Linkuri accesibilitate

Libertatea cuvântului în Transnistria sau „uneori e mai bine să taci"


Ernest Vardanean

Ernest Vardanean


La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri. 15 minute cu Radio Europa Liberă. Iată principalele titluri:

Rudele lui Ernest Vardanean, jurnalistul independent arestat pe 7 aprilie la Tiraspol, solicită susţinere preşedintelui rus Dmitri Medvedev.

De ziua presei în Transnistria, marcată pe 5 mai, liderul administraţiei Igor Smirnov mulţumeşte ziariştilor pentru munca lor în numele recunoaşterii independenteţei regiunii.

Libertatea cuvântului în Transnistria este tema ediţiei noastre de astăzi. Mai întâi însă buletinul de ştiri cu principalele evenimente ale săptămânii trecute, prezentat de colega mea Valentina Ursu:

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pentru prima dată de la victoria asupra Germaniei naziste, cu 65 de ani în urmă, parada militară de la Moscova de 9 mai a fost un eveniment international: au participat militarii din Statele Unite, Marea Britanie, Franţa şi Polonia şi militari din fostele republici sovietice, inclusiv Republica Moldova. Au defilat peste 10 mii de militari ruşi. La parada din Piata Roşie, au fost prezenţi mulţi lideri internaţionali, între care preşedintele Israelului şi cancelara Angela Merkel. Preşedinţii Franţei si Italiei şi-au anulat participarea, din cauza crizei financiare din zona euro, iar preşedintele american Barak Omama - din cauza catastrofei ecologice în golful Mexic.

Preşedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, ca şi alţi câţiva lideri din CSI, s-a aflat la Moscova numai pe data 8 mai, la summitul Comunităţii Statelor Indepndente. Mihai Ghimpu a revenit la Chişinău ca să participle la ceremoniile marcând Ziua victoriei, ocazie cu care s-a adresat veteranilor din ambele armate, sovietică şi română.

La Tiraspol, 9 mai a fost marcat prin tradiţonala paradă militară. În ajun, la o adunare festivă, liderul transnistrean Igor Smirnov a spus că Transnistria nu doreşte să fie împeună cu Moldova şi că el nu vede rostul tentativelor întreprinse de occidentali, citez, „pentru a lipi cu orice preţ Transnistria la un sistem străin”. Он подчеркнул, что не видит смысла «в попытках западных политиков во что бы то ни стало «приклеить» Приднестровье к чуждой системе».

Norul de cenunşă vulcanică din Islanda a perturbat din nou traficul aerian în Europa. La sfârşitul săptămânii trecute, mai multe aeroporturi din Italia şi Spania erau închise. Sute de zboruri fusese anulate şi în Portugalia. Traficul aerian a fost perturbat şi în Marea Britanie, şi Irlanda, dar nu şi zborurile transatlantice.

Miniştri de finanţe din zona euro lucrează la un fond european de stabilitate, în valaore de zeci de miliarde de eruo, pentru a opri deprecierea monedei unice. Uniunea Europeana şi Fondul Monetar International au aprobat vineri un ajutor pentru Grecia de 110 miliarde de euro. Cu toate acesta, moneda unică a constinuat să se deprecieze. Teama este că şi alte ţări din zona euro cu datorii mari, ca Italia, Portugalia sau Spania ar putea ajunge în pragul incapacităţii de plată.

Preşedintele Rusiei Medvedev a predat omologului său polonez 60 de volume de acte legate de masacrul de la Katyn. În 1940, din ordinul lui Stalin, peste 20 de mii de ofiţeri si intelectuali polonezi au fost executaţi. Abia în 1990, Moscova a recunoscut responsabilitatea Uniunii Sovietice pentru masacru şi a deschis o ancheta. Actele predate pe 8 mai Poloniei sunt legate de această anchetă.

