Linkuri accesibilitate

Jurnal de corespondent: Faţa anonimă a Facebook-ului


Mark Zuckerberg, directorul executiv al Facebook la o conferință de presă pe tema securității informației postate în rețeaua socială

Mark Zuckerberg, directorul executiv al Facebook la o conferință de presă pe tema securității informației postate în rețeaua socială

Opinia unui blogger convins despre Facebook...


Facebook sau nu? Răspunsul a fost demult adjudecat. Cine lipseşte din mecanismele de expunere ale marelui site aşa zis social e suspect. Pentru că e fie conservator retrograd, fie un nimeni. Groaza de anonimat pare să explice, dealtfel, mult dacă nu toată psihologia maniei Facebook. Nici twitter-ul nu e departe. Căci, aceste două giga/generatoare de prezenţă şi importanţă promit clientului ceva de nerefuzat: notorietatea, un soi de celebritate în cerc închis dar celebritate fără discuţie. Iluzia importanţei e totală şi domină necesitatea de comunicare pe care o pot rezoilva altfel, foarte uşor, instrumentele deja clasice: mailul sau sms-ul.

Facebook aduce ceva în plus: titularul devine un erou însoţit de propria reputaţie. Numele titularului e înconjurat de filme şi fotografii care prezintă persoana. Însemnările comunică fiecare mişcare, idee, inepţie, clipă de plictis sau trăznaie care parcurge trecător mintea personajului în cauză. În acest fel, prezenţa pe Facebook furnizează acea impresie de importanţă pe care altfel o prizează numai celebrităţile lumii mondene, a filmului sau a sportului. Persoana înscrisă pe Facebook îşi organizează rangul şi faima, uitînd cu bună ştiinţă că împrumută mijloace publicitare sau auto/publictare, fără să aibă ceva anume de spus. În sfîrşit, valoarea, opera şi efortul nu mai contează. Lumea e obligată să ştie tot ce respiră o persoană sau aşa crede persoana în cauză. Asemănarea cu provincialismul care se supraestimează e frapantă. Nu pentru toată lumea dar pentru prea multă lume.
XS
SM
MD
LG