Linkuri accesibilitate

Flamanzii se aventurează în Bruxelles, orașul francofon în care sînt atrași de locuri de muncă numeroase. Dar toți duc o viață de navetiști insulari.


Linia de demarcație de pe aeroprotul Bruxelles Zaventem e înșelătoare. Ce se vede e simplu: pasagerii trec de controlul pașaportului și ies sau intră în și din teritoriul belgian. Ce nu se vede e mult mai complicat și chiar în lipsa controalelor, mai bine păzit.

Aeroportul Bruxelles ține de comuna Zaventem, o prelungire suburbană, la 14 km de centrul orașului. Zaventem e, însă sută la sută flamandă. Iar de la Zaventem în sus, în jumătatea de nord a Belgiei teritoriul e aproape sută la sută un platou compact de limbă flamandă. De o parte și de alta a liniei invizibile care trece prin Zaventem, trăiesc două populații care se consideră mai mult sau mai puțin belgiene dar nu își vorbesc. Pentru că nu au cum.

Flamanzii se simt sau chiar s-au baricadat. În comunele prospere ale flamanzilor se intră greu. De vorbit se vorbesc flamanda sau olandeza, cum preferă localnicii să spună, germana și engleza. Nu franceza - cum precizează ferm băștinașii. Belgienii de limbă franceză sînt practic străini în aceste zone, pe care nu le-au văzut nicodată și nici nu le vor vedea vreodată.

Flamanzii se aventurează în Bruxelles, orașul francofon în care sînt atrași de locuri de muncă numeroase. Dar toți duc o viață de navetiști insulari. Caută, adică, slujbe de contact internațional, în bănci, la aeroporturi și turism, unde se pot descurca ușor cu engleza. Apoi se întorc seara, acasă, în casele lor solide din comunele bogate ale zonei flamande și trag ușa după ei. Francofonii fac practic același lucru dar senzația de izolare e complet absentă, pentru că Bruxelles e un oraș viu în care nimeni nu poate trage ușa după el.
XS
SM
MD
LG