Linkuri accesibilitate

Familia în timp de tranziție: tradiția Cîntării Cîntărilor cedează în fața „carierii” sau sub povara sărăciei


La oficiile stării civile din Moldova sâmbăta este cea mai aglomerată zi. Se înfiripă cele mai multe cupluri. Cele două „da”-uri sună foarte hotărâte. După căsătoria civilă, urmează şi cea religioasă. Cei care sunt de faţă doresc tinerilor casă de piatră, viaţă îndelungată şi copii sănătoşi. Nunta este evenimentul cel mai de seamă al începutului vieţii de familie. În Moldova, începând cu acest an, Ziua familiei este o sărbătoare oficială.

„Familia este baza ordinii sociale şi de stat”. „Familia este şcoala, în care eşti deopotrivă profesor şi elev”. „O familie este un loc, unde principiile sunt ciocănite şi ascuţite pe nicovala vieţii de zi cu zi”. Sunt doar câteva citate despre familie. Europa Liberă a căutat să afle de la oamenii întâlniţi ocazional în stradă despre importanţa familiei în societate.

Voce: „Familia - asta e temelia statalităţii şi obştii.”

Voce: „Cum era înainte? Aşa şi se spunea la sovietici: familia este celula societăţii. Cred că rămâne, pentru că în familie, de fapt, se pune baza educaţiei unui copil.”

Voce: „Cine va deveni viitorul cetăţean, depinde de cei şapte ani de acasă.”

Voce: „În familia mea suntem toţi uniţi şi ne ajutăm unul pe altul. Cred că toţi moldovenii-s aşa.”

Voce: „Diferite familii sunt. Moderne, dar sunt care vai de capul lor – sărăcia.”

Voce: „Denighi – ani igraiut balişuiu roli. V dannîi moment – opredeleaiuşcii. Uje zabîli liudi cito nado jenitsea po liubvi. Uje devuşchi işciut bogatovo buratino. Uje i parni işciut cito u devuşchi bîla cvartira, bogatîi papa.”

Voce: „Sunt familii, care n-au nevoie şi grijă de nimic. Da sunt familii, care vai de dânşii. E ceva grozav ce se întâmplă cu familia şi cu viaţa de astăzi, care o avem noi aici, în Moldova.”

Voce: „Cei mai tineri au puţin alte valori. În primul rând, pun accentul pe carieră şi mai apoi pe familie.”

Voce: „Divorţează o mare parte din cei care pleacă. Depărtarea pe unii îi leagă, dar deseori dezleagă, dezbină.”

Voce: „Sunt care-s duşi după hotare. Cine se întoarce, cine nu se mai întoarce. Cine se întoarce cu soţie şi cu femee tot aşa. Sau vine acasă şi găseşte soţia cu alt bărbat.”

Voce: „Plecările estea în străinătate, cu neajunsurile estea. Al doilea, al treilea se divorţează.”

Voce: „De la ce se încep problemele? Nu-ţi ajunge una, nu-ţi ajunge alta. Cine-i de vină? Tu sau celălalt? Şi din cauza asta şi apar probleme. Pe care alţii ştiu să le rezolve împreună, alţii decid să le rezolve fiecare în parte.”

Voce: „ S-au îmbogăţit, alţii şi-au schimbat familiile, şi-au găsit fetiţe mai tinere, pe urmă nici cu acelea nu mai pot trăi.”

Voce: „Ce familie asta mai ieste, dacă soţia acolo, bărbatul aici, sau invers. Alţii mai reuşesc să găsească soluţii, când pleacă şi al doilea în străinătate, de-amu dacă rar caz, dacă se întoarce primul, care-i plecat.”

Voce: „Îmi pare că foarte repede se căsătoresc. Sunt tineri şi încă nu sunt pe picioare cumsecade. Până au fost cu familia, familia ajuta şi erau bine, dar pe urmă, când trebuie de acum singur să te ţii pe picioare şi încă n-au putere.”

Voce: „Griji, copii, de unde de reuşit banii de câştigat. Şi e greu şi pentru tineri. Mai ales care n-au de lucru. Aşa că nu degeaba jumătate sunt divorţuri din cei căsătoriţi.”

--------

Am întrebat-o pe Valentina Buliga, ministra Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, ce crede ea despre evoluţiile actuale din familia tradiţională din Republica Moldova.

Valentina Buliga în vizită la tripleții familiei Guțu
Valentina Buliga: „Avem familii frumoase, familii împlinite, familii sănătoase, cu copii fericiţi şi avem familii cu multiple probleme.”

