Linkuri accesibilitate

Ce economie oare e aceea în care angajatul renunţă la o pensie mai mare de dragul salariului curent? Şi ce economie e aceea în care angajatorul e înspăimîntat de plata corectă a impozitelor?


Îmi povesteşte deunăzi un cunoscut o scenă din viaţa de zi cu zi a capitalei moldoveneşti. Vasăzică, există în capitala noastră europeană o firmuliţă care chipurile are probleme şi nu prea activează. În realitate, se munceşte acolo cu osîrdie, ba chiar şi salarii bunicele au angajaţii. Ce-i drept, e vorba de salarii în plic, din care nu se reţin impozite. Într-una din zile, unul dintre angajaţi a fost brusc pătruns de mirare şi l-a întrebat pe patron de ce el nu semnează nici un act atunci cînd ia salariul. Şeful a bolovănit ochii, s-a uitat la angajat ca la un extraterestru şi a spus: „Ia naiv mai eşti! Bucură-te că nu-i plăteşti statului impozite! Ce, vrei un salariu mai mic?”

Mărturisesc că nu e prima oară că aud asemenea poveşti despre salariile în plic. Pe palierul simplilor muritori se vorbeşte demult despre asta, se vorbeşte încă din zorii tranziţiei interminabile. Că nu e vorba doar de nişte zvonuri, de nişte ficţiuni, o demonstrează şi tot felul de articole savante despre economia subterană din presa autohtonă. Se vorbeşte, se ştie, dar salariul în plic e veşnic viu. Nu vor nici unii angajatori, nici unii angajaţi să renunţe la această obişnuinţă păguboasă.

O întrebare se impune de la sine: dar ce economie oare e aceea în care angajatul renunţă la viitor de dragul prezentului imediat, renunţă la o pensie mai mare de dragul salariului curent? Şi ce economie e aceea în care angajatorul e înspăimîntat de plata corectă a impozitelor?

Faptul că mulţi cetăţenii nu vor să plătească impozite, că ei acceptă salariul în plic mi se pare momentan cea mai gravă problemă a statului Moldova. E ca şi cum cineva cocoţat într-un pom îşi taie de sub el creanga şi, pe deasupra, mai taie, fără nici o jenă, şi crengile care îi ţin pe ceilalţi. Atunci cînd toţi moldovenii îşi vor plăti impozitele, atunci cînd toate veniturile vor fi impozitate, vom trăi, cu siguranţă, într-o altă ţară. Şi ce s-a făcut de-a lungul anilor în vederea atingerii acestui deziderat? Habar nu am.

Dar ce se face acum în această direcţie? Păi, s-ar putea remarca, la rigoare, propunerea ministrului finanţelor Veaceslav Negruţă, aceea de a personifica transferurile în medicină. Ideea e ca omul, care a muncit 10 ani fără să fie internat în spital, să poată folosi, la nevoie, o parte din banii plătiţi pentru o operaţie. Asta ar fi, în opinia ministrului, o motivaţie care l-ar face pe angajat să nu mai accepte salariul în plic.

Ce să spun? E posibil ministrul să aibă dreptate. Pensia ţine de un viitor îndepărtat şi incert, pe cînd de bani de operaţie, din păcate, mulţi dintre noi au nevoie mult mai curînd.
XS
SM
MD
LG