În ajun, într-un interviu pentru Izvestia, preşeditele rus a declarat că nu vor putea fi uitate niciodata crimele lui Stalin împotriva propriului său popor. Declaraţiile lui Medvedev vin pe fundalul dezbaterilor legate de rolul lui Stalin în victoria asupra Germaniei din cel de-al doilea război mondial. Noi statui ale lui Stalin au fost în ultimul timp ridicate atât în Federaţia Rusă, cât şi în alte ţări ale CSI. În interviul cu Izvestia, Medvedev a adăugat că nici Stalin şi nici generalii săi n-au învins Germania fascistă, ci poporul.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Dragi ascultători, săptămâna trecută jurnaliştii din regiunea transnistreană au marcat sărbătoarea lor profesională. Ziua presei, - aşa i se spune, - este marcată în stânga Nistrului pe data de 5 mai, aşa cum era sărbătorită pe vermuri în fosta URSS. Astăzi numai Belarus păstrează tradiţia sovietică a zilei presei. Celelalte foste republici sovietice marchează această zi împreună cu restul lumii pe data de 3 mai. În anul 1993, Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat data de 3 mai Ziua mondială a libertăţii presei.

Libertatea presei în regiunea transnistreană este tema ediţiei de astăzi, iar invitatul nostru este jurnalistul independent de la Tiraspol Maxim Kuzovlev. Maxim, autorităţile din stânga Nistrului au adresat jurnaliştilor un mesaj de felicitare, în care le mulţumesc pentru munca lor asiduă în numele recunoaşterii independenteţei regiunii. Dar mesajul nu spune nimic despre libertatea cuvântului şi libertatea presei. Cum credeţi, după 18 ani de la autoproclamarea independenţei, se poate vorbi despre presă liberă şi independentă în Transnistria?

Maxim Kuzovlev
Maxim Kuzovlev
: „Pe 5 mai, felicitări la adresa presei din gura oficialităţilor transnistrene răsună tot timpul. Şi eu am primit cândva pentru onorata muncă în presa de stat cuvinte de recunoştinţă. Ce-i drept, eu am aflat despre asta numai atunci când m-au dat afară. În cartea mea de muncă era scris că mi-a fost exprimată recunoştinţă cu ocazia a nu mai ştiu deja a câta aniversare a zilei televiziunii, radioului şi presei. În orice caz, eu aş zice aşa: că jurnaliştii care lucrează pentru presa transnistreană oficială ei practic nu au altă soluţie. Ei nu au de fapt o altă sursă de existenţă. Ocazii pentru ştiri în Transnistria sunt extrem de puţine, iar cele care există sunt foarte strict dozate. Sigur, teme sunt nenumărate, dar temele dificile nu sunt abordate. De ce? Pentru că dacă asta va stârni un val de nemulţumiri, omul va rămâne fără serviciu”.

Radu Benea: Adică, cenzura persistă într-un fel sau altul, dar auto-cenzura este mai puternică?

Maxim Kuzovlev: „Exact. Şi fiecare gândeşte cam aşa: la ce bun? Oricum nu se va schimba nimic, dacă voi spune adevărul. Cine are nevoie de aşa ceva? Pentru că toţi vor tace sau mă vor arăta cu degetul şi vor zice: de ce ai făcut aşa ceva? Sau cineva va întreba: dar cine l-a plătit pentru asta? Nu vreau să spun că toţi se gândesc numai de rău despre alţii, însă rar cine va crede imediat că omul a făcut asta din tot sufletul sau pentru că l-a atins o situaţie. Nu. Vor crede că cineva l-a plătit sau că cineva a sponsorizat o anumită acţiune”.

Radu Benea: În dreapta Nistrului, sondajele arată că presa se bucură de o mare încredere a populaţiei – în topul încrederii în instituţii, presa este pe locul doi după biserică. Nu ştiu dacă există date pentru Transnistria, dar totuşi cum credeţi că stau lucrurile acolo în acest sens?

