O intervenție eroică și solitară a lui Vitautas Landsbergis, în Parlamentul European. Lnadsbergis, un personaj incoruptibil spiritual și stautar în convingeri, a cerut un pic de umilință europeană. În plină defilare și auto-gratulare pe tema 60 de ani de la nașterea embrionului unionist european, Landsbergis a vorbit fără ezitare de nevoia de reconsiderare critică a proiectului european, pe ruinele prezente ale statului grec și cu gîndul la ruinele viitoare ale zonei euro.
Landsbergis a repetat critica dezmățului financiar grec dar, spre deosebire de atîția alți comenntatori, n-a încheiat aici. Landsbergis a rostit clar, în fața unei audiențe largi și selecte, cuvinte pe care multă lume le gîndește, fără să le facă publice. Tragedia greacă - a spus Landsbergis - nu e greacă sau numai greacă.
Dezastrul e o coproducție europeană în care băncile și guvernele greman, austriac, francez și italian au jucat un rol enorm. Nesăbuința greacă a fost ani de zile finanțată de credit european instantaneu și necondiționat.
Landsbergis a revenit la una din temele pe care le-a menționat frecvent în dezbaterile parlamentare de la Bruxelles: criza euroepană a valorilor, criza de fond care subscrie criza economică.
Noua religie a iresponsabilității a învățat societățile occidentale să trăiască în iluzia prosperității obligatorii. Relația între cheltuieli și fonduri a fost distrusă. Prețul și valoarea obiectelor și-au pierdut sensul rațional și au intrat în rîndul automatismelor insesizabile. Nimic nu mai costă, pentru că nimic nu mai e inaccesibil. Acest derapaj spre irelevanță economică și iraționalitate la nivel de masă e prroblema de rezolvat.
Intervenția lui Lansbergis n-a trecut chiar neobservată dar a fost clasata, ca în atîtea alte rînduri, la capitolul „iar a vorbește Landsbergis“. Cineva va avea mult de pierdut din simplă neatenție la cuvinte incommode. Cu siguranță, nu Landsbergis, Primul Președinte al Lituaniei libere, omul care n-a clipit în fața tancurilor sovietice, nu mai are ce pierde, tocmai pentru că e sigur pe valori.
Landsbergis a repetat critica dezmățului financiar grec dar, spre deosebire de atîția alți comenntatori, n-a încheiat aici. Landsbergis a rostit clar, în fața unei audiențe largi și selecte, cuvinte pe care multă lume le gîndește, fără să le facă publice. Tragedia greacă - a spus Landsbergis - nu e greacă sau numai greacă.
Dezastrul e o coproducție europeană în care băncile și guvernele greman, austriac, francez și italian au jucat un rol enorm. Nesăbuința greacă a fost ani de zile finanțată de credit european instantaneu și necondiționat.
Landsbergis a revenit la una din temele pe care le-a menționat frecvent în dezbaterile parlamentare de la Bruxelles: criza euroepană a valorilor, criza de fond care subscrie criza economică.
Noua religie a iresponsabilității a învățat societățile occidentale să trăiască în iluzia prosperității obligatorii. Relația între cheltuieli și fonduri a fost distrusă. Prețul și valoarea obiectelor și-au pierdut sensul rațional și au intrat în rîndul automatismelor insesizabile. Nimic nu mai costă, pentru că nimic nu mai e inaccesibil. Acest derapaj spre irelevanță economică și iraționalitate la nivel de masă e prroblema de rezolvat.
Intervenția lui Lansbergis n-a trecut chiar neobservată dar a fost clasata, ca în atîtea alte rînduri, la capitolul „iar a vorbește Landsbergis“. Cineva va avea mult de pierdut din simplă neatenție la cuvinte incommode. Cu siguranță, nu Landsbergis, Primul Președinte al Lituaniei libere, omul care n-a clipit în fața tancurilor sovietice, nu mai are ce pierde, tocmai pentru că e sigur pe valori.