Linkuri accesibilitate

Defazat de o diferență de fus orar, pervertit de propaganda sovietică, canonizat de PCRM pentru captarea veteranilor, 9 mai continuă să scindeze societatea



La acest sfârşit de săptămână vom vorbi despre ororile celui de-al doilea război mondial şi vom comemora victimele unui calvar mondial, care s-a încheiat acum 65 de ani.

*

Potrivit sondajelor, care au fost efectuate de Centrul rus de cercetare a opiniei publice, doar 22 de procente dintre ruşi cunosc, când a început cel de-al doilea război mondial. Majoritatea ruşilor, 58 la sută mai exact, sunt convinşi, că Victoria din 9 mai 1945 este cea mai mare victorie a Rusiei din toată istoria sa şi rolul ei are numai de crescut. 40 la sută din respondenţi au un alt punct de vedere şi consideră, că noile generaţii de ruşi au început să uite despre marele război pentru apărarea patriei. Europa Liberă a căutat să afle ce este ziua de 9 mai pentru moldoveni.

Voce: „La 9 mai s-a sfârşit al doilea război mondial. Ce a fost acest război? Eu nu înţeleg una: că au trecut atâţea ani şi mai sunt unii, care mai pun tancuri, tanchete în memoria ostaşului eliberator sovietic.”

Voce: „Poziţia mea: războiul al doilea mondial a fost o tragedie pentru toate popoarele.”

Voce: „Cum să-i spunem noi? Marea Victorie. Au participat şi buneii noştri şi cred, că tot e o sărbătoare pentru dânşii.”

Voce: „Ziua Victoriei, sfârşitul celui de-al doilea război mondial.”

Voce: „Noi sărbătorim Ziua Biruinţei.”

Voce: „Ziua Victoriei.”

Voce: „Pentru că bunelul meu a decedat în marele război pentru apărarea patriei şi această durere chiar mă macină.”

Voce: „Datorită buneilor noştri, trăim şi azi, n-am fost biruiţi de către fascişti.”

Voce: „Dedî, pradedî voevali za naşu vazmojnuiu svabodu. Za to ştobî jili v ătom zelionom mire.”

Voce: „La noi în sat este cimitirul celor, care au căzut în marele război pentru apărare apatriei. Ani de zile oamenii din satul meu natal merg la acest cimitir. Depun flori şi cinstesc memoria celor, care au căzut în marele război pentru apărarea patriei.”

Voce: „9 mai este ceva care mă priveşte pe mine. E posibil că-i priveşte şi pe cei, care au trecut prin război sau altceva. Nu ştiu, eu nu sărbătoresc ziua Victoriei. N-am învins pe nimeni. Dar pentru veterani ar putea fi o zi importantă şi eu îi respect.”

Voce: „Deni pobedî, velicoi pobedî. Pobedî nad fascischimi zahvatcicami, no ni cac ni nad gosudarstvom Ghermanii. I v Ghermanii i va vsiom trezvom mire liudi otdaiut dani svoiu pameatiu o tom cito vspominaiut ob ătom dne.”

Voce: „Asta e istorie, care nu trebuie de uitat. Socot aşa: să fi fost nemţii acum la putere, mai bine n-avea să fie. Avea să fim sub robia lor.”

Voce: „Licino ia nicevo ne prazdnuiu, potomu cito ia priderjivaiusi relighioznîh vzgleadov.”

Voce: „Pentru mine e ziuă obişnuită. Pur şi simplu amintiri, la şcoală am învăţat despre ziua asta.”

Voce: „9 mai ziua Europei sărbătorim.”

Voce: „E o sărbătoare cum şi a Rusiei, aşa şi a Europei. A Moldovei numaidecât. Păi şi Moldova a participat, nu? N-are importanţă de partea cui a participat. Acum e o sărbătoare pentru toţi, şi pentru europeni, şi pentru ruşi. Mă rog, s-a învins hitlerismul, aşa să spunem, şi cum a învins şi pentru Europa cred că a fost bine, aşa şi pentru ruşi.”