Maxim Kuzovlev: „Nu sunt sociolog, iar cercul de persoane cu care comunic e destul de subiectiv. Toate părerile sunt subiective. Însă eu n-am observat ca aceştia să aibă realmente încredere în presă sau să creadă că presa spune adevărul. De multe ori primesc, spre exemplu, prin mesageria electronică referinţe la articole şi sunt întrebat: dar ce s-a întâmplat în realitate? Sau de ce sunt prezentate lucrurile anume aşa? Deci, nu se poate spune că cei din Transnistria ceva nu înţeleg sau sunt nişte zombi. Nu toţi privesc doar televiziunea transnistreană. Mai sunt acolo şi multe alte posturi”.

Radu Benea: Interesul faţă de problemele libertăţii cuvântului şi a drepturilor omului în Transnistria s-a reaprins pe ambele maluri ale Nistrului, dar şi din partea mai multor organizaţii internaţionale importante, după ce pe 7 aprilie la Tiraspol a fost arestat jurnalistul independent Ernest Vardanean. Nici până astăzi nu se ştie exact pentru ce anume a fost arestat, - acuzaţia oficială fiind „înalta trădare de stat”, - jurnalistului nu i se permite să-şi aleagă avocatul, dosarul e secretizat, iar şedinţele de judecată se ţin cu uşile închise. Numeroase organizaţii internaţionale şi ambasade străine acreditate la Chişinău au condamnat arestarea jurnalistului, iar rudele acestuia, după mai multe adresări şi scrisori cu solicitări de sprijin, săptămână trecută au mai expediat una, de data aceasta la adresa preşedintelui Federaţiei Ruse, Dmitri Medvedev. În scrisoare e subliniată, între altele, absurditatea acuzaţiei, pentru că Ernest Vardanean, nu este angajat al unor structuri oficiale din Transnistria, iar ca jurnalist independent nu a avut acces la secrete de stat.

Maxim, eu vă propun să ascultăm acum un fragment dintr-un interviu oferit Europei Libere de soţia lui Ernest Vardanean, Irina, care a cerut sprijin premierului moldovean Vlad Filat pentru angajarea unui avocat din Federaţia Rusă.

Irina Vardanean: „Am primit un refuz oficial de la ministrul securităţii transnistrean în care se spune că în legătură cu caracterul secret al anchetei, nu poate accepta ca pe Ernest să-l apere un avocat din Republica Moldova. Pentru Transnistria, Rusia este singura autoritate. Toată lumea ştie asta. Sper că va ajuta. Dar nu exclud că acelaşi argument, al secretului anchetei, ar putea fi utilizat şi pentru refuzul de a accepta un avocat rus. Dar vreau cel puţin să încerc. Trebuie să fac ceva. Cum aşa, să fie judecat fără să fie apărat eficient. Cel puţin să punem autorităţile transnistrene în situaţia să dea explicaţii Federaţiei Ruse. (...) Până nu vor exista presiuni din partea autorităţilor ruseşti asupra celor de la Tiraspol, eu cred că nimic nu se va mişca. Cel puţin aşa înţeleg eu situaţia. Pentru că oricît de multe scrisori n-aş scrie şi oricui nu m-aş adresa, nu există nici un rezultat. M-am adresat personal preşedintelui rus, mai multor organizaţii internaţionale, şi rudele din Armenia au făcut demersuri pe lîngă autorităţile de acolo, dar deocamdată toate au rămas fără rezultat”.

Radu Benea: A fost Irina Vardanean. Iar noi continuăm discuţia cu invitatul nostru, jurnalistul independent de la Tiraspol Maxim Kuzovlev. Maxim, cine credeţi că ar putea să apere efectiv drepturile jurnaliştilor în Transnistria? Câtă implicare poate exista spre exemplu din partea mediatorilor în reglementarea transnistreană sau a unor organizaţii internaţionale?

