Parteneriatul Estic a împlinit de curând un an, aniversare – remarcă şi Ahto Lobjakas, corespondentul Europei Libere la Bruxelles – care nu a suscitat cine ştie ce entuziasm. Astăzi însă, Stefan Fuele, comisarul european pentru extindere şi politica vecinătăţii, a vorbit în termeni elogioşi despre succesele Politicii Europene de Vecinătate, care include cele 6 ţări din Parteneriatul estic, între care şi Moldova, dar şi ţări sudic : Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Libia, Maroc, teritoriile palestiniene, Siria şi Tunis.
De fapt extinderea parteneriatului spre sud a fost preţul plătit Frantei, Italiei și Spaniei pentru sprijinul acordat parteneriatului estic, initiativă a Suediei şi Poloniei. În ambele cazuri, ambiţia Uniunii Europene este de a influenţa evoluţia ţărilor vecine spre democraţii europenizate. Iar Politica europeană de vecinătate, a precizat Fuele la o conferinţă de presă, a făcut exact asta, a ajutat ţările vecine să se transforme. O dovadă că Uniunea Europeană, dacă alege strategia adecvată, cuplată cu mijloacele necesare, poate acţiona ca o putere „blîndă” de tranformare, întărind stabilitatea si prosperitatea în regiune.
Dar tot Fuele a recunoscut că influenta Uniunii Europene depinde în cea mai mare parte de deschiderea ţărilor vecine, de interesul lor în a proiectul de apropiere de Uniune. Motiv pentru care s-a referit la Republica Moldova, Maroco şi Ucraina drept ţările care anul acesta vor primi partea leului din bugetul de peste un miliard de euro, alocat ţărilor participante în Politica Europeană de Vecinătate.
„Cu cât sunt partenerii noştri mai ambiţioşi, a continaut Fuele, cu atât este şi răspunsul nostru mai substanţial” O logică pe care Moldova , Marocul şi Ucraina au priceput-o de la bun început, a precizat Fuele.
Numai că în cazul Ucrainei s-au schimbat parametrii politici, de la alegerea noului preşedinte Victor Ianukovici, schimbare pe care o recunoaşte şi comisarul pentru extindere. În ultimă instanţă însă, şi în cazul Ucrainei totul depinde de măsura în care noua guvernare este dispusă să continue reformele în sens european, a declarat Stefan Fuele la aceeaşi conferinţă de presă.
Numai că ambiţia vecinilor nu este suficientă – de exemplu când vine vorba de liberalizarea regimului de vize. Iar Fuele a fost nevoit să admită nu numai că negocierile în acest domeniu înaintează greu dar şi că pentru moment, condiţiile de obţinere a vizelor s-au complicat pentru cetăţenii moldoveni, belaruşi şi ucrainieni de când vecinii lor occidentali, România şi Polonia au intrat în Uniunea Europeană. S-ar putea ca aderarea la spaţiul Schengen să complice, temporar, şi mai mult lucrurile.
Între vecinii estici şi cei sudici rămâne o mare difernenţă : teoretic, esticii au perspectiva aderării la Uniunea Europeană deşi astăzi comisarul Fuele a insistat să vorbească din nou numai despre „integrare economică şi asociere poltiică”.
De fapt extinderea parteneriatului spre sud a fost preţul plătit Frantei, Italiei și Spaniei pentru sprijinul acordat parteneriatului estic, initiativă a Suediei şi Poloniei. În ambele cazuri, ambiţia Uniunii Europene este de a influenţa evoluţia ţărilor vecine spre democraţii europenizate. Iar Politica europeană de vecinătate, a precizat Fuele la o conferinţă de presă, a făcut exact asta, a ajutat ţările vecine să se transforme. O dovadă că Uniunea Europeană, dacă alege strategia adecvată, cuplată cu mijloacele necesare, poate acţiona ca o putere „blîndă” de tranformare, întărind stabilitatea si prosperitatea în regiune.
Dar tot Fuele a recunoscut că influenta Uniunii Europene depinde în cea mai mare parte de deschiderea ţărilor vecine, de interesul lor în a proiectul de apropiere de Uniune. Motiv pentru care s-a referit la Republica Moldova, Maroco şi Ucraina drept ţările care anul acesta vor primi partea leului din bugetul de peste un miliard de euro, alocat ţărilor participante în Politica Europeană de Vecinătate.
„Cu cât sunt partenerii noştri mai ambiţioşi, a continaut Fuele, cu atât este şi răspunsul nostru mai substanţial” O logică pe care Moldova , Marocul şi Ucraina au priceput-o de la bun început, a precizat Fuele.
Numai că în cazul Ucrainei s-au schimbat parametrii politici, de la alegerea noului preşedinte Victor Ianukovici, schimbare pe care o recunoaşte şi comisarul pentru extindere. În ultimă instanţă însă, şi în cazul Ucrainei totul depinde de măsura în care noua guvernare este dispusă să continue reformele în sens european, a declarat Stefan Fuele la aceeaşi conferinţă de presă.
Numai că ambiţia vecinilor nu este suficientă – de exemplu când vine vorba de liberalizarea regimului de vize. Iar Fuele a fost nevoit să admită nu numai că negocierile în acest domeniu înaintează greu dar şi că pentru moment, condiţiile de obţinere a vizelor s-au complicat pentru cetăţenii moldoveni, belaruşi şi ucrainieni de când vecinii lor occidentali, România şi Polonia au intrat în Uniunea Europeană. S-ar putea ca aderarea la spaţiul Schengen să complice, temporar, şi mai mult lucrurile.
Între vecinii estici şi cei sudici rămâne o mare difernenţă : teoretic, esticii au perspectiva aderării la Uniunea Europeană deşi astăzi comisarul Fuele a insistat să vorbească din nou numai despre „integrare economică şi asociere poltiică”.