Voce: „Deni Evropî, ia seiceas ne pomniu v cacom gadu, no on sostoialsea garazdo pozje, cem deni pobedî.”

Voce: „Ziua biruinţei, buneii noştri au luptat. Şi normal, că o să sărbătorim Ziua Biruinţei, dar socot că ar trebui şi Ziua Europei.”

Voce: „La 9 mai până nu demult s-a sărbătorit Ziua Biruinţei, dar acuma noi considerăm că se schimbă şi valorile , trebuie să fie sărbătorită Ziua Europei. Toate ţările, care au participat în coaliţia antihitleristă, în Occident sărbătoresc Ziua Europei. Noi am sărbătorit Ziua Biruinţei. Eu, de pildă, am să sărbătoresc Ziua Europei, pentru că şi-au adus aportul la zdrobirea fascismului, care a fost o năpaste peste toată Europa. Cum a fost, cu părere de rău, şi comunismul, a avut aceeaşi faţetă. Noi o să sărbătorim Ziua Europei.”

-------------------------------

Mătuşa Eugenia Bujoreanu din satul Ţiganca, raionul Cantemir, povesteşte cu durere despre cei doi fraţi ai ei, Vladimir şi Ion, care au plecat pe front şi nu s-au mai întors acasă. Nu a fost niciodată la mormintele lor, pentru că unul ar fi murit în Rusia, iar altul în Germania. Bătrâna nici nu ştie, măcar, dacă fraţii ei au morminte. În fiecare an, însă, de Paştele Blajinilor ea merge în cimitir cu ţărâna luată din curtea casei părinteşti, exact de pe locul de unde cei doi fraţi ai ei au fost luaţi pe front.

Eugenia Bujoreanu: „Frate-meu Ionică îi mort în selo Novoves, Jitomerscoe oblosti, da Valodea îi mort aşa: gorod Miunchenberg, Ghermania. Vladimir o făcut armata trei ani în termen la români. Pe data de 15 septembrie a fost eliberat din armata română şi Prutul era de acuma inchis, era distrus aicea. A venit, a înotat pe nişte bare de lemn, cum o putut şi o venit acasă. O stat numai opt zile. Fratele cel mai mic era numai de 19 ani. Le-a venit înştiinţare să plece pe front. O venit un om şi o spus lu mama: Fa, ţi-s gata feciorii să plece pe front? După ce o venit fratele din România. Că e gata convoiul să plece pe front. Gheata mamă, le-a făcut atunci plăcintă, o tăiet păsări.

Aveau, sărmanii, nişte bluze foarte frumoase făcute şi spuneau că: mamă nu le luăm. Da mama o zis aşa: luaţi-le, dragul mamii, pentru că mama, dacă o să veniţi înapoi sănătoşi, are să vă facă altele. Şi ei o spus că: hai, le luăm. Bagă seamă, dacă nu pleacă pe front, he-he-he, o dat arma jos şi adică are să-i omoare. Da sărmanul fratele s-o dat după uşa casei şi o spus: mai ghine nu veneam din România. Mă duc pe front, că are să vă chinuiască şi are să vă nenorocească, are să vă distrugă. Şi s-o dus săracu şi o murit. În armata sovietică. După trei ani. Nici n-o dovedit să ne povesteasă cum o făcut armata română. Pe două fronturi o luptat săracul, s-o dus şi o spus plecăm. Da frate-meu cel mai mic, dacă nu făcuse de 19 ani nici armată, nici nu ştie să mânuiască arma, nu s-o mai întors.”

Europa Liberă: Aţi avut vreo veste de la ei, pe parcursul războiului?


