Linkuri accesibilitate

Într-un interviu acordat organizației „Reporteri fără frontiere”, un ziarist transnitrean deplînge lipsa de solidaritate a jurnaliștilor și ONG-urilor din regiune

Organizaţia „Reporteri fără frontiere” a realizat un interviu cu un jurnalist din Transnistria, care a ţinut să-şi păstreze anonimatul, despre situaţia presei în Transnistria şi poziţia ziariştilor. În rezumat, jurnalistul intervievat deplânge lipsa de iniţiativă şi de solidaritatea a ONG-urilor şi ziariştilor din regiune, susţinând că reţinerea lui Ernest Vardanean este urmarea logică a acestei apatii. „Autorităţile de la Tiraspol au vrut să vadă cât pot merge de departe”, este opinia jurnalistului intervievat de Reporteri fără frontiere.

Reporteri fără frontiere: Situaţia jurnalisţilor de la Chişinău este diferită de cea a confraţilor de la Tiraspol ?

Jurnalist: Relaţia dintre mass media din Moldova şi autorităţi s-a îmbunătăţit substanţial de la plecarea lui Vladimir Voronin de la putere. Dar autorităţile tot vor să-şi menţină controlul asupra presei. Nu prin forţă, încearcă însă să-i atragă cu locuri interesante de muncă pe jurnaliştii cunoscuţi pentru independenţa lor. La Tiraspol, situaţia este total diferită. În primul rând organizaţiile internaţionale sunt absente. UNO şi OSCE nu au acces în regiune. Toată puterea este în mâinile preşedintelui Igor Smirnov şi a clicii sale. Transnistria este sub dominaţie militară rusă, iar puterea este în mâinile fostului KGB. Nu există ziare independente, partide independente sau o justiţie independentă.

Reporteri fără frontiere: Unui jurnalist îi este mai greu să lucreze în Transnistria ?

Jurnalist : Majoritatea jurnaliştilor din Transnistria au oficial altă ocupaţie. Dacă ești ziarist din Moldova şi vrei să relatezi despre Transnistria, este periculos, rişti să fi interogat şi eventual reţinut. Ziariştii străini au nevoie de o aprobare scrisă din partea serviciilor speciale transnistrene (MGB), care decid dacă ai voie să relatezi dintr-un loc anume. Freelancer-ii pot intra numai cu o viză de turist dar riscă să le fie confiscată aparatura dacă fotografiază de exemplu locuri mai „problematice”. Au fost şi cazuri când nu s-a întâmplat nimic, dar sunt excepţii.

Reporteri fără frontiere: Care este atitudinea autorităţilor faţă de libertatea de expresie ?

Jurnalist: Nu există libertate de expresie în sens european. În Transnistria, serviciile speciale controlează ONG-urile şi organizaţiile de tineret. Am auzit şi de cazul unor activişti pentru cei bolnavi de SIDA care au fost reţinuţi şi bătuţi de poliţie după ce participaseră la congrese internaţionale.

Reporteri fără frontiere: Credeţi că Rusia are o influenţă asupra politicii transnistrene?

Jurnalist: Kremlinul este singura structură care are influenţă sau un anumit control asupra preşedintelui Smirnov. Mai mulţi politicieni ruşi au legături directe cu regiunea şi se bucură de o anumită influenţă. Kremlinul încearcă acum să se distanţeze dar este numai de faţadă.

Reporteri fără frontiere: Şi cum evoluează situaţia ?

Jurnalist: În decursul anilor s-a înrăutăţit. Cu câţiva ani în urmă era mai greu să reţii un ziarist, de teama reacţiei comunităţii internaţionale. Dar acum, aceste reacţii au dispărut iar abuzurile trec neobservatate. Ziariştii din regiune şi ONG-urile sunt parţiale responsabili. Nu sunt organizaţi şi nu fac publice abuzurile. Cazul Vardanean este rezultatul logic al cestei pasivităţi. Dar şi un test pentru autorităţile de la Tiraspol care vor să vadă cât pot merge de departe.
XS
SM
MD
LG