Linkuri accesibilitate

Un război fără sfîrşit


E timpul ca SA Termocom să încheie contracte cu toţi consumatorii, e timpul să existe contoare, care să spulbere orice dubii şi disensiuni, şi e timpul ca toţi consumatorii să-şi plătească facturile.


Războiul dintre Termocom şi rău-platnici continuă. El a început demult, încă în zorii tranziţiei, şi, sincer să fiu, uneori am impresia că nu va mai avea un sfîrşit. Şi asta pentru că în spaţiul nostru ciudat-miraculos bizareriile au luat obiceiul de a se permanentiza.

Deunăzi SA Termocom a lansat un nou-ritualic avertisment. Aproape 50 de blocuri de locuinţe din capitală riscă să rămînă la iarnă fără căldură din cauza datoriilor mari. „Pînă cînd toate facturile nu vor achitate, blocurile nu vor avea agent termic!” a declarat răspicat reprezentantul Termocom-ului.

Situaţia rău-platnicilor, pe de altă parte, e mereu, ani de zile, foarte confuză. Unii dintre rău-platnici nu vor să plătească, alţii se lamentează că nu au bani să achite facturile. Există şi locatari care îi consideră vinovaţi pe gestionarii blocurilor. Aceştia din urmă înalţă din umeri şi spun că nu-i pot obliga pe oameni să plătească.

Am impresia că acestui război nesfîrşit, cu iz de bîlci dezgustător, trebuie să i se pună capăt. E timpul să se treacă la o etapă nouă. Nu mai trăim în Uniunea Sovietică, chiar dacă unii mai au reverii hruşcioviste sau brejneviste. E timpul ca SA Termocom să încheie contracte cu toţi consumatorii, e timpul să existe contoare, care să spulbere orice dubii şi disensiuni, şi, în acelaşi timp, e timpul ca toţi consumatorii să-şi plătească facturile. Nici în Uniunea Sovietică termoficarea nu era gratuită, chit că costa mai puţin.

Dar ce să facă sărmanii oameni care nu au cu ce plăti? Păi, ar trebui să-şi modifice priorităţile, să înţeleagă că plata serviciilor oferite e un lucru sfînt, să-şi strîngă cureaua, sa caute un loc de muncă mai bine plătit, iar dacă, realmente, nu au bani pentru facturi, să ceară ajutoare sociale sau... să-şi vîndă sau să-şi schimbe apartamentele şi să găsească o locuinţă mai puţin costisitoare.

Eu am nişte rude, care nu puteau să plătească facturile în capitală, care şi-au vîndut apartamentul şi s-au mutat cu traiul... la ţară. Da, e mai greu acolo, da, nu au canalizare şi gaze naturale acolo, dar cel puţin oamenii aceia nu-i datorează nimănui nimic. Şi nimeni nu-i avertizează şi nu-i ameninţă. Şi trăiesc ei în armonie cu toată lumea.
XS
SM
MD
LG