Eugenia Bujoreanu
: „Am scrisori de pe front. Ei scriau în grafia latină: suntem în clipe tare grele, suntem pe unde o foat tata, să ştiţi că nu ne mai vedem. Am primit aşa telegramă, de la fratele mai mic: Fratele mai mic îi mort pe front cu moarte de erou. Ce moarte de erou? Dacă el nu ştia să mânuiască măcar arma?! Asta-s înfloriri de-a lor făcute. Doamne, ce a fost în casa asta, la noi, să te ferescă Dumnezeu. Mai speram că fratele Volodea, care o făcut armata română, zic, poate o să fie macar el. Când la 27 mai, după biruinţă, altă înştiinţare – o murit şi al doilea frate! Şi, să te ferească Dumnezeu, săraca mamă şi tată! Se zbătea ca o pasăre tăietă! Numai plângea şi eu împreună cu dânşi, dar totodată îi mângâiem cu puterea şi mintea mea de copil.”

Europa Liberă: Fraţii Dumneavoastră, ştiţi unde sunt înmormântaţi?


Eugenia Bujoreanu
: „Absolut nimica nu ştiu. Era o deviză şi spuneu: că nimic nu-i uitat şi nimic nu se uită. Ba tot o fost uitat şi tot se uită! La Paştele Blajinilor ne ducem la cimitir, atămâiem şi am să pun nişte cruci şi am să spun că-i de la fraţii mei. Să scriu acolo Cojocaru Ion şi Vladimir.”

------------------------------------------

Omul de afaceri de la Căuşeni, Eugen Pîslaru, deputat în primul Parlament al Moldovei independente, îşi aminteşte de tatăl său, care pe timp de război a luptat pe două fronturi.

Eugen Pîslaru
: „Tatăl meu, care a fost mobilizat în primele zile în armata sovietică, a luptat cu armata sovietică împotriva fascismului. A căzut prizonier şi a fost scăpat din lagărul de concentrare de la Viniţa de ofiţerii români. A venit acasă, s-a ocupat cu agricultura un an de zile şi l-a concentrat armata română. Şi cu armata română a luptat mai departe până la Berlin împotriva fascismului. Cine-i tatăl meu?”

Europa Liberă: Cine-i?

Eugen Pîslaru: „Eu socot, că tata meu e o jertfă a timpului. Şi nu numai tata, dar generaţia aceasta, care nu depindea de dânşii. Trebuie să-i egalăm pe toţi veteranii celui de-al doilea război. Aceasta au făcut polonejii, aceasta au făcut francejii, aceasta fac nemţii. Dar noi nu putem spune, că după 20 de ani de independenţă, că secera şi ciocanu ne-a eliberat pe noi. Această simbolică e tragedia noastră.”

--------------------------------------

Eugen Pîslaru sugera că veteranii războiului trebuie egalaţi în drepturi, lucru, pe care l-a şi făcut deja Parlamentul. Iar Primăria Chişinău de mai mulţi ani încearcă să-i adune împreună pe toţi cei, care au luptat în cel de-al doilea război mondial, fie în armata sovietică, fie în armata română.

--------------------

L-am întrebat şi pe edilul capitale, Dorin Chirtoacă, ce este ziua de 9 mai pentru Republica Moldova?

Dorin Chirtoacă
Dorin Chirtoacă
: „Sunt două sărbători, Ziua Europei şi ziua în care s-a încheiat cel de-al doilea război mondial. Evident, că victoria asupra fascismului este o sărbătoare pentru toată lumea. Doar că pentru noi această sărbătoare este, din păcate, umbrită de faptul, că odată cu victoria asupra fascismului, Republica Moldova, pe atunci RSSM, Basarabia a continuat să fie ocupată de Uniunea Sovietică. Şi această ocupaţie a durat până în 1991, până la declararea independenţei. Iar din 91 încoace o parte din teritoriu este în continuare ocupat de armata rusă. Această problemă trebuie rezolvată şi atunci Victoria asupra fascismului nu va mai fi umbrită de această ocupaţie, pe care a comis-o Uniunea Sovietică. Am scăpat de Hitler în 45 şi am dat de Stalin. Şi, respectiv, un dictator a fost înlocuit cu un alt dictator. Şi, din păcate, consecinţele se resimt şi până astăzi.”

Europa Liberă: Aţi încercat, pe parcursul a mai mulţi ani, să aduceţi la aceeaşi masă veteranii, care au luptat pe frontul sovietic şi cei, care au luptat pe frontul român. Pentru că între ei duşmănia nu dispăruse. Vă reuşeşte acest lucru?