Europa Liberă: Care predomină?


Valentina Buliga: „Nu ştiu. Îmi vine greu să spun aşa, exact un procent care domină. Vreau să cred că familiile frumoase şi sănătoase. Dar oricum, nevoile sunt, există şi să ne gândim cum facem, ca aceste nevoi şi aceste efecte negative să nu afecteze statutul familiei în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Se zice că migraţia şi sărăcia afectează cel mai mult familia.

Valentina Buliga: „Este adevărat, dar avem familii care nu sunt afectate de migraţie, sărăcie şi oricum sunt cu probleme – violenţă în familie, divorţuri.”

Europa Liberă: De ce puţini copii se nasc în familiile contemporane?

Valentina Buliga
: „Părinţii doresc o carieră, părinţii doresc să trăiască mai mult pentru ei, aşa cum ne răspund la întrebările, pe care le punem. Nu întotdeauna înţeleg pentru ce şi-au format această familie. Pentru că atunci când o femee şi un bărbat se căsătoresc, îşi pun un scop. Să conveţuiască împreună doar, să împartă un buget, să dea naştere la copii, să contribuie aşa, ca un segment important, în comun pentru dezvoltarea societăţii. Depinde ce scop îşi pun şi în dependenţă de aceasta se şi realizează.”

Europa Liberă: Să înţeleg că uneori interesul material e pus mai presus decât orice alte valori în familie?


Valentina Buliga: „Este adevărat. De multe ori, interesul material, lipsa spaţiului locativ, lipsa de surse financiare aşa disponibile. Pentru că încă majoritatea familiilor tinere nu au această posibilitate materială, în viziunea lor, suficientă pentru a-şi permite naşterea unui copil. Pentru că dacă ne amintim, fiecare din noi am început nu bogaţi. Am început cu un salariu foarte modest. Dar nici o dată nu mi-am pus ca scop ca să nasc copil peste 10 ani, spre exemplu, pentru că mă gândeam: finalitatea unei dragoste trebuie să fie în copii şi am născut doi copii eu.”

------------

Galina şi Andrei Stoica s-au căsătorit acum mai bine de 60 de ani şi nu în Moldova, ci departe de casă, tocmai în Vorcuta, familiile părinţilor lor fiind deportate.

Andrei Stoica
: „Trebuia să fie nunta duminică, da joi seara am fost arestaţi.”

Europa Liberă: Când?


Andrei Stoica: „În 47. După ce am terminat cu slujba la împăratul roşu, am crezut că o să pot să rămân la Drochia, la Ghica Vodă, doar eu lucram în învăţământ înainte de a fi arestat. Ne-am căsătorit, da i-am promis că rămân. Când am fost chemat la KGB şi mă întreabă:
A vî cito dumaete sdesi jiti?
Conecino.
Tac, umatâvaete po bîstree otsiudo poca vas ne poveli opeati pod convoiu.

Vin acasă şi îi spun. Ea avea patru surori şi cinci fraţi. Toţi au început să plângă, să se enerveze, dar în schimb taică-su era un om deştept şi îmi spune: du-te. Ea le-a spus la părinţi: unde-i el, acolo şi eu. Şi aşa am trăit la Polul Nord, la Vorcuta cu dânsa 42 de ani. Mi-a dăruit doi copii.”

Europa Liberă: Ce ne puteţi spune despre trăinicia familiei acolo, în pribegie?

Andrei Soica: „Acolo depindea de tine, după cum puteai să-ţi organizezi soarta.”

Europa Liberă: Erau certuri în familie?

Andrei Soica: „Nu. La noi în familie n-au fost niciodată certuri. Unul din noi alinta copii, da altul îi apăra. Şi apoi, după ce plecau copii, unul făcea observaţie – tu nu-i alinta, că nu-i bine. Atâta. În schimb n-am avut nici un cuvânt rece, sau tare vorbit între noi. O stimă, un respect şi mai era ceva – eu o jeleam pe dânsa, dacă a lăsat patru surori şi cinci fraţi aici şi-i singură acolo, ea mă jelea pe mine, că am fost arestat, judecat, dus şi am trăit atâţea ani în lagăr. Şi noi purtam o stimă unul faţă de altul.”

