Linkuri accesibilitate

14.05.2000 - Scandalul Adrian Costea și ramificațiile sale politice


Albumul „Eternelle et fascinante Roumanie”

Albumul „Eternelle et fascinante Roumanie”

Călin Anastasiu și Cristian Pârvulescu: Elementul central în toată această afacere este problema raportului dintre bani şi politică.


14 mai 2000

Faţă în faţă. O emisiune de Nestor Ratesh.

Scandalul Adrian Costea - „Un album pentru partid” şi ramificațiile sale politice
.

Invitaţi: Călin Anastasiu, sociolog, director IMAS; Cristian Pârvulescu, analist politic

Nestor Rateş: Cum ajunge un personaj ca Adrian Costea să devină consilierul de încredere a doi preşedinţi atât de diferiţi?

Călin Anastasiu
: Aş începe cu ceea ce se ştie despre acest domn şi trebuie să spun că nu ştim foarte multe. Până de curând nici nu l-am auzit. Ceea ce se ştie despre dânsul, este un cetăţean român care a emigrat la începutul anului 1973 în Israel, a venit în Franţa prin ’80, la foarte puţin timp deschide o afacere cu un capital destul de important la acea vreme, vreo 3 milioane de franci, devine un om de afaceri şi la începutul anilor ’90 începe să facă afaceri în România.

Prin ’92-’93 este semnalat în anturajul de la vârful puterii şi ajunge foarte rapid nu doar un consilier, dar de asemenea chiar un mentor, o persoană care nu numai consiliază în legătură cu anumite oportunităţi şi contacte pentru România pe care s-a oferit să le faciliteze, dar el a fost cel care a conceput campania preşedintelui Iliescu din ’96, a inspirat şi a conceput cartea pe care preşedintele Iliescu a scris-o ceva mai târziu. Deci a căpătat un rol foarte important.

Mediile deja speculează că o asemenea carieră nu ar fi putut să se realizeze în aşa fel decât plecând de la o anumit statut pe care d-l Costea l-ar fi avut încă înainte de ’89, respectiv de probabil agent acoperit al serviciilor de informaţii externe, al vechilor servicii de informaţii. Un personaj care face o bună impresie când îl asculţi, care s-a dovedit capabil, eficient, şi care într-un fel sau altul s-o fi moştenit de serviciile secrete, nu numai post-revoluţionare, dar şi post ’66 şi în felul acesta se explică de ce a ajuns să ofere anumite servicii şi actualului preşedinte. Aceasta poate fi o explicaţie. Dar sigur că dacă vor apărea informaţii noi, se poate vorbi şi de o altă posibilitate în această direcţie par să conducă informaţiile pe care le avem.

Cristian Pârvulescu
: Cred că elementul central în toată această afacere este problema raportului dintre bani şi politică. Sigur că speculaţiile ne duc spre servicii secrete, în fond în România aşa ceva este destul de des întâlnit, dar problema cea mai importantă pe care o pune acest scandal este în fond una care depăşeşte scandalul ca atare. Este problema banilor în politica românească, o problemă care a fost foarte multă vreme neglijată sau care a fost ascunsă chiar. Scandalul „Albumul” nu este o noutate. Ne aşteptam ca în campania electorală acest scandal să ia proporţii şi mai mari, dar ceea ce ne interesează este că aşa ceva este posibil în această ţară, ca sume imense de bani să părăsească ţara fără ca contribuabilul obişnuit să ştie, şi să se îndrepte spre conturile unor personaje mai mult sau mai puţin dubioase, indiferent care sunt partidele de la guvernare.

Deci în România nu există o lege care să permită un control civil, absolut neutru al finanţării partidelor politice, nu există de fapt un control al finanţărilor partidelor politice, din nefericire, pentru că Curtea de Conturi declara nu cu multă vreme în urmă că nu a întreprins un asemenea control. Domnul Costea afirmă cu destul de multă tărie că a fost personajul central în câteva campanii electorale. Campaniile electorale sunt foarte costisitoare şi pun în discuţie problema finanţării partidelor politice şi cred că sunt foarte justificate aceste întrebări şi aceste suspiciuni care există. Opinia publică şi presa românească le alimentează în momentul de faţă.

Nestor Ratesh: Au fost politicienii români o sursă de bani, de venituri pentru Costea, sau invers, Costea a fost o sursă de finanţare a unor partide?

Cristian Pârvulescu: În discuţie se pune de fapt spălarea de bani, sigur, banii s-ar fi deplasat spre Costea plecând din România, iar acolo ar fi fost redirecţionaţi spre partide. Cred că este o posibilă sursă de finanţare a partidelor politice prin această cale, de altfel copiată din câteva modele occidentale.

