Linkuri accesibilitate

1 mai în Transnistria: datorii la salarii şi şomaj în creştere, incertitudine economică şi politică

Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri. 15 minute cu Radio Europa Liberă. Iată principalele titluri.

Începem ca de obicei cu un buletin de ştiri cu principalele evenimente ale săptămânii trecute şi prezentat de colega mea, Diana Răileanu.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Irina Vardanean, soţia jurnalistului independent de la Tiraspol arestat pe 7 aprilie de serviciile secrete transnistrene, i-a cerut premierului Republicii Moldova Vlad Filat sprijin pentru a obţine asistenţă juridică independentă. Din 7 aprilie, Ernest Vardanean se afla în arest sub acuzaţia de spionaj şi înaltă trădare. Soţia jurnalistului spune că nici ea, nici avocatul nu au acces la el. Autorităţile de la Tirapol nu acceptă decât avocatul desemnat din oficiu. Vardanean este pasibil de o pedeapsă cu până la 20 de ani închisoare.

Cazul Vardanean a fost discutat la Tiraspol, pe 24 aprilie, la o întrevedere a şefului Misiunii OSCE în Moldova, Philip Rempler, cu şeful serviciilor secrete transnistrene Vladimir Antiufeev. Un comunicat de presă al mgb-ului de la Tiraspol spune că întâlnirea a avut loc la iniţiativa lui Philip Remler. Potrivit sursei citate, şeful Misiunii OSCE ar fi primit „răspunsuri exhaustive şi a rămas satisfăcut de ele”. „Părţile au menţionat oportunitatea şi utilitatea continuării unor asemenea contacte”, se mai zice în comunicatul mgb-ului transnistrean.

Demonstraţiile de 1 mai s-au soldat cu răniţi în Germania şi Grecia, în urma ciocnirilor între participanţi şi poliţie. În ajun, Grecia a căzut de acord cu Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional asupra unui împrumut salvator pentru finanţele ţării în valoare totală de 120 de miliarde de euro, dar care impune reducerea drastică a cheltuielilor bugetare ale ţării.

Liderii religioşi din Armenia şi Azerbaijan s-au pronunţat pentru o soluţie politică a disputei din Nagorno-Karabakh în timpul unei întâlniri istorice din 27 aprilie, la Baku. Este pentru prima dată când liderul bisericii apostolice ortodoxe armene a vizitat Azerbaijan-ul. Împreună cu alţi aproximativ 200 de lideri religioşi, el a participat la un summit internaţional la invitaţia liderului musulmanilor şiiţi din Azerbaijan.

La Kiev, pe 27 aprilie, deputaţii în Rada supremă s-au luat la bătaie în timpul votului privind acordul cu Rusia prin care se prelungeşte cu 25 de ani contracul de închiriere a portului Sevastopol din Crimeea, baza flotei ruseşti în Marea Neagră. În pofida tumultului, acordul a fost aprobat. În schimbul acordului de închiriere, Rusia s-a angajat să reducă prețul gazelor naturale pentru Ucraina cu 30 la sută. O oră mai tîrziu, acordul a fost aprobat şi de Duma de stat de la Moscova.

Premierul Rusiei Vladimir Putin a propus fuziunea concernului rus de stat Gazprom cu firma energetică a Ucrainei, Naftohaz. Putin a făcut propunerea la întrevederea de vineri la Soci cu omologul său ucrainean, Mykola Azarov. Premierul rus a mai spus că banca rusă de stat pentru comerţul extern, VTB, este gata să ofere Ucrainei un împrumut de jumătate de miliard de dolari pentru a o ajuta să-şi refacă economia lovită de criză.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Radu Benea: Mulţumesc, Diana.

Dragi prieteni, ştiut lucru, începutul lunii mai, ca şi, de altfel, mai multe luni ale anului, abundă în sărbători. Una din acestea e poate mai puţin cunoscută, dar asta nu înseamnă deloc că ar fi mai puţin importantă. Pe data de 3 mai, în întreaga lume este marcată Ziua mondială a libertăţii presei. Iar aşa cum libertatea de exprimare reprezintă unul din drepturile fundamentale ale omului, liberatea presei poate să spună multe şi despre gradul de libertate a societăţii în care trăim.