Galina Stoica: „Căsătoria noastră a fost şi simplă şi complicată. Ne-am iubit, ne-am căsătorit, şi am început singuri să ne formăm familia. Ajutor de la nimeni, nimic, absolut nimic, pentru că în timpul cela fiecare primea pâine căte 600 ori 500 de grame, aşa că n-avea cine să taie din bucată să-ţi deie ţie..”

Europa Liberă: Ca o familie să fie fericită, ce trebuie?


Galina Stoica: „Înţelegere între soţ şi soţie, în familie.”

Europa Liberă: Statul ar trebui să ajute familiile tinere?


Galina Stoica: „Statul ar trebui, dacă vrea să crească un popor sănătos, iubitor de ţară, de patrie, da nu să fugă, cum acuma fug toţi din ţară.”

Andrei Stoica: „Statul nostru nu e în stare să ajute pe nimeni. Dumneavoastră nu vedeţi? Dacă un muncitor la ţară are 200 de lei pe lună şi un deputat are şapte mii şi ceva. Şi Dumneavoastră vreţi ca statul să aibă grijă de poporul moldovean?”

Galina Stoica: „Unul moare de foame, da altul în grăsime se scaldă.”

Andrei Stoica: „N-au grijă, doamnă, n-au. Mă credeţi pe mine?”

Europa Liberă: Cum credeţi, de ce acum tinerii se căsătoresc, îs fericiţi şi peste o lună, peste aproape un an la divorţ?

Andrei Stoica [cântă:] „Nu plânge, căci te dau uitării, şi nici nu plânge căci te las, sosit-a ziua despărţiirii. Un dor se duce altul vine, şi vom uita că ne-am iubit.”

Europa Liberă: Ce nu le-ar ajunge?

Andrei Stoica
: „Tot se începe de la situaţia materială. Ei s-au căsătorit, dacă nu peste o lună, peste un an, sau peste doi, gata, de-amu s-o stricat. Caută unul pe altul.”

Galina Stoica: „Pur şi simplu, nu sunt destul de sinceri unul faţă de altul.”

Andrei Stoica [cântă:] „Voi trăi şi n-oi uita că tu ai fost iubirea mea.”

Galina Stoica: „Îi pare că el, dacă azi s-a dus acolo cu altă femeie şi se duce şi mîine, şi poimîine, şi soţia află.”

Andrei Stoica: „Şi mai era ceva, cândva – tineretul, împreună cu bătrânii frecventau bisericile, unde acolo preotul le spunea că e un mare păcat să te despărţeşti. Credinţa nu le dădea voie să se ocupe cu divorţurile, cu una, cu alta.”

Europa Liberă: Tinerii explică că aceasta e o mentalitate veche.


Andrei Stoica: „Nişte oameni deştepţi ar socoti altfel. Că mentalitatea veche trebuie de păstrat, trebuie de folosit, ca să putem trăi şi noi aşa, cum au trăit bătrânii noştri. 60 de ani am trăit cu baba mea, da amuia nici şase luni nu trăiesc şi se despărţesc. Iată mentalitatea lor de azi. Nu toţi, sunt familii bune, cum se cade, dar mai sunt şi de astea, da. Ceea ce ne-a lăsat puterea sovietică.”

Galina Stoica
: „Acum femeia e mai liberă, e emancipată. Şi ea de-acuma singură poate să se hrănească, să caute de sine şi de copii şi de tot. Şi nu stă sub piciorul soţului, cum era înainte. Soţia şedea acasă şi făcea acolo mâncare, şi-l spăla, şi-l hrănea, şi aştepta când a veni. Atât depindea de soţul ei, că ea n-avea unde să se ducă. Da acuma, slava Domnului, femeia este de sine stătătoare. Ea ştie să-şi câştige banii şi mai mult decât barbatul ei, care tare se ţine că e bărbat, dar de fapt nu mai este nici un bărbat. Nici leafă n-are, nici nimic n-are, numai că umblă în pantaloni, mai mult nimic.”

Europa Liberă: Ce puteţi să-i sfătuiţi pe tinerii, care vor să divorţeze?

Andrei Stoica
: „Dacă ei sunt căsătoriţi, cununaţi, ei şi-au luat o datorie faţă de Dumnezeu de a păstra această onoare a căsătoriei, a vieţii. Ei sunt datori să aibă viaţă fericită. S-o creeze, cât de greu nu ar fi. Cu mare greutăţi, trebuie să lupţi.”

Europa Liberă: Pe timpuri divorţul era o ruşine.