Dorin Chirtoacă
: „Sunt convins, cu timpul se va reuşi. Ei, în principiu, se acceptă unii pe alţii. La masa de pomenire chiar merg împreună. La întâlniri merg separat, nu avem nici spaţii foarte mult. Dar cred cu timpul se vor aşeza lucrurile. Depinde foarte mult şi de voinţa celor, care îi încurajează într-un fel sau altul. Dacă s-ar merge pe o politică de conciliere la toate nivelele, atunci s-ar rezolva. Mă refer la, să spunem aşa, oameni, precum şi structuri. Inclusiv de ordin politic, care aţâţă spiritele într-un fel sau altul. De exemplu, sunt partide politice, care nu acceptă concilierea între cele două tabere. Şi tot timpul lansează acuzaţii.”

Europa Liberă: Vă referiţi la Partidul Comuniştilor?


Dorin Chirtoacă
: „Da, mă refer la Partidul Comuniştilor, mă refer la Partidul Socialiştilor, sau cum se mai numeşte, oricum din apropierea Partidului Comuniştilor, care tot timpul au căutat să privească lucrurile altfel, decât sunt ele astăzi. Până şi la Moscova 9 mai este sărbătorită, deja, în prezenţa reprezentanţilor Germaniei şi aşa mai departe. La noi problema este, că suntem în continuare ocupaţi. Şi fiind ocupaţi, în mod normal, ar fi trebuit să fie rezolvată problema retragerii armatei de pe teritoriu, ca să putem fi cu adevărat în relaţiile cele mai bune şi bazate pe independenţă.”

--------------------------------------

Doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Leonid Tabără, e de părere că în Republica Moldova ziua de 9 mai este una, care rămâne, deocamdată, la vechea semnificaţie.

Leonid Tabără
Leonid Tabără
: „Majoritatea absolută a cetăţenilor îs conştienţi de faptul, că se sărbătoreşte ziua Victoriei în al doilea război mondial asupra fascismului german. Eu am lecţii la studenţi, la Universitatea de stat şi 90 la sută cunosc chestia asta, mă rog 95 la sută. Şi, într-adevăr, acolo a fost război şi este o victorie. Şi este semnificativ faptul că la Piaţa Roşie participă şi reprezentanţi ai Statelor Unite, Angliei, Franţei, a Poloniei. Regele Mihai pleacă acolo.”

Europa Liberă: Se mai zice că 9 mai este şi Ziua Europei.


Leonid Tabără
: „Noi încă, spaţiul ăsta, încă nu suntem pregătiţi. Fiindcă mai sunt participanţi, în Moldova sunt 7 mii de participanţi la marele război pentru apărarea patriei. Şi, respectiv, încă nu suntem pregătiţi să schimbăm denumirea sărbătorii cu Ziua Europei. Cu timpul o să fie şi la noi. Cu timpul, când o să dispară ultimii din ei. Fiindcă cel mai mult a suferit spaţiul ăsta, deci fosta Uniunea Sovietică în rezultatul acestui război. De aceea încă sunt multe răni. Tatăl meu a fost, bunelul meu a fost participant la război. Eu cunosc din spusele lor, nu din studii, că am făcut studii şi aici, şi la Universitatea Lomonosov. Dar cunosc chiar din spusele părinţilor. Tatăl meu a început în armata română şi a terminat în armata sovietică. A terminat în 46, acolo, împotriva Japoniei. În 45 a luptat şi în 46 a fost demobilizat. El a participat în Ungaria, în Cehia, în procesul eliberării de sub fascişti a ţărilor respective.”

Europa Liberă: Ani la rând, domnul Tabără, aceste două categorii de veterani, cei care au luptat pe frontul sovietic şi cei din armata română s-au duşmănit. Nu prea se uitau cu ochi buni unii la alţii.


