Linkuri accesibilitate

Încurajarea responsabilităţii sociale este o armă eficace în lupta cu fenomenul racolării minorilor provenind din familii vulnerabile


Datele pe care le prezintă anual organizaţiile de stat în atribuţia cărora stă combaterea traficului de persoane arată o descreştere a numărului de copii traficaţi. Experţii care reprezintă aceste organizaţii vorbesc despre diminuarea fenomenului şi pun acest fapt pe seama luptei eficiente a organelor de stat.

Ong-iştii de la Centrul Naţional pentru Protecţia Femeii „La Strada”, care au efectuat şi un studiu despre fenomenul traficului de copii, consideră însă că de fapt fenomenul doar a luat altă înfăţişare.

Cel mai des cad pradă traficului minorii cu vîrste cuprinse între 14 şi 17 ani, iar 80 la suta dintre victime sînt fete. Acestea sînt datele cu care operează ong-iştii. Alina Budeci, experta psiholog de la centrul La Strada a cunoscut mai multe victime ale traficului. Cele mai multe dintre ele au fost victime ale reţelelor de exploatare sexuală.

Alina Budeci
Alina Budeci: „Tînăra avea 12 ani cînd a fugit de-acasă. A fugit de-acasă în Chişinău, stătea într-o suburbie a Chişinăului. Cînd a fost întrebată de ce a decis să fugă de-acasă, a spus că tatăl ei era practic alcoolizat permanent. Pe lîngă faptul că o bătea foarte tare, încerca şi să o abuzeze sexual. Plimbîndu-se, a făcut cunoştinţă cu o femeie. A stat la ea şi, de fapt, femeia aceasta a devenit pentru ea mama pe care ea şi-a dorit-o permanent, persoana care îi acorda atenţie, îi identifica nevoile şi i le acoperea”.

Este o poveste tipică de racolare a victimelor, spune experta de la centrul La Strada, iar manipularea psihologică a copiilor a devenit metoda fără greş folosită de infractori, miza lor fiind vulnerabilitatea copiilor care provin din aşa-zisele familii cu probleme sau care nu au o relaţie bună cu părinţii lor.

Din nou Alina Budeci: „Şi orice acţiune pe care o va face recrutorul va fi percepută ca o acţiune de grijă, de acoperire a nevoilor, de atenţie a recrutorului, şi nu de manipulare. Şi atunci vorbim de acest sindrom pe care copilul îl manifestă faţă de abuzatorul său. Copilul poate să manifeste un ataşament faţă de abuzator”.

Juristul Tatiana Fomina spune că infractorii s-au adaptat între timp la legile care îi incriminează, iar manipularea îi scapă de răspundere penală, pentru că victimele îi percep pe traficanţi ca pe nişte salvatori şi de multe ori refuză să depună mărturie împotriva acestora.

Tatiana Fomina: „S-au modificat procedeele pe care le folosesc infractorii. S-a modificat şi caracterul fenomenului. El a devenit mai latent. E mai greu de depistat acum victimele acestor crime”.

Tocmai pentru că traficul de copii are pe an ce trece un caracter tot mai ascuns, ong-iştii cred că doar încurajarea responsabilităţii sociale ar putea fi acea armă eficace în lupta cu fenomenul racolarii minorilor, fără să minimalizeze însă rolul statului şi implicit al procuraturii generale şi al ministerului de interne. Pentru că fenomenul are la rădăcini nu doar cauze sociale, cel mai adesea invocate fiind sărăcia şi lipsa de educaţie, responsabilizarea publicului ar da mai degrabă roade, consideră Ana Revenco, preşedinta centrului La Strada.

Ana Revenco
Ana Revenco: „Aceste lucruri se întîmplă în public. Se duc la o cafenea, la un teren de joacă, la un internet-cafe, în stradă.Se intră într-un hotel, într-un transport public, la o terasă etc. Totuşi se poate desprinde cînd este acea strîngere de mînă sau îmbrăţişare este dată de un părinte sau o persoană apropiată după reacţia copilului şi atunci se pot sesiza organele de drept sau alte instituţii abilitate. Vorbim despre o sensibilizare şi o responsabilizare minimă”.

Lupta cu traficul de copii ar fi mai eficientă dacă ar face apel la sentimentele părinteşti ale cetăţenilor, cred ong-iştii, care ar fi mai receptivi dacă şi-ar imagina că în rol de victime ar putea ajunge, Doamne fereşte, copiii lor.
XS
SM
MD
LG