Galina Stoica: „Foarte rar divorţa lumea, da acuma mai repede decât să te căsătoreşti, mai repede se divorţează. Ei, ce să facem, aşa-i viaţa. Pur şi simplu, aş spune, că dacă a fost o iubire între ei, ca s-o ţie. Iubirea trebuie să aibă susţinere, s-o păstreze.”

Europa Liberă: Cine trebuie să cedeze în familie? Bărbatul sau soţia?


Galina Stoica: „Şi unul şi altul. Pentru că dacă pui numai pe unul să cedeze, apoi asta e de acum o robie, nu-i căsătorie.”

Andrei Stoica: „Cel ce cedează, e cel mai deştept.”

----------

Exact cu un deceniu în urmă, gonită de sărăcie şi nevoi, Nina Gorincioi, băştinaşă din Grozasca, Ungheni, ajungea în Italia. Spera să-şi găsească un loc de muncă, spera să poată supravieţui. Nu vroia mult de la viaţă, vroia doar un trai decent, fără zbucium şi nelinişti permanente. Dumnezeu, însă, aşa cum spune ea, i-a dat mult mai mult. I-a adus în cale un italian, Danio Cadopi, care a făcut-o cu adevărat fericită.

Nina Gorincioi
Nina Goricioi: „Eu de 10 ani de zile sunt jumătate moldoveancă, jumătate italiană. Suntem pe aceeaşi undă, aceleaşi gândiri, aceleaşi vise, aceleaşi aspiraţii.”

Europa Liberă: Femeia moldoveană e mai împovărată de griji, e mai chinuită, e mai măcinată de probleme.

Nina Goricioi: „E o diferenţă foarte mare, dacă luăm din punct de vedere material, fiindcă ai noştri, printre care şi eu eram, seara mă culcam, dar dimineaţa puteam să storc faţa de pernă de la lacrimile care le vărsam toată noaptea.”

Europa Liberă: De ce?

Nina Goricioi
: „Fiindcă ştiu ce am lăsat aici. Nepoţeii mici, pe care-i auzeam numai la telefon, unica fiică am lăsat-o aici.”

Europa Liberă: De ce aţi plecat?


Nina Goricioi: „Am plecat, fiindcă nu vroiam să mor de foame aici. Murise soţul, era deja lichidată Uniunea Sovietică şi eu lucram ghid la Inturist, şi de acum eram şi fără serviciu, cine primea după 45 de ani. Şi am plecat ca să pot supravieţui, eu şi familia mea.”

Europa Liberă: Cu siguranţă, atunci nici prin vis nu v-a trecut, că o să aveţi o altă familie acolo, în Italia.

Nina Goricioi: „Nici în adâncul visurilor nu m-am gândit. Cine putea să ia o servitoare? Un milionar să se căsătorească cu o servitoare.

Europa Liberă: Dar cum a fost, că v-aţi căsătorit cu un italian?


Nina Goricioi
: „Dumnezeu ne-a unit. Probabil că Dumnezeu mă iubeşte. De aceea a făcut ca să ne întâlnim. N-a fost căsătorit până la mine. Parcă mă aştepta pe mine, să vin eu.”

Europa Liberă: Cum aţi creat această familie mixtă moldo-italiană?


Nina Goricioi: „Într-o armonie!”

Europa Liberă: Ce valori puneţi acum la fundamentul acestei familii?


Nina Goricioi
: „Omenia, sensibilitatea. Noi, moldovenii, suntem foarte bogaţi la suflet şi foarte sensibili la durerea la cineva. Pe când ei sunt mai reci. Ei nu-şi pot închipui că de la cineva străin să primeşti atâta dragoste, căldură sufletească, care tu de la copilul tău, de la nepoţii tăi, tu nu poţi primi. Fiindcă ei aşteaptă să mori tu mîine, ca să-i rămână bogăţia. Pe când noi ne bucurăm şi ne rugăm pentru orice zi în plus trăită a lor, fiindcă astfel noi putem supravieţui. Nu putem sta în parc să aşteptăm un alt post de muncă, să plătim încă un salariu pe un alt post de muncă. Noi ne rugăm la Dumnezeu să trăiască băbuţa, ori moşnejelul cu care suntem, numai ca să supravieţuim noi acolo şi familiile acasă.”

Europa Liberă: Da să ne vorbiţi un pic despre armonia şi dragostea, care domină acum în familia Dumneavoastră.

Nina Goricioi: „E o încredere totală.”

Europa Liberă: Din moment ce soţul este un italian foarte bogat.”

Nina Goricioi: „Şi foarte credincios.”

