Despre dezagregarea societăţii moldoveneşti, despre existenţa unor lumi paralele în perimetrul ei se vorbeşte multă vreme în presa autohtonă. Deunăzi, tema lumilor paralele a fost readusă pe tapet de publicistul Constantin Tănase. Acesta vorbea despre Moldova comunistă şi Moldova proeuropeană, despre lumea politicului din centrul capitalei şi despre lumea provinciei, populată de oameni simpli, departe de frămîntările politice ale capitalei.
Grav de-a binelea e, în opinia mea, faptul că lumile noastre paralele se coagulează nu neapărat în funcţie de o anume optică ideologică sau politică. Există, din punctul meu de vedere, un element mult mai îngrijorător care potenţează crearea lumilor paralele. E vorba de celebrul pofighism, vorba oamenilor simpli, adică de indiferenţa temeinică mulată pe un egoism fără frontiere.
Eu am trăit o vreme într-o lume paralelă, cea a locatarilor etajului superior, inundat mereu din cauza acoperişului fisurat. Ei bine, ori de cite ori ceream ajutorul locatarilor de jos, ăia se uitau la mine ca la un extraterestru. Le-am tot cerut, naiv, ajutorul pînă într-o zi în care un mesager al etajelor de jos mi-a spus tranşant: „Ia mai lasî-ni în paşi. Crîşa e problema voastrî, ai înţăles?” Şi am înţeles pe loc, că deşi locuiam în acelaşi bloc, trăim în lumi paralele.
Iar dacă te uiţi mai atent în jur, poţi sesiza o sumedenie de asemenea lumi paralele. Există, bunăoară, lumea oamenilor oripilaţi de cîinii vagabonzi, care îi urăsc pe apărătorii animalelor, şi există lumea apărătorilor zeloşi ai cîinilor vagabonzi, pe care îi doare-n cot de oamenii muşcaţi de cîini. Există o lume a vînzătorilor şi comercianţilor care, de dragul profitului, vor păcăli fără jenă consumatorii, dar există, pe de altă parte, şi lumea cumpărătorilor pe care îi doare-n cot de problemele vînzătorilor.
Atunci cînd vinificatorii nu-şi pot vinde vinurile în străinătate, învăţătorii le împărtăşesc suferinţa? Probabil, în aceeaşi măsură în care şi vinificatorii sînt îngrijoraţi de închiderea şcolilor.
Aşa şi trăim, fiecare cu problemele sale, fiecare cu lumea lui, neavînd habar ce se întîmplă în lumile paralele din preajma noastră. Important e să ne soluţionăm problemele noastre personale. Şi adevărul e că problemele personale sînt fireşte cele mai importante. Numai că o societate sănătoasă şi prosperă nu poate exista atunci cînd fiecare ignoră ceea ce se întîmplă dincolo de ograda lui.
