Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămînal al profesorului Corneliu Juncu.


Luni

De dimineaţa şi până seara am fost profesor la liceul „Prometeu”. Copiii au fost minunaţi, dar s-au comportat ca luni, adică nu prea au ştiut în ce zi se află. Editorialul scriitorului Aurelian Silvestru a avut la bază recompensa sau pedeapsa, adusă copilului de vârstă şcolară. Având poziţii apropiate faţă de această idee, am concluzionat, că oricum am aplica recompensa sau pedeapsa şcolarului, sau chiar elevului de vârstă mare, avem şi plusuri şi minusuri. Şi eu, ca părinte, am greşit de foarte multe ori, confundând propriul meu copil cu căţelul.

Marţi

Acord meseriei 75 de procente din timpul unei zile, cu regretul că este încă puţin. Compar elevii mei cu puii din cuiburile, aşezate de păsări cât mai sus. Primesc de la mine acea hrană spirituală, accesibilă fiecărei vârste. Dacă puterea lor de înţelegere creşte pe zi ce trece, bucuria mea este nemărginită. Încerc să-i apăr de o programă aglomerată, de un învăţământ cu sarcini de multe ori extreme. Obiectul dificil, pe care-l predau, m-a determinat să găsesc acele metode de a uşura munca elevului.

Ziua de marţi a fost, de asemenea, marcată de o întâlnire cu o persoană mult stimată şi îndrăgită de familia mea. În urmă cu 11 ani, discuţiile noastre erau prelungite până în noapte şi aveau la bază o temă cunoscută, şi anume politica externă a unui stat. L-am mai întâlnit în ziua despărţirii de marele Vieru. Ne-am strâns în braţe fără a vorbi. Marţi am întâlnit un om maturizat, pentru care arta diplomaţiei a ajuns la apogeu. Era măcinat de marele griji ale ţării sale. Sunt sigur, că multe ţări îşi doresc un aşa ministru de Externe.

Miercuri

Împreună cu elevii din clasa a VI-ea „A” a liceului „Prometeu” am ţinut o lecţie de geometrie, la care au participat colegii noştri şi conducerea liceului. Pregătită minuţios, lecţia a fost un succes pentru elevii acestei clase, care au dovenit o putere mare de înţelegere şi abstractizare. 10 ani în urmă am întrebat colegii de matematică, de ce partea de geometrie, care are la bază teoria mulţimilor, este mai puţin studiată în programa şcolară de la Chişinău, în favoarea geometriei care are la bază calculul. Răspunsul a fost acela, că elevii noştri înţeleg mai greu geometria, tratată prin prisma teoriei mulţimilor. După o experienţă de peste 10 ani în liceul „Prometeu” consider afirmaţia falsă.

Cei mai buni elevi ai mei din cariera mea de profesor, cu înclinaţii deosebite către obiectul geometrie, i-am descoperit la Chişinău. Şi nu neapărat cei mai buni la aritmetică sau algebră. Lecţia a avut şi un mesaj: geometria dezvoltă frumosul, inteligenţa, comportamentul, rigurozitatea. De asemenea, a mai fost un measaj către colegii de matematică. Şi anume acela, de a nu amesteca diferite geometrii euclidiene într-o singură programă şcolară, referindu-mă la manualele şi chiar în sine la ceea ce învăţăm noi copiii.

Miercuri a fost o zi frumoasă, datorită amabilităţii unui pescar renumit, persoană cu puternice implicaţii sociale şi politice. În urma acestei amabilităţi amintite, am vizitat Cricova. Vizita a fost în premieră. Am fost impresionat de multe, dar cel mai mult de un tânăr pe nume Denis, ghidul nostru. Dacă speranţa moare ultima, maxima persoanei, care a ocupat locul din faţă în caretă, atunci acest tânăr a renăscut în mine şi în soţia mea, că viitorul acestei ţări este pe mîini bune. Aduc garanţii că această idee a existat şi înainte, dar şi după degustări.

Joi

O zi chinuitoare, pentru faptul, că trebuie să ţin orele unui coleg bolnav. Nu pot învăţa carte copiii, pe care nu-i cunosc bine. Desfăşurarea unei ore este o activitate de suflet. Ea trebuie să înceapă de demult şi să nu se termine niciodată. Sunt mai puţin util unui copil, căruia nu-i cunosc măcar un părinte. Supărarea mea pe un copil trebuie să ţină cât este necesar, dar cât mai puţin posibil. Nu am scris niciodată în agenda unui elev.

Vineri

Vineri am făcut numai şcoală. Meseria de profesor este o boală, de care nu se moare, dar nici nu te ajută să trăieşti prea bine. În schimb, bogăţia spirituală este nemărginită. Măturătorul, colegul meu mai tânăr, medicul, toate meseriile luate una după alta, omul politic, omul bun, dar şi cel rău, pe la mine au trecut, ca meseria de profesor şi cea de diriginte să înnobileze viaţa de cu zi. Am avut şi întâlnirea cu părinţii elevilor mei din clasa, de unde sunt diriginte. Nimeni nu a terminat o şcoală, în urma căreia să se considere diriginte calificat. Singurul profesor, care învaţă un alt profesor să fie diriginte este copilul, este elevul. Întâlnirile mele cu părinţii totdeauna au fost întâlniri de suflet şi nu ştiu cât au învăţat ei de la mine, dar eu de la domniile lor am învăţat enorm. Cu ocazia ultimelor întâlniri am simţit contradicţia, apărută în social, contradicţia care a fost provocată de căderea unor forţe, care au aparţinut răului. Doresc, ca aceste forţe negativiste să activeze în societate noastră într-o unitate de timp cât mai scurtă posibil.
XS
SM
MD
LG