistrean. „Aceasta – a continuat Medvedev – înseamnă să revitalizăm funcţionarea actualului format 5+2 şi să folosim şi resurse noi, suplimentare, care ar putea rezulta din acest forum de securitate Rusia-Uniunea Europeană”. Cancelarul Angela Merkel a spus că împreună cu Rusia, Uniunea Europeană trebuie să elaboreze reguli fundamentale pentru depăşirea crizelor civile şi militare. Fără să se refere direct la conflictul transnistrean, Merkel a adăugat că istoria a demonstrat că actualele mecanisme nu sunt suficiente şi că discuţiile despre rezolvarea crizelor se prelungesc la nesfârşit. În alt context, preşedintele Medvedev a spus că „există consens” (internaţional) în privinţa sancţiunilor împotriva Iranului.
Medvedev s-a aflat în Germania la numai câteva zile după încheierea reiuniunii la nivel înalt Uniunea Europeana - Rusia de la Rostov-pe-Don, unde a fost salutată încălzirea relaţiilor dintre cele doua părţi. Totodată, preşedintele Uniunii, belgianul Herman Van Rompuy a declarat că Europa continuă să fie îngrijorată de evoluţiile legate de încălcarea drepturilor omului in Rusia. Preşedintele Uniunii a vorbit despre situaţia din Cecenia şi din Caucazul de Nord şi a cerut Moscovei să îşi respecte angajamentele asumate internaţional în ceea ce priveşte Georgia. La summit nu au fost făcute progrese în ceea ce priveşte cererea Moscovei de a se ridica restrictiile de viză pentru cetăţenii rusi. In ceea ce priveşte relatia economică dintre cele doua părţi, agenţia Reuter scrie că preşedintele Medvedev a reamintit liderilor europeni că 41% din depozitele in valuta ale Rusiei sunt in euro şi nu a dat asigurări că o parte din acestea nu vor fi vîndute.
Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, a declarat că incidentul flotilei care ducea ajutoare spre Fâşia Gaza, în care au murit 9 activişti pro-palestinieni, este tragic. Într-un interviu la CNN, Obama a declarat că „status quo-ul nu mai este viabil” şi că palestinienii şi Israelul trebuie să întreprindă măsuri pentru a accelera procesul de pace. El a refuzat să condamne Istraelul pentru că a trimis forţe militare să oprească convoiul, argumentînd că preocupările de securitate ale Israelului sunt legitime şi că încă puţine detalii sunt cunoscute despre incident.
Alianţa de guvernare din Republica Moldova a decis ca în septembrie să organizeze un referendum asupra modificării articoului 78 din constituţie, în sensul ca preşeditnele să fie ales prin vot direct. Dacă modificarea este aprobată, Parlamentul va fi dizolvat şi se vor organiza alegeri generale si prezidenţiale anticipate în luna noiembrie.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------
Jurnalistul independent de la Tiraspol Ernest Vardanean va fi ţinut încă cel puţin o lună în arest preventiv – aşa a decis instanţa de judecată, după expirarea primelor două luni de detenţie, invocând nevoia studierii suplimentare a cazului. O decizie luată în ciuda tuturor apelurilor lansate de organizaţii internaţionale cu renume şi de către guvernele unor ţări occidentale, rude sau foşti colegi care continuă să solicite eliberarea lui Ernest Vardanean.
În aceste demersuri este subliniată atât lipsa de transparenţă a procesului, cât şi absurditatea acuzaţiei – cea de spionaj şi înaltă trădare.
Modul în care mgb-ul transnistrean a motivat şi comentat arestarea lui Vardanean a fost calificat de experţi independenţi de la Tiraspol şi Chişinău drept o tentativă de a resuscita „chipul duşmanului” şi de a împiedica comunicarea oamenilor de pe ambele maluri ale Nistrului.