În preajma zilei de 3 mai, prestigioasa oranizaţie neguvernamentală de la Washington Freedom House şi-a prezentat noul său raport privind libertatea presei în lume. Potrivit raportului, în 2009, în întreaga lume, libertatea presei a fost restrînsă, din motive politice, evident, dar şi din motive economice, dictate de criza financiară globală.

La scară mondială, numai un om din şase s-a putut bucura în 2009 de o presă liberă. Turkmenistan-ul, Uzbekistan-ul, Republica Belarus şi Iranul sunt ţările în care libertatea presei a fost încălcată cel mai mult.

Republica Moldova înregistrează o uşoară îmbunătăţire a scorului, datorită unei reduceri a cenzurii şi controlului asupra informaţiilor, deşi rămâne în categoria ţărilor fără o presă liberă. Moldova rămâne în continuare lângă Irak, urcând însă pe locul 144, faţă de 147 cu un an în urmă.

Dacă ne uităm la ţările vecine, Ucraina este considerată o ţară cu presă parţial liberă, fiind situată pe locul 108. România este tot parţial liberă, dar pe locul 88. Rusia, vecin mai îndepărtat, dar puterea dominantă în fostul spaţiu sovietic, rămîne deasemeni în categoria neliberă, pe locul 175.

Cum va fi considerată libertatea presei în Moldova în clasamentul Freedom House de anul viitor, nu ştim. Ceea ce ştim este că în ultimul timp atenţia organizatiilor nonguvernamentale internaţionale care apără libertatea presei şi libertăţile fundamentale ale omului a fost îndreptată asupra jurnalistului independent de la Tiraspol, Ernest Vardanean, aflat în arest sub acuzaţia de „înaltă trădare” şi spionaj, de aproape o lună. Au fost lansate petiţii ale societăţii civile cerând eliberarea sa, au fost emise comunicate de presă condamnând autorităţile transnistrene pentru arestarea jurnalistului, ambasada Statelor Unite la Chişinău şi misiunea americana la OSCE au emis comunicate exprimîndu-şi îngrijorarea în legătura cu soarta jurnalistului, cazul a fost adus la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului, s-a discutat despre el în Parlamentul European, dar .... Ernest Vardanean este în continuare în arest şi nimeni nu ştie mai multe.

Am fost curioşi să aflăm care este situaţia presei într-o altă republică nerecunoscută de majoritatea ţărilor lumii, şi anume în Abhazia, şi cine anume ar putea să apere drepturile jurnaliştilor în asemenea zone? Invitatul ediţiei noastre de astăzi este jurnalistul independent de la Suhumi Inal Khashig, redactorul-şef al publicaţiei „Ceghemskaya Pravda”. Inal, spuneţi-ne mai întâi ce credeţi dumneavoastră despre arestarea jurnalistului independent de la Tiraspol, Ernest Vardanean?

Inal Khashig
Inal Khashig
: „Sigur că atitudinea mea este negativă. Şi la noi, de altfel, s-au întâmplat câteva cazuri, după războiul abhazo-georgian, când pe teritoriul Abhaziei apăreau ca şi cum ilegal jurnalişti georgieni, care erau arestaţi după ce treceau graniţa pe râul Ingur. De altfel, jurnaliştii abhazi, indiferent pe cine reprezentau - mediile de stat, independente sau de opoziţie – s-au solidarizat atunci, demonstrând o poziţie unică şi cerând conducerii ţării să-i elibereze pe aceşti jurnalişti. Şi eu îmi amintesc două sau trei asemenea cazuri, când jurnaliştii reţinuţi, la scurt timp, după 2 sau 3 săptămâni, au fost eliberaţi şi transmişi părţii georgiene. Aşa că, în acest sens, desigur că orice arestări sau procese judiciare împotriva jurnaliştilor sunt percepute negativ, pentru că jurnaliştii au misiunea să informeze oamenii despre ceea ce nu cunosc, dar ar vrea să afle. Iată de ce în privinţa jurnaliştilor sunt probleme în multe ţări şi mai ales în zonele de conflict. Ei sunt nedoriţi, într-un fel, şi pot fi acuzaţi în orice moment de spionaj sau de altceva. Asta e realitatea cu care noi, din păcate, ne confruntăm de fiecare dată”.

