Linkuri accesibilitate

50 de ani de la capturarea lui Adolf Eichmann (1906-1962) în Argentina.


In cartierul San Fernando din capitala argentiniană, Buenos Aires, locuia muncitorul Ricardo Klement, împreună cu soţia şi 4 copii. Era angajat al filialei concernului Daimler-Benz din Argentina. În timpul său liber îşi cultiva grădina şi se ocupa de creşterea iepurilor de casă. Vecinii îl ştiau ca un om politicos şi liniştit. Nimeni nu bănuia că Ricardo Klement este, de fapt, unul din cei mai fioroşi criminali nazişti, cel care a planificat şi a îndeplinit acţiuni de deportare şi exterminare în masă a evreilor europeni.

Pe data de 11 mai 1960 Klement este capturat şi transportat în Israel. Opinia publică internaţională află 11 zile mai tîrziu că Israelul a reuşit să-l aresteze pe Adolf Eichmann, deci pe acel SS-Obersturmbannführer (adică locotenent colonel) care a condus în cadrul Oficiului de Securitate (Reichssicherheitshauptamt - RSHA) biroul care coordona operaţiunea de exterminare.

Partea israeliana nu a confirmat niciodată faptul că Mossadul ar fi organizat capturarea lui Eichmann. Mai tîrziu apar memoriile unor agenţi (ca de pildă Zvi Aharoni) care relatează că ar fi participat la arestarea criminalului de război.

O jurnalistă, Gaby Weber, a contrazis aceste relatări, ajungînd la concluzia că Eichmann a fost reţinut de un grup apropiat şefului filialei Daimler-Benz, William Mosetti. Weber este de părere că Eichmann a fost dus prima dată în Uruguay şi de acolo în Israel.

Detalii despre capturarea sa spectaculoasă nu a dezvăluit nici contabilul morţii în timpul procesului care i-a fost intentat la Ierusalim. Problema centrală din timpul procesului a fost doar clarificarea rolului său în timpul Holocaustului. Procesul a fost filmat, iar Hannah Arendt, ca observatoare, a scris ulterior celebra carte „despre banalitatea răului”: „Eichmann la Ierusalim”.

În cursul procesului, Eichmann a încercat să se prezinte ca o victimă a regimului nazist, ca un instrument docil care nu a făcut nimic altceva decît să execute nişte ordine venite de sus: „Am fost un instrument al unor forţe sus-puse. În ceea ce mă priveşte pe mine - şi pentru interiorul meu - trebuie să spun că pot să mă spăl pe mîini ca Pilat din Pont.”

Una din scenele de un cinism greu de depăşit este aceea cînd Eichmann este întrebat despre conferinţa de la Wannsee, unde la începutul anului 1942 s-a pus la cale planul de exterminare. Recunoaşte că a participat la conferinţă, însă doar Reinhard Heydrich ar fi spus acolo cum trebuie pus în practică protocolul încheiat. După aceea, zice Eichmann, nu s-a mai vorbit nimic, ci el a fost invitat doar „să bea unul, două sau trei pahare de coniac”.

Doi ani după capturare, Eichmann a fost condamnat la moarte şi, pe data de 31 mai 1962, a fost executat.
XS
SM
MD
LG