Aşadar, cazul Vardanean a atras nu doar atenţia militanţilor pentru respectarea drepturilor omului în Transnistria, dar şi diverse comentarii asupra pretinselor diferenţe dintre locuitorii regiunii transnistrene şi ai restului Republicii Moldova.
Despre cum este privită în lume regiunea transnistreană, dar şi despre clişee şi prejudecăţi ce persistă pe ambele maluri ale Nistrului, discutam în studioul Europei Libere din Chişinău, acum un an, cu un jurnalist german. Pe Michael Wiersing Sudau l-am rugat să-şi asume dificilul rol de arbitru imparţial în această dispută mai veche. Cât de bine i-a reuşit şi ce s-a schimbat de atunci în percepţia noastră despre noi înşine? Vă invit să medităm puţin împreună, având ca reper emisiunea în reluare cu jurnalistul german Michael Wiersing Sudau, din 6 aprilie 2009.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------
Radu Benea: Michael, jurnaliştii occidentali atunci cînd scriu despre Transnistria adesea utilizează expresii devenite aproape clişeu, de felul „Transnistria - gaură neagră a Europei” sau „Transnistria - insulă a mentalităţii sovietice”. Dumneavoastră aţi stat mai bine de trei ani în Moldova. Cunoaşteţi foarte bine şi regiunea transnistreană, unde aţi fost de mai multe ori. În ce măsură s-au confirmat sau, dimpotrivă, s-au risipit închipuirile ce le-aţi avut la început despre Transnistria şi care înţeleg că nu erau prea departe de cele vehiculate în presa internaţională?
Radu Benea: Deci, aţi găsit o altă lume decît o aşchie din URSS. Vă referiţi la mentaltate sau nu numai, pentru că în Tiraspol de exemplu ca şi-n alte localităţi din Transnistria se pot întîlni încă destul de frecvent simbolurile fostei URSS?
Michael Wiersing Sudau: „Aşa ceva poţi să vezi în principiu şi în multe oraşe din Rusia. Eu am trăit doi ani în Siberia şi am văzut că în localităţi mai îndepărtate, mai izolate din Rusia, s-a păstrat încă o bună parte a ceea ce constituiau simbolurile Uniunii Sovietice. Dar, cred că există o explicaţie simplă a faptului că Tiraspolul şi lumea din Transnistria s-au schimbat şi continuă să se schimbe. Pur şi simplu, timpul merge înainte şi transnistrenii au simţit nevoia modernizării. Asta ne-o confirmă şi toate supermarket-urile şi magazinele de firmă de la ei sau pizzeriile din Transnistria din reţeaua Andi’s de la Chişinău... Deci, imaginea Transnistriei a devenit mai lucioasă şi cum spuneam, mai modernă. Cred că nici transnistrenilor nu le este interesant să se deosebească atît de mult de lumea din jurul lor, pentru că nici în Ucraina nu mai există URSS-ul. Eu nu cred că transnistrenii ar vrea să trăiască numai cu trecutul. Ei se simt cetăţeni ai secolului 21. De aceea nu e bine şi nu ar fi corect să proiectăm imaginea lor iniţială peste realităţile de acum. Eu nu cred că generaţia tînără din Transnistria ar accepta calificativul de rămăşiţe ale Uniunii Sovietice. Ei consideră că au un stat modern, independent, care există în condiţiile lumii contemporane şi eu cred că sînt îndreptăţiţi să creadă aşa”.
Radu Benea: Cu toate acestea, stereotipuri, fobii şi prejudecăţi continuă să existe şi între oamenii de pe cele două maluri ale Nistrului. Dle Wiersing, să ascultăm ce cred despre asta locuitori ai Transnistriei, opinii ale cărora le-au cules la întîmplare corespondenţii noştri:
„Cel mai straniu e că în Rusia, la Breansk, nişte prieteni au văzut un afiş pe care scria: „Vrei la închisoare? Du-te în Transnistria!” M-am mirat mult. Dar în general, comunicînd cu lumea de peste hotare mi-am dats seama că mulţi nu ştiu nici măcar unde-i Moldova, iar de Transnistria nici n-au auzit. Iar dacă au auzit – numai de rău. Că e o gaură neagră a traficului şi contrabandei. Admit că există contrabandă, dar nu cred că e mai multă ca-n alte părţi sau decît în Moldova. Eu studiez istoria, ţin minte războiul din 1992. Nu vreau să spun nimic de rău despre cei de pe malul drept al Nistrului, dar nu doresc să uit ceea ce a fost între noi. Pe de altă parte, intenţionez să-mi continui studiile la Chişinău”.