Radu Benea: deci, dumneavoastră credeţi că autorităţile transnistrene au avut numai de pierdut, ca imagine, arestândul pe jurnalistul Ernest Vardanean?


Inal Khashig: „Sigur că această situaţie se răsfrânge negativ asupra reputaţiei administraţiei transnistrene. Eu cred că orice stat trebuie să fie foarte atent în relaţia cu presa. Dosarele penale împotriva jurnaliştilor sunt tot timpul ca o pată neagră pe reputaţia puterii. Poate că autorităţilor transnistrene nu le-a păsat de acest lucru, însă cazul arestării jurnalistului Vardanean va fi mereu în atenţia opiniei publice şi asta va lucra tot timpul în defavoarea Traspolului”.

Radu Benea: Inal, dar care este relaţia dintre autorităţi şi presă în regiunea abhază?

Inal Khashig: „La noi... n-aş spune că relaţia dintre presă şi putere este idilică. Mai curând sunt nişte relaţii reci. Este ca un război rece, dacă vreţi. Desigur, puterea creează periodic anumite probleme, însă ele nu întrec măsura, ca să zic aşa. Şi bineînţeles că puterea utilizează şi resursele administrative. Dar, să fie arestaţi jurnalişti sau să fie închise ziare - aşa ceva, slavă Domnului, deocamdată nu avem. Şi asta se întâmplă nu pentru că puterea nu şi-ar dori acest lucru. Probabil că o asemenea dorinţă există, fiindcă cea mai mare parte a elitei politice abhaze provine din fosta URSS. Ei au fost educaţi de partid şi comsomol şi sunt tentaţi probabil să utilizeze pârghiile respective, pentru că au acest instinct. Dar în asemenea momente, probabil că ei se gândesc totuşi şi la opinia publică, iar opinia publică are o atitudine foarte negativă faţă de asemenea presiuni asupra mediilor de informare în masă. Aşa că, deocamdată, puterea într-un fel sau altul este nevoită să ne rabde”.

Radu Benea: opinia jurnalistului independent de la Suhumi, Inal Khashig, redactorul-şef al publicaţiei „Ceghemskaya Pravda”, oaspetele ediţiei noastre de astăzi.

Pe 1 mai, în toate oraşele regiunii transnistrene au avut loc mitinguri de ziua internaţională a muncii. În mod tradiţional, manifestaţiile sunt organizate de sindicate şi cele două partide comuniste din Transnistria. Însă anul acesta, într-un an electoral – în martie au fost alegeri locale, iar spre sfârşitul anului vor fi alegeri în Sovietul suprem - la manifestaţii au ieşit şi reprezentanţi ai altor formaţiuni, cum ar fi mişcarea Prorîv sau Partidul Obnovlenie. În linii generale, vorbitorii au constatat înrăutăţirea continuă a situaţiei economice şi sociale a Transnistriei, creşterea restanţelor la salarii şi a numărului de şomeri. La Tiraspol, datele privind şomajul par să indice o situaţie şi mai alarmantă decât în restul regiunii. Revine la microfon, Diana Răileanu.

În primul trimestru al acestui an, numărul şomerilor înregistraţi la Centrul de Ocupare a Forţei de Muncă de la Tiraspol, a fost de 2133 de oameni. Adică de trei ori mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. De asemenea, aproape s-a dublat numărul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ care solicită la Centru asistenţă în găsirea unui loc de muncă.

„Vreau să-mi găsesc de lucru şi vreau să-mi sporesc calificarea. Sunt sudor de meserie. Însă cursurile încep în septembrie, iar până atunci trebuie să muncesc undeva. Am montat până nu demult cauciucuri, dar asta e muncă sezonieră. M-aş putea angaja ca paznic pentru că am făcut armata, însă una din cerinţe este să ai împliniţi 25 de ani”.

Oficiul forţei de muncă din Tiraspol
Rata şomajului reprezintă 4 la sută din populaţia economic activă. La Tiraspol, durata medie de aflare în calitate de şomer a crescut de la 4 la 6 luni. Acesta este un factor alarmant. Dacă o persoană nu lucrează mai mult de 6 luni, îşi pierde abilităţile profesionale.