Călin Anastasiu: Dacă e să ne luăm după ceea ce declară d-l Costea, lucrurile stau puţin invers. El a afirmat că de fapt i se datorează încă bani din derularea contractelor în legătură cu care se fac investigaţii în momentul de faţă, că nu i s-au plătit toţi banii, că a tipărit cartea d-lui Iliescu pe banii lui.

Nestor Ratesh: În ce măsură poate acest scandal influenţa imaginea sau şansele electorale ale politicienilor al căror nume este vehiculat în aceste zile în legătură cu acest domn Costea?

Cristian Pârvulescu
: Este evident că acest scandal este un scandal cu tentă electorală, că nu degeaba a izbucnit în acest moment. Ar fi interesant în sondajele care urmează să vedem în ce măsură unii din cei incriminaţi plătesc sau nu acest lucru, pentru că există şi posibilitatea unei reacţii inverse, nu ştim încă exact care sunt toate aceste implicaţii.

Nestor Ratesh: Credeţi că publicul românesc este suficient de sensibilizat la ideea corupţiei şi a unor legături mai puţin curate cu diverşi oameni de afaceri, pentru a penaliza pe aceşti politicieni?


Călin Anastasiu: Este greu să dăm un răspuns foarte exact. Cert este că în alegerile din ’96, corupţia şi tot ceea ce în perioada premergătoare alegerilor, ceea ce mediile de informare au pus în paginile ziarelor au creat oarecare nemulţumire populară a cărei undă de şoc s-a dus până la alegeri şi probabil că una din penalităţile suferite de fostul partid de guvernământ vine din această direcţie. Ce se întâmplă acum este greu să cuantificăm. Populaţia are nevoie de o anumită perioadă de digestie, şi eventual după aceea apare un efect cât de cât sensibil şi în general efecte dramatice de acest gen nu s-au constatat. În general populaţia nu se mută atât de brusc de pe o baricadă pe alta.

Nestor Ratesh: Vorbeaţi de sensibilitatea cu care răspund politicienii diverselor afirmaţii din presă şi dezvoltărilor din ancheta. Credeţi că se vor reflecta aceste evoluţii în felul în care vor evolua politicienii respectivi în sondaje?

Cristian Pârvulescu: Mi-e foarte greu să mă pronunţ în momentul acesta, tocmai pentru că este vorba de un scandal de proporţii necunoscut până în prezent. În fond cred că efectele care se scontează nu vizează alegerile locale, ci vizează alegerile generale şi prezidenţiale din toamnă. Deci lucrurile pot evolua în funcţie de derularea anchetei, de informaţiile care vor mai apare. Dacă situaţia rămâne ca în momentul de faţă, nu mă aştept la nişte schimbări foarte mari, în ceea ce priveşte opţiunile electorale. Ţine foarte mult de strategia pe care însă şi-o vor aborda partidele şi candidaţii din alegerile prezidenţiale, pentru că mi se pare că este vorba despre o încercare de a impune un anume tip de dezbatere, şi de a atrage anumiţi candidaţi într-un anume tip de dezbatere, de a trasa anumite linii ale dezbaterii din toamnă şi s-ar putea ca aceste tendinţe să aibă totuşi consecinţe în alegerile care ar trebui să aibă loc în luna noiembrie.

Un lucru însă foarte interesant este de fapt modul în care populaţia României reacţionează la problema corupţiei. Noi constatăm că există mai multe niveluri de corupţie şi corupţia politică este probabil cea cu care au cel mai rar de-a face cetăţenii obişnuiţi, cea pe care o privesc cu curiozitate, cu interes, dar de care nu se lovesc. În contextul acesta, Asociaţia Pro Democraţia şi-a propus să monitorizeze finanţarea partidelor politice şi a scandalurilor care apar şi să propună un proiect de lege privind finanţarea partidelor politice care să ţină cont de caracteristicile româneşti ale problemei, pentru că copierea unui proiect din occident s-ar putea să nu se adapteze realităţilor româneşti.

Este o problemă foarte serioasă a democraţiei româneşti această corupţie, pentru că pune problema egalităţii între candidaţi. Sunt candidaţi care sunt net avantajaţi în raport cu ceilalţi, ori o democraţie reală presupune că toţi candidaţii sunt egali. În plus, cred că ar fi în interesul societăţii româneşti să afle care sunt politicile publice pe care partidele le propun. Or, noi nu aflăm aşa ceva, din contră. Banii despre care vorbim se îndreaptă către campanii electorale extrem de costisitoare, dar care nu ne explică absolut nimic despre cum se va guverna ţara după alegerile din toamnă. Este vorba de un decalaj dintre clasa politică românească şi societate, un decalaj care este foarte periculos şi pe care scandalul acesta s-ar putea să îl amplifice, care în timp ar putea dezechilibra democraţia noastră fragilă.

Pe aceeași temă

XS
SM
MD
LG