„În blocul unde locuim, pe scară adesea poţi vedea copii de 9-10 ani beţi sau chiar drogaţi”.
„Ei consideră că sîntem o republică bananieră, că la noi înfloreşte dezordinea, banditismul, că nu există legi sau constituţie. Pe de altă parte, spre exemplu, soţul meu e foarte nemulţumit de dezordinea de la noi. În blocul unde locuim, pe scară adesea poţi vedea copii de 9-10 ani beţi sau chiar drogaţi. Fiica noastră merge acum la grădiniţă, dar ne e teamă de ce va fi cînd va merge la şcoală, despre care am auzit mai multe istorii de groază. Ne îngrijorează viitorul copiilor noştri”.
„Mulţi oameni nici nu ştiu ce-i aia Transnistria, pentru că nu e recunoscută. Iar dacă ştiu, atunci cred că avem un nivel de viaţă subdezvoltat, ceea ce nu-i chiar aşa. Eu cred că noi trăim mai bine chiar decît în Moldova. Spre exemplu, cînd comunic pe Internet cu lume din afară, mulţi mă întreabă de unde sînt, iar eu trebuie să le explic ce este Transnistria. Însă ce mă deranjează pe mine, este că în Transnistria limba moldovenească se dezvoltă prost. Cînd la noi cineva vorbeşte moldoveneşte – lumea se uită urît la el. Eu sînt moldovean şi mă mîndresc cu asta, învăţ într-o şcoală moldovenească, dar sînt nevoit să vorbesc în societate în limba rusă”.
„Lumea din afară crede că sîntem parte a Moldovei şi nimic mai mult, de aceea ei cred că trebuie să ne unim cu Moldova. Eu cred însă că viaţa noastră s-ar uşura dacă vom fi recunoscuţi ca stat independent”.
„Nu sînt din Transnistria, dar vin aici cu regularitate în ultimii 3-4 ani, în deplasări de serviciu. Vreau să zic că oamenii de aici sînt la fel ca şi-n alte părţi. Încearcă să supravieţuiască, dar şi să se bucure de viaţă. Multă lume e optimistă. Ştiu că a fost război. Nu înţelegeam problemele acestei republici. Acum însă îmi dau seama că e vorba de aceleaşi problemele ca-n toate fostele republici sovietice”.
„În Transnistria e sărăcie. Asta-i tot ce pot să spun. Am ajuns să vindem lucruri personale în piaţă, dar şi de aici ne alungă. Nu ne lasă să cîştigăm măcar o bucată de pîine. Cum să trăim?”.
„Am ocazia să comunic cu străinii. Le povestesc despre Transnistria, dar nimeni n-a auzit de ea. Îmi schimb mulţi îmi zic că au auzit despre Moldova”.
„În Moldova există o închipuire denaturată despre transnistreni. Că am fi răi, agresivi, separatişti şi aşa mai departe. Nu este adevărat. Cum sîntem în realitate? Sîntem buni şi cuviincioşi. Am impresia că ei pur şi simplu cunosc foarte puţine despre noi. Asta-i tot. Dacă vor, las să vină să ne cunoască!”.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------
Radu Benea: Să auzim acum şi ce cred locuitori ai Chişinăului despre prejudecăţile moldo-transnistrene:
„Moldova şi Transnistria trebuie să fie împreună. Sîntem, cum s-ar spune, de-un sînge. Trebuie să ne unim şi să mergem înainte şi eu cred că aşa va fi”.