Maxim Kuzovlev: „În Transnistria a existat se pare o filială a Centrului de jurnalism independent din Rusia. Dar, sincer vă spun, ca jurnalist care a lucrat mai întâi în presa de stat, apoi în mod independent, colaborând cu diverse publicaţii, mie nici prin cap nu-mi trece cine ar putea să să-mi apere drepturile. Pentru că, doamne fereşte, dacă mi se întâmplă ceva rău, eu ştiu că nimeni n-o să mă apere, voi fi singur şi nimeni nu-mi va da o mână de ajutor. Eu am dreptul să afirm asta, pentru că am trecut prin aşa ceva. Mai mult, eu cred că asta se poate întâmpla cu oricine. Excepţiile, din păcate, confirmă regula. Sigur, aprecierile mele sunt subiective, însă eu vorbesc din proprie experienţă. Eu am apelat la diferite organizaţii internaţionale, dar, poate că erau alte vremuri, anul 2001, şi poate că rapoartele erau deja scrise şi cazul meu nu mai putea fi inclus, dar pe mine nu m-a ajutat nimeni. Dacă sunt ajutaţi alţii, nu ştiu, pentru că nu mai depind de publicaţii, să zicem, din aceeaşi Transnistrie, şi în general am început să privesc altfel la lucruri după ce am trecut prin experienţa persecuţiilor. Jurnaliştii ştiu cum asta se întâmplă: se anunţă despre un incident, dar apoi e trecut cu vederea, chiar în momentul cel mai decisiv şi, din păcate, în cele din urmă fiecare rămâne singur cu problema sa”.

Radu Benea: Solidaritatea presei în Transnistria există? Se manifestă în vreun fel?

Maxim Kuzovlev: „În privinţa solidarităţii presei, eu cred că nu numai în Transnistria, dar şi, să zicem aşa, în fosta Moldovă sovietică de cele mai multe ori funcţionează regula despre care vorbea poetul rus Kedrin cu referinţă la poeţi - poeţii au aşa un obicei: încep să se scuipe, atunci când se adună în cerc. Asta îmi aminteşte într-un fel de etica, în ghilimele, jurnalistică, pentru că jurnaliştii la noi n-au fost niciodată o breaslă unită. Şi nu trebuie să mergem prea departe. Chiar şi în Moldova au fost cazuri când sub guvernarea comunistă erau persecutate ziare de opoziţie, însă ele erau singure în lupta lor şi nimeni nu i-a ajutat. Sigur, acestea îi invitau la procesele de judecată pe reprezentanţii OSCE şi altor organizaţii, dar la modul real nimeni nu i-a ajutat, până când nu s-au închis sau nu şi-au schimbat statutul”.

Radu Benea: Revenind la cazul Vardanean, dumenavoastră personal ce credeţi despre arestarea sa?

Maxim Kuzovlev: „Până acum nu este clar pentru ce anume este acuzat de înaltă trădare. Pentru activitatea sa în presă? Dacă citim materialele sale de la agenţia Novyi Reghion, nu vom găsi absolut nimic anti-statal, iar materialele sale din ziarul Puls din Chişinău nici nu le semna cu numele său. El a vorbit şi la Radio Europa Liberă, însă aprecierile sale erau destul de echilibrate. Deci, nu se poate spune că chemau la revoltă. Însăşi puterea nu spune de ce l-a închis, pentru activitatea jurnalistică sau pentru altceva?”

Radu Benea: Un avocat din Rusia, aşa cum a cerut soţia sa, Irina, ar putea să-l ajute?

Maxim Kuzovlev:
„Cred că este mai curând un gest de disperare. Problema nu poate fi rezolvată de un avocat din Rusia. Această problemă poate fi rezolvată numai de conducerea Rusiei. Asta, desigur, înţelege toată lumea. În plus, eu cred că măsura de restricţie ar putea fi schimbată prin concursul unor lideri bisericeşti: anume schimbată şi nu anulată, pentru că nimeni nu-l va elibera aşa, pur şi de simplu. Spre exemplu, pe pagina sa din Facebook la rubrica viziuni religioase stă scris: biserica apostolică armeană.

Deocamdată, biserica nu se comportă prea creştineşte, chiar dacă Irina a rămas singură cu doi copii. Eu cred că biserica, dacă s-ar implica în vre-un fel, ar putea schimba situaţia în bine, în mod substanţial, pentru familia sa. Înţelegeţi, jurnaliştii transnistreni, colegii săi, se străduie să nu atingă această temă. E clar de ce nu o fac, pentru că ei cred… într-adevăr, nu e clar de ce Ernest a nimerit sub tăvălug. Însă eu cred că nu există probleme de nerezolvat, ci numai decizii neplăcute. Deci, asta e problema: cine va lua decizia neplăcută? – schimbarea măsurii de reprimare a lui Ernest. Toţi înţeleg că asta se poate întâmpla prin concursul celor care au influenţă asupra autorităţilor transnistrene. Din păcate, domnul Filat căruia i s-a adresat soţia lui Ernest nu are influenţă asupra lui Smirnov. Şi ce poate să-i facă lui Smirnov? Să întrerupă procesul de negocieri? El oricum nu există. Să-l declare persona non grata în Moldova sau să-l dea în urmărire penală? Păi el şi aşa a fost o vreme în urmărire, şi toţi ştiau unde se află. Puterea moldoveană nu poate schimba situaţia la modul real. Deci, mie mi se pare că pot face acest lucru cei care au influenţă asupra Transnistriei”.

A fost opinia jurnalistului independent de la Tiraspol Maxim Kuzovlev, oaspetele emisiunii noastre de astăzi. Dar ce cred locuitorii regiunii transnistrene despre libertatea cuvântului în Transnistria şi din ce surse se informează?

„Cred că la noi, totuşi, libertatea presei este limitată. Lumea se teme să spună ceva cu voce tare”.

„Fiecare zice ceea ce doreşte şi cum doreşte. Ziare nu am timp să citesc, pentru că lucrez tot timpul. Nu lucrezi, n-ai de mâncare”.

„Citesc ziarele Iarmarka, Karavan, Makler, Pridnestrovie. Oamenii trebuie să aibă libertatea cuvântului. Vorbesc mereu despre asta şi spun ceea ce cred”.

„Eu citesc Iarmarka şi Karavan. Acolo sunt multe bancuri, cuvinte încrucişate şi altele. Eu cred că în fiecare ţară libertatea cuvântului este limitată într-un fel sau altul. Depinde numai cât de mult este subordonată presa puterii”.

„Sunt bibliotecară şi citesc ziarele. Nu, la noi nu există cenzură. Mie mi se pare că ceea ce se publică nici nu are nevoie de cenzură, pentru că şi problemele curente şi cele politice reflectă starea de spirit a transnistrenilor noştri. Aşa că eu nu cred că acolo ar fi necesară cenzura. La noi este prezentă libertatea cuvântului şi au posibilitatea să se exprime toate categoriile de locuitori ai Transnistriei”.

„Sunt medic şi citesc mai mult publicaţii de specialitate. Eu cerd că la noi e chiar prea multă libertate. Pentru că uneori poziţi auzi nişte cuvinte sau expresii care nu ar trebui să fie exprimate. Eu cred că cenzura de altădată avea un rol foarte pozitiv. De ce? Pentru că reglementa şi politica, şi ştiinţa, cultura, ş.a.m.d. Adică nu se permitea prea multe în presă. Este şi bine şi rău, însă totuşi cred că astăzi prea mult se discută”.

„Nici nu ştiu. Cred că mi-e tot una”.

„Eu cred că la noi nu poţi să spui tot ce crezi. Uneori e chiar mai bine să taci ca să nu ai probleme în plus”.


Opinii, culese la întâmplare pe străzi din Tiraspol şi Bender.

Doamnelor si domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.
XS
SM
MD
LG