„Ori salariul e mic, ori nu este nimic de lucru. Aş vrea să plătească măcar 1500 de ruble pe lună. Desigur, am luat nişte bani de la fabrica de tricotaje Tirotex în ultimele trei luni, asta ne-a ajutat cît de cît. În rest însă trăim din îndemnizaţii. Mama mă ajută. De profesie sunt cusătoreasă. La noi aici însă doar vânzători găseşti şi bone”.

Numărul de posturi vacante s-a redus considerabil, în timp ce numărul de cereri este în continuă creştere. Astazi la un loc de muncă vacant pretind 2 şomeri. 76 la sută din locurile vacante sunt pentru muncile necalificate. În continuare, cele mai expuse şomajului sunt femeile. De asemenea, cu greu îşi găsesc un loc de muncă tinerii specialişti şi persoanele la vârsta de pensionare.

„Am fost şi eu disponibilizată şi urmează să mă pensionez în opt luni de zile. M-au redus din 15 februarie. În ultimile trei luni primesc îndemnizaţii de la Tirotex. Din 16 mai mi-au spus să adun documentele şi să le depun la Direcţia Asistenţă Soială pentru pensionare înante de termen”.


Angajatorii au sporit cerinţele pentru candidaţi, mai ales la calificarea acestora. Sunt însă şi date ceva mai optimiste. În comparaţie cu primul trimestru al acestui an s-a micşorat de opt ori numărul persoanelor rămase şomere în urma disponibilizărilor. Numărul persoanelor angajate în câmpul muncii a crescut de trei ori, dacă e să comparăm cu cifrele de anul trecut.

De menţionat că rata şomajului în Republica Moldova în primul trimestru a fost de 5 procente. Media în Uniunea Europeană continuă să fie de 10 la sută, sub 9 la sută este în Federaţia Rusă, iar în Spania şomajul a atins nivelul de 20 la suta în primul trimestru al acestui an.

Radu Benea: mulţumesc Diana.

Şi aşa cum semnele de îmbunătăţire a situaţiei, indicate în statistici, întârzie totuşi să apară şi în viaţa reală, am încercat să aflăm în ajun de la mai mulţi locuitori din Tiraspol şi Bender dacă vor marca în vreun fel, anul acesta, ziua internaţională a solidarităţii oamenilor muncii.

„Eu nu serbez această zi şi nici în familie nu prea o consideram ca sărbătoare”.

„Unu mai e o sărbătoare minunată. Toţi vor merge la pădure, unde iarăşi vor face mizerie şi vor cânta cântece în jurul focului. Da, şi neapărat vor ieşi bătrânii care au mai rămas sau pe care încă n-a reuşit să-i termine statul nostru. Şi ei vor spune că le place totul, pentru că nu demult au fost alegeri şi au fost miluiţi cu nişte ajutoare. Cam aşa va fi de unu mai”.

„Îmi vine greu să zic ceva. E o sărbătoare prin tradiţie. Sărbătoarea primăverii, a muncitorilor. Pentru cei mai în vârstă. Dar pentru generaţia tânără nu mai este o sărbătoare. Sinceră să fiu, eu am şi uitat de ea”.

„Sărbătoarea noastră Ziua solidarităţii muncii pe care am marcat-o toată viaţa sigur că şi-a cam pierdut din actualitate. Eu aşa cred. Dar ea rămâne totuşi o sărbătoare importantă, pentru că ne spune că nu poţi doar să consumi bunuri sociale, ci trebuie să contribui şi tu cu ceva spre binele comunităţii”.

„Să vă zic mai bine cum se pregăteau lumea mai înainte. Cu două săptămâni înainte se gândeau ce va fi de 1 mai. Acum, bani nu-s, ce să mai gândeşti? Înainte, ieşam la demonstraţie, cu baianul, cu garmoşca, veselie, toată lumea se veselea. Acum tinerii nu vor să recunoască sărbătoarea. Am întârziat probabil. Oricum, asta este istorie, iar istoria trebuie păstrată”.

„1 mai este ziua muncitorilor, ca şi cum. Pentru mine, probabil e o sărbătoare. Dar ziua muncitorilor este ziua celor care muncesc, nu a celor ce se odihnesc. De aceea, eu nu-i prea văd sensul, cred că există aici o contradicţie”.


Radu Benea: opinii, culese la întâmplare pe străzi din Tiraspol şi Bender.

Doamnelor si domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.
XS
SM
MD
LG