Europa Liberă: Puneţi în prim plan şi aspectul material?


Nina Goricioi: „Niciodată.”

Europa Liberă: Dar, oricum, vă avantajează faptul, că sunteţi nevasta unui milionar.

Nina Goricioi
: „Dar să ştiţi, foarte multe italiene se adresează către mine seniora.”

Europa Liberă: Foarte multe familii au ajuns în pragul divorţului, la bază fiind şi acest exod. Ce părere aveţi despre acest fenomen?

Nina Goricioi
: „Nici o familie, din cele care acum nu mai sunt unite, nu cred, că intenţionat au pornit ca să rămână copii fără de mamă, fără de tată. Asta e foarte greu.”

Europa Liberă: De pe urma migraţiei are de suferit, sau are de câştigat familia? Cum credeţi?

Nina Goricioi: „Familia moldovenească pentru nimic în lume nu poate să câştige nimic.”

Europa Liberă: Taţii şi mamele au plecat pentru binele copiilor lor, pentru că aici acasă nu se descurcau.

Nina Goricioi: „E adevărat, aşa cum şi eu am plecat. Dar toţi am plecat cu gândul la o zi mai bună de mîine, ca să ne întoarcem acasă. Dar dacă noi aşteptam opt ani, zece ani şi nu se schimbă nimic, cum putem să ne întoarcem? În incertitudinea aceasta de aici? În haosul din ţară de aici. Nu avem încă încrederea, ca să ne întoarcem, să punem bază, ceea ce am acumulat acolo. Nici eu, nici soţul meu nu are încredere, cum nu a avut încredere în comunişti, nici astăzi încă nu are încredere. Fac mai mult ajutor caritabil, dar nu-mi asum să-mi fac o afacere aici, fiindcă e incertitudinea aceasta.”

Europa Liberă: Acolo discutaţi cu foarte multe moldovence, bănuiesc. Despre familie ce discutaţi?

Nina Goricioi
: „Totul, fiindcă miercuria şi duminica ele vin la mine ca la mamă, ca la soră. Cu tot amarul de o săptămână. Să ştiţi că sunt diferite persoane. Sunt persoane, care regretă foarte mult despărţirea de familie. Sunt persoane mai reci. Dar să ştiţi că ele nu-s de vină, fiindă viaţa le-a făcut, destinul le-a făcut să fie dure. Să ştiţi că nostalgia de casă, mai ales cei care au lăsat pruncii mici, şi acuma-s copii adolescenţi.”

Europa Liberă: Unii din ei chiar nu recunosc mamele.

Nina Goricioi: „Nu recunosc. Numai din poze şi din vocile tremurânde la telefon şi din darurile primite, ca să acopere. Dragostea de mamă cu nici un ban din lume n-o acoperi, dragostea ceea care n-a primit-o la timp pruncul ăla, care a avut nevoie de mamă. Cunosc persoane care nici nu vroiau copiii lor să vorbească la telefon, de aici. Spuneau că nu am nevoie de baii tăi, am nevoie de tine, vină acasă.”

Europa Liberă: Cum vedeţi relaţia copii-părinţi?

Nina Goricioi: „Înstrăinaţi mulţi. Eu, poate, cea mai fericită sunt, că am ocazia din trei în trei luni să vin la nepoţei şi la fiică şi poate cu asta îmi alin sufletul, mă reîncarc pozitiv şi plec să încep din nou viaţa cea din străinătate. Să ai bani câţi vei dori, prin străini, străin vei fi.”

Europa Liberă: Ce sfat aveţi pentru tinerii, care vor să-şi lege destinele, care vor să facă primul pas pentru a întemeia o familie?


Nina Goricioi: „Dacă nu este o încredere comună, unul în altul, dacă nu este o dragoste reciprocă. Totuşi, toate acestea, fără material, dacă nu ai o contribuţie cât de mică materială, nu se poate cimenta o familie. Că, ştiţi, din două sărăcii nu poţi să faci bogăţie. Da dintr-o bogăţie şi o sărăcie cu dragostea poţi face totul.”

-----------

Potrivit datelor statistice, în Moldova aproape fiecare a doua căsătorie se încheie cu divorţ. În 2009 au fost înregistrate 26 de mii de căsătorii şi aproape 12 mii de divorţuri. Am insistat să ne vorbească despre acest fenomen răspândit în rândul familiilor din Moldova sociologul Marcela Dilion.