Leonid Tabără: „Valentina, nu, ei nu-s vinoveţi. Aşa au fost regimurile politce. Ostaşii sunt ostaşi. Şi ofiţerii, ei sunt în subordine. Clar lucru, aici sunt vinoveţi alţii. Dumneavoastră ştiţi foarte bine cine-i vinovat de al doilea război mondial. Aici este o temă întreagă, trebuie ore întregi să discutăm. În istorie o să rămână 9 mai. Viitoarea generaţie, clar, cum e Europa e corect. Din partea Uniunii Sovietice, nu din partea blocului hitlerist. Îs vinovaţi şi unii şi alţii. Dar a fost un război, care a fost. Şi noi, istoricii, niciodată nu spunem: dacă ar fi fost, nu. A fost! Noi, istoricii, reieşim din ceea ce a fost.”

----------------------------------------

Sărbătoarea de 9 mai, Ziua Victoriei, ziua eliberării, aşa, cum ani la rând a fost concepută de guvernarea din Republica Moldova, a rămas în perimterul propagandei sovietice. E o altă părere, a unui alt istoric, Virgiuliu Pîslariuc.

Virgiliu Pîslariuc
: „9 mai, bine, în Rusia se sărbătoreşte Ziua Biruinţei. Dar în toată Europa se sărbătoreşte pe 8 mai, fiindcă încetarea ostilităţilor a fost semnată pe 8 mai. Şi în toată Europa, şi în Statele Unite V-Day, ziua Victoriei se sărbătoreşte pe 8 mai. Stalin a vrut să sărbătorească separat de restul lumii şi a transferat această zi pe 9 mai, motivând că, de fapt, la ora 11, când s-a semnat acel armistiţiu, în Rusia era deja ora unu, 9 mai. Dar 9 mai este Ziua Europei, e o încheiere a acelui tratat bine cunoscut.”

Europa Liberă: De ce pentru cetăţenii din Republica Moldova e o confuzie, totuşi, această zi de 9 mai?


Virgiliu Pîslariuc
: „Fiindcă la noi tradiţia aceasta de sărbătorire a zilei vine din cea sovietică. Şi ziua de 9 mai a intrat chiar în acele sărbători oficiale, care s-au transmis din acea epocă, inclusiv şi ziua de 1 mai. Dar, de asemenea, puţin lumea a fost informată, că ceea ce s-a întâmplat în Europa, de fapt, e ziua aceea de 8 mai.”

Europa Liberă: Şi mai mult a fost informată în spiritul propagandistic.


Virgiliu Pîslariuc: „Absolut. Sovietic şi rusesc. Care a preluat, de fapt, acelaşi mesaj, mă rog, din anumite motive bine cunoscute, bine înţelese. Dar oricum la noi lucurile astea nu s-au explicat. Fiindcă o parte nu doreşte să înţeleagă, cealaltă nici nu vrea, adică nu acceptă argumentările de acest gen. Dar sunt într-adevăr sărbători, care la noi cel puţin ar trebui lumea să fie informată mult mai clar în privinţa semnificaţiei acestei zile. Confuzia aceasta, din păcate, are şi scopuri politice foarte bine definite. Cei mai ales care nu doresc din anumite motive eurointegrarea, sau sunt aşa-numiţii eurosceptici. Şi atunci pentru ei ziua de 9 mai ca ziua Victoriei se pliază foarte bine. Ca să camufleze oarecum acea sărbătoare de 9 mai.”

Europa Liberă: Dar, după 65 de ani, putem crede că, totuşi, unii politicieni încearcă să manipuleze populaţia?


Virgiliu Pîslariuc
: „Foarte mulţi politicieni joacă această carte cu mai puţin fair-play, să zicem aşa. Chiar ascunzând anumite seriii de fapte. Mai ales, ceea ce s-a întâmplat acuma la noi cu această sărbătoare de 9 mai trebuie să dea de gândit. Şi problema este până la urmă eternă: încotro mergem? Spre Occident, sau rămânem ancoraţi încă în spaţiul acesta post sovietic?”

-----------------------------------

Despre război s-a scris mult şi se mai scrie încă. În acel groaznic masacru mondial au murit ceva mai mult de 60 de mii de cetăţeni moldoveni, care zac în morminte împrăştiate prin toată Europa. Însăşi Moldova este împestriţată de 420 de morminte şi 9 cimitire ale militarilor străini.