„Oamenii suferă de pe urma faptului că sînt despărţiţi de graniţa de pe Nistru. Şi aici, şi acolo lumea o duce greu. Dar dacă vom fi împreună, ar apăra mai multe locuri de muncă şi oamenii nu vor trebui să plece la munci peste hotare, ci ar lucra acasă”.
„Transnistria e o gubernie rusească. Pentru ce să ne unim?”
„Probabil că e vorba mai mult de un aspect psihologic, care este speculat, cum că majoritatea politicienilor moldoveni ar vrea unirea cu România. Cred că asta îi sperie mai mult pe cei din stînga Nistrului. Dar această frică e generată de lipsa unui spaţiu informativ veridic”.
„Părerea mea este că Transnistria trebuie să fie aparte de Republica Moldova, ea ne ţine în urmă. Din punctul meu de vedere, dacă aş alegere între Uniunea Europeană şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, eu mai curînd aş alege Uniunea Europeană, iar Transnistriei putem să-i dăm statut aparte”.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
Invitatul emisiunii este jurnalistul german Michael Wiersing Sudau. Aşadar, Michael, cum credeţi, cît de îndreptăţite ar fi temerile, oarecum generalizate, potrivit cărora în cazul reîntregirii celor două maluri ale Nistrului, transnistrenii şi-ar pierde identitatea sau că Moldova, din cauza unei Transnistrii pro-ruseşti, şi-ar pierde şansele aderării la Uniunea Europeană?
Michael Wiersing Sudau: „Dacă reîntregirea teritorială a Moldovei se va produce, eu cred că locuitorii Transnistriei nu vor simţi careva schimbări radicale în modul lor de viaţă în următorii ani. Eu cred că mediul lor social şi cultural va rămîne acelaşi. Dimpotrivă, cred că mai multe probleme administrative care există astăzi, într-o anumită măsură se vor simplifica. În rest, totul va rămîne la fel. Transnistrenii vor viziona în continuare televiziunile ruseşti, vor rămîne conectaţi la spaţiul cultural rusesc şi vor putea să se manifeste din plin ca şi pînă acum. Eu nu cred că se va schimba ceva în acest sens. Şi problema nu constă în faptul cum va arăta acest lucru. Pentru că e adevărat, de partea cealaltă, la Chişinău, mai multă lume crede că unirea cu Transnistria va îngreuna aderarea Moldovei la Uniunea Europeană. Însă eu nu sînt de acord nici cu acest punct de vedere.
Populaţia Moldovei îşi doreşte atît de mult aderarea la Uniunea Europeană, încît eu nu cred că aderarea nu se va produce într-un viitor relativ apropiat. Eu sînt aproape sigur că Moldova în următorii 10 ani va fi deja membru al Uniunii Europene. În primul rînd pentru că Moldova este mult mai uşor de integrat decît alte ţări. Spre exemplu, integrarea europeană a ţărilor din Balcani este mult mai complicată. Multe din problemele pe care acestea le-au avut în timpul războaielor din Balcani aşa şi nu-au fost soluţionate. Pe cînd, în Moldova, conflictul mi se pare că poate fi rezolvat mult mai uşor. Şi asta nu e retorică sau propagandă.
Transnistrenii vor avea aceleaşi relaţii cu Rusia şi vor putea să aibă cultura şi modul de viaţă pe care şi-l doresc. Există în acest sens exemplul Găgăuziei, care are autonomie deplină. Acolo se vorbeşte, practic, numai în limba rusă, nici măcar găgăuza, iar moldoveneşte nu se vorbeşte mai mult ca înainte. Deci, pur şi simplu, eu cred că într-o anumită măsură, societatea din Moldova şi cea din Transnistria îşi imaginează procesul reîntregirii mult mai dureros, mai complicat şi mai trist, decît acesta ar putea să fie”.
