Linkuri accesibilitate

Vasile Lachi din Şestaci speră că gurmanzii vor da de gustul hulubilor king

Spre deosebire de alţi pensionari care din puţinii bani pe care îi primesc de la stat îşi cumpără de ale gurii, Vasile Lachi din satul Şestaci, raionul Şoldăneşti, preferă să dea banii pe grâu, porumb şi seminţe de floarea soarelui, adică mâncare pentru cele peste 40 de familii de hulubi pe care le creşte.

„Un împărat, se pornise războiul: când să pună coiful în cap la dânsul în coif o porumbiţă s-a ouat şi el de jale că s-a ouat porumbiţa a anulat războiul ca să scoată porumbiţa pui. De atunci a devenit porumbelul pasărea păcii”.

Odată ce ai lăsat porumbeii să-şi facă cuib în ograda ta înseamnă că i-ai acceptat ca făcând parte din familie, explică Vasile Lachi, ograda căruia de dragul păsărilor a fost transformată într-o adevărată hulubărie. Pasiunea pentru păsări, moş Vasile o are din copilărie: „Tata, după front pe vremea foametei s-a dus şi o cumpărat o pereche de răţi. Le-am îndrăgit şi le-am ascuns sub iesle la vacă. Le-am ascuns să nu le taie, că tata vroia să primească oaspeţii cu ele. M-a bătut tata şi am dat răţile”.

Moş Vasile a înţeles că îi este menit să crească porumbei după ce şi-a cumpărat prima pereche de păsări decorative: „Ia uitaţi-vă la porumbeii decorativi, iată iacobinii cu penele peste cap, pe urmă – porumbelul de carieră îi spune lui – ăsta în timpul războiului era folosit pentru poştă, duceau scrisorile. Angliceanul guşat, iată şi aici alb am unul, ăştia sunt akermanii – Charles Darwin s-a ocupat cu aşa păsări, el a studiat genetica”.

Astăzi, moş Vasile Lachi se poate lăuda cu peste 40 de familii de hulubi. Nu-i chiar mult dacă e să compari cu alţi amatori care au sute de familii, dar nici puţin dacă e să compari cu pensia de nici o mie de lei a bătrânului: „Primăvara trecută am fost la Soroca şi am luat de buharai, aveam o femelă şi am luat un mascul. Am dat 600 de lei şi peste 2 săptămâni au murit. Mâncarea e foarte scumpă pentru mine, o pereche de porumbei pe un an de zile mănâncă 47 de kg de porumb, răsărită, grâu. Mă rog, ce să faci, durerea sufletească e mai mare decât cheltuiala pe care trebuie să o faci. Eu nu mă las bătut” .

Membrii familiei Lachi s-au obişnuit cu pasiunea lui Moş Vasile. Fiica cea mai mare, Angela obişnuieşte să facă glume când îşi aminteşte cum tata o ruga să ascundă păsările în tren atunci veneau din târg din România: „I-am ascuns fiindcă nu avea certificat, nu avea nimic, i-a cumpărat de la piaţă şi ducea la schimb pelicele de mei. Erau probleme şi cu astea de dus încolo. Mă înfăşuram eu şi mă îmbrăcam şi pelicelele le puneam în jurul meu şi treceam vama. Făcea lei româneşti şi atunci ştiu că şi-a luat porumbeii mari de carne”.

Moldovenii nu sunt prea interesaţi să dea mulţi bani pentru o pereche de hulubi decorativi, cel mult câteva sute de lei, spune Vasile Lachi. Cert e că la Moscova sau Bucureşti preţul păsărilor este de 10 ori mai mare. Trăgând jăratec la turta sa, moş Vasile spune că darul cel mai potrivit pentru un copil ar fi o pereche de porumbei: „Să-i facă o hulubărie frumoasă, care au posibilităţi, că asta nu strică copilul. Asta educă copilul, îl dezvoltă pe copil şi el nu o să umble după marihuană şi toate câte sunt pe lume, că eu nu le cunosc. Asta este viaţă”.

Moş Vasile vrea să facă o afacere din pasiunea pentru porumbei, sperând că gurmanzii din Moldova vor fi curioşi să afle gustul cărnii de porumbel, mai ales că de curând s-a pricopsit cu câteva perechi de hulubi king, carnea cărora poate fi consumată.

Acest material a fost realizat în colaborare cu ziarul „Cuvântul” de la Rezina şi Asociaţia Presei Independente.
XS
SM
MD
LG