Aflu deunăzi, graţie proaspătului post de televiziune Publika, o nouă bizarerie chişinăuiană. Vasăzică există în capitală un bloc de locuinţe cu 12 etaje al cărui ascensor s-a stricat pe vecie încă în îndepărtatul an 1994. Aflu că din acel moment fatidic locatarii fac sport de nevoie, urcînd şi coborînd scara lungă, că ani de zile nimeni nu a încercat să le soluţioneze problema şi că, în acelaşi timp, locatarii nu mai pot suporta această situaţie, dar nu ştiu cui să-i ceară ajutorul.
Aşadar, ani de zile nimeni nu a încercat să le soluţioneze problema. Faptul acesta, care nu are cum să ne provoace mirarea, poate însă să se permanentizeze, să devină etern, dacă locatarii înşişi nu vor dori cu toată fiinţa să-şi redobîndească un lift bun. Şi dacă aceşti oameni, după 16 ani de escaladare a scării înalte, nu ştiu cui să-i ceară ajutorul, vor oare ei cu adevărat să aibă un lift? Păi, în mod normal, ei ar fi trebuit demult deja să fi vorbit cu cinovnicii responsabili şi cu proprietarii firmelor de deservire a lifturilor. În mod normal, locatarii aceia ar fi trebuit multă vreme în urmă să facă un plan de acţiuni.
Păi, cum vine asta? Nu mai suporţi situaţia asta şi urci ani de zile scara, mizînd pe un miracol. În mod cert, locatarii aceia, dacă doresc realmente să li se repare liftul, vor avea nevoie de bani. Iar banii vor fi greu de adunat, dacă cei de jos nu vor fi solidari cu locatarii etajelor superioare, cu adevăraţii suferinzi ai acelui bloc.
În acest sens, am amintiri proaste. Am trăit o vreme la Rîşcanovca, la ultimul etaj al unui bloc brejnevist. Acoperişul se fisurase şi apa se strecura în apartamentele celor de la etajul superior. Era nevoie de bani. Însă în momentul în care am cerut ajutorul celor de jos, ăia au refuzat categoric să ne ajute, zicînd ritos că acoperişul blocului e problema etajelor superioare. Şi asta în ciuda faptului că împărtăşeam deseori aceleaşi viziuni politice.
De aceea, nu sînt nici acum convins că locatarii etajelor de jos din blocul cu 12 etaje au nevoie de lift. E posibil să-i doară în cot de lift şi implicit de vecinii lor de la etajele superioare. De aceea, eforturile suferinzilor de la etajele superioare trebuie să fie conjugate şi mult mai evidente. Nimeni nu-ţi va repara liftul în casă, dacă nu munceşti cu acribie în această direcţie. Dat fiind faptul că locuiesc în Chişinău, şi nu în Străşeni, locatarii aceia au şanse. Aşa că merită să se ostenească.