Marcela Dilion: „Rata divorţialităţii este în creştere. Deosebim două tipuri de factori. Externi: este vorba despre fenomenul urbanizării. Urbanizarea presupune şi înstrăinare, şi absenţa solidarităţii familiale, sau diminuarea mai bine zis a acestei funcţii. Totodată, migraţia forţei de muncă. Din factorii intern aş menţiona, în primul rând, ceea ce ţine de violenţa domestică. E o problemă socială, care implică un impact negativ atât asupra partenerii-partenerului de viaţă, cât nemijlocit şi asupra copiilor.”

Europa Liberă: Doamna Dilion, citisem undeva: căsătoria cu omul nepotrivit face ca simbioza familiei să fie tot mai departe de împlinire. Deşi societatea, pare-se, nu a renunţat la stigmatizarea divorţului, excepţia a devenit o regulă. Să vorbim un pic despre consecinţa căsătoriei, care este divorţul.

Marcela Dilion: „Cel mai frecvent divorţează persoanele până la 30 de ani. Căsătoriile se înregistrează în Republica Moldova la vârsta de 20-24 de ani. În mare parte este important cum în cadrul primului ciclu se clarifică rolurile şi autoritatea familială. Primii ani de viaţă contează foarte mult. Şi în momentul în care nu sunt distribuite aceste roluri corespunzător, apar carenţele şi e firesc, apar riscurile, ca familia să devină dezorganizată. Dacă, de exemplu, în familia tradiţională era o ruşine să divorţezi, era frica asta de gura lumii, mai ales soţiile erau înfricoşate de faptul de a rămâne singure şi de a avea grijă de doi sau de trei copii, în familia contemporană acesta nu mai este un obstacol. Fiindcă asistăm la un proces foarte amplu de emancipare a femeii.

Femeile realizează o carieră şi reuşesc plus la aceasta şi să crească şi să educe copii. Şi ele nu mai sunt dependente de bărbaţi. Şi atunci apare necesitatea aceasta de a pune capăt unei relaţii, care nu merge şi asta a favorizat creşterea divorţialităţii. Este un renumit sociolog, Allen Toffler, care spunea, că femeia este vinovată de faptul că astăzi asistăm la astfel de fenomene - creşterea în masă a divorţialităţii, scăderea natalităţii, etc. Şi el punea toate cauzele, sau grijile acestea pe umerii femeiei. Că ea vrea să facă studii, dar totodată vrea să fie şi mamă, să se ocupe şi de educaţie. Pe lângă toate acestea, ei nu-i reuşeşte ca să menţină familia la nivelul corespunzător. Ea nu-şi exercită acel rol expresiv, pe care îl exercita femeia în familia tradiţionalistă.”

Europa Liberă: Dar ce puteţi să ne spuneţi despre căsătoria fictivă? Pentru că uneori numai se vorbeşte despre un trai în comun, dar de fapt totul e o farsă.


Marcela Dilion: „Cunoaştem astăzi că sunt destul de multe căsătorii fictive, sunt căsătorii din interes. Normal că nu are cum să reziste în timp această căsătorie. Căsătoriile care se bazeză pe homogamie rezidenţială, etnică, religioasă sunt mai puternice, ele rezistă în timp. Adică, dacă partenerii sunt de aceeaşi religie, dacă nemijlocit împărtăşesc aceleaşi valori, au acelaşi statut social, în sensul că studiile sunt aproximativ apropiate, mai vorbim despre condiţia socială, în general, normal că aceasta solidarizează familia.”

Europa Liberă: O lună, un an, cinci ani, şapte ani. Ce diferenţă de vârstă poate fi considerată accteptabilă într-o relaţie? Câtă importanţă are diferenţa mare de vârstă între parteneri? Dăunează diferenţa de vârstă în cuplu?

Marcela Dilion: „Cu cât diferenţa este mai mare de vârstă, cu atât este mai mare prăpastia între parteneri. Şi căsătoriile în care femeile sunt mai în vârstă ca bărbaţii sunt mai vulnerabile, decât cele în care bărbaţii sunt mai în vârstă ca femeile. Imaturitatea aceasta a bărbatului îl face să se căsătorească cu o femeie mai în vârstă, mai cu experienţă. Şi mai ales de multe ori spun că aceştia sunt bărbaţi care au fost foarte tare iubiţi de către mama şi au fost supraprotejaţi. Şi ei caută această supraprotecţie mai departe. Şi la un moment dat, conştientizează că nu e ceea ce vor ei. Dar avem şi situaţiile inverse.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG