Linkuri accesibilitate

Frați din Țiganca care, plecați pe front în al doilea război mondial, au murit unul în Rusia și celălat în Germania


Matusa Eugenia Bujoreanu din satul Tiganca, raionul Cantemir, povesteste cu durere in suflet despre cei doi frati ai ei, Vladimir si Ion, care au plecat pe front si nu s-au mai întors acasa. Nu a fost niciodata la mormintele lor, pentru ca unul ar fi murit în Rusia, iar altul în Germania.

Eugenia Bujoreanu: „Frate-meu Ionica îi mort în selo Novoves, Jitomerscoe oblosti, da Valodea îi mort asa: gorod Miunchenberg, Ghermania. Vladimir o facut armata trei ani în termen la români. Pe data de 15 septembrie a fost eliberat din armata româna si Prutul era de acuma inchis, era distrus aicea. A venit, a înotat pe niste bare de lemn, cum o putut si o venit acasa. O stat numai opt zile. Fratele cel mai mic era numai de 19 ani. Le-a venit înstiintare sa plece pe front. O venit un om si o spus lu mama: Fa, ti-s gata feciorii sa plece pe front? Dupa ce o venit fratele din România. Ca e gata convoiul sa plece pe front. Gheata mama, le-a facut atunci placinta, o taiet pasari.

Aveau, sarmanii, niste bluze foarte frumoase facute si spuneau ca: mama nu le luam. Da mama o zis asa: luati-le, dragul mamii, pentru ca mama, daca o sa veniti înapoi sanatosi, are sa va faca altele. Si ei o spus ca: hai, le luam. Baga seama, daca nu pleaca pe front, he-he-he, o dat arma jos si adica are sa-i omoare. Da sarmanul fratele s-o dat dupa usa casei si o spus: mai ghine nu veneam din România. Ma duc pe front, ca are sa va chinuiasca si are sa va nenoroceasca, are sa va distruga. Si s-o dus saracu si o murit. În armata sovietica. Dupa trei ani. Nici n-o dovedit sa ne povesteasa cum o facut armata româna. Pe doua fronturi o luptat saracul, s-o dus si o spus plecam. Da frate-meu cel mai mic, daca nu facuse de 19 ani nici armata, nici nu stie sa mânuiasca arma, nu s-o mai întors.”

Eugenia Bujoreanu: „Am scrisori de pe front. Ei scriau în grafia latina: suntem în clipe tare grele, suntem pe unde o fost tata, sa stiti ca nu ne mai vedem. Am primit asa telegrama, de la fratele mai mic: Fratele mai mic îi mort pe front cu moarte de erou. Ce moarte de erou? Daca el nu stia sa mânuiasca macar arma?! Asta-s înfloriri de-a lor facute. Doamne, ce a fost în casa asta, la noi, sa te feresca Dumnezeu. Mai speram ca fratele Volodea, care o facut armata româna, zic, poate o sa fie macar el. Când la 27 mai, dupa biruinta, alta înstiintare – o murit si al doilea frate! Si, sa te fereasca Dumnezeu, saraca mama si tata! Se zbatea ca o pasare taieta! Numai plângea si eu împreuna cu dânsi, dar totodata îi mângâiem cu puterea si mintea mea de copil.”

Batrâna nici nu stie, macar, daca fratii ei au morminte. În fiecare an, însa, de Pastele Blajinilor ea merge în cimitir cu tarâna luata din curtea casei parintesti, exact de pe locul de unde cei doi frati ai ei au fost luati pe front.

Eugenia Bujoreanu: „Era o deviza si spuneu: ca nimic nu-i uitat si nimic nu se uita. Ba tot o fost uitat si tot se uita! La Pastele Blajinilor ne ducem la cimitir, atamâiem si am sa pun niste cruci si am sa spun ca-i de la fratii mei. Sa scriu acolo Cojocaru Ion si Vladimir.”

Despre razboi s-a scris mult si se mai scrie înca. În acel groaznic masacru mondial au murit ceva mai mult de 60 de mii de cetateni moldoveni, care zac în morminte împrastiate prin toata Europa. Însasi Moldova este împestritata de 420 de morminte si 9 cimitire ale militarilor straini.

XS
SM
MD
LG