Ion Lozan este meşter popular. El ciopleşte de mulţi ani în piatră. Este şi autorul monumentului din satul de baştină, Cosăuţi, localitate de prin părţile Sorocii. Monumentul l-a ridicat în memoria ostaşilor străini, căzuţi în cel de-al doilea război mondial.

Ion Lozan
: „Crucea, care intri în sat. Aceea e o cruce de patru metri 60 cm. De la Dumnezeu a fost ca s-o fac. Ea e instalată pe locul celei distruse în vremea războiului. Acolo foarte mulţi oameni au fost ucişi. Şi am făcut cercetări unde şi cine a fost, de ce naţionalitate – români, nemţi, ruşi, unguri, evrei, italieni. Am făcut o hartă a satului, unde au fost împuşcaţi: români - aici, nemţii - aici, ruşii – aşa. O istorie întreagă. Aici, Doamne. Atât de interesant, vroiam să aflu. Vă închipuiţi? A fost împuşcat un soldat român şi oamenii l-au îngropat. Şi o pus puşca lângă mormânt şi au făcut o cruce. Şi o şezut multă vreme carabina ceea şi nimeni nu se atingea. Alte cazuri, neplăcute pot să vă spun. Un neamţ, picioarele i le-au tăiat. O venit unul din Cosăuţi şi i-a luat sfiterul. Cică lui mai mult nu-i trebuieşte. În loc să-l îngroape.

Şi apoi şi alte cazuri, cu evreii îs. Doamne fereşte, straşnice. O evreică o murit. Copilul ei vine şi suge, de la dânsa moartă, suge ţâţă. De ruşi: nemţii se retrăgeau, au trecut ruşii. Da cum? O trecut un cercetaş, un băiet tânăr. Asta în martie a trecut apa rece, o trecut Nistru la Moldova aici. Era şi îngheţat. A intrat în casă şi dacă ud, s-o pus lângă sobă şi aşa şi o adormit. Şi deamu când o venit din partea ceea armata rusă, era cineva care controla, care execută drept sau nu. Şi o venit şi pe loc acolo l-au şi împuşcat. L-au îngropat mai sus acolo. Şi apoi, după asta, au venit şi l-au desgropat, de-amu l-au şi făcut erou.”

Europa Liberă: Povestiţi-ne istoria Răstignirii.

Ion Lozan
: „Mă deranja ceva. Nu putem nici noaptea dormi. Tot mi-a venit ideea să fac. M-am gândit la proiect şi după cercetările astea care le-am făcut, apoi acolo şi-i scris: în amintirea celor deportaţi. Că acei deportaţi, când au ieşit din Cosăuţi, acolo s-au oprit şi apoi i-au dus. Şi a celor căzuţi în al doilea război mondial – român, nemţi, ruşi, unguri, italieni, evrei. Partea de jos: asta-i istoria. Noi aşa am trăit. Colacul cela – bunătatea acestui popor. Mai sus şed zece porunci. Noi aşa trebuie să trăim. Şi mai sus şede un clopote, azvârlit de pe biserică, tot în vremea puterii sovietice. Şi care e crăpat. Aşa cu crăpătură, aşa şi l-am pus acolo. Un dang din trecut, care ne dă sunet la suflet: uitaţi-vă, cum a fost şi cum trebuie de trăit.”

Europa Liberă: Cât aţi muncit la acest monument?

Ion Lozan
: „Vreo câţiva ani. În perioada ceea, când era trecerea asta. Nu ştiei, care putere la noi este, de ce culoare noi suntem. Unii vorbeau aşa, unii vorbeau aşa. Imi era atât de greu, cum să scriu pe monument? Mata înţelegi? Noi istoria nu ştiam. Pe nemţi, pe ruşi, pe români, cum să-i scriu?

Românii atunci, îs vreo sută şi ceva, nemţi 20, ruşi vreo 17, unguri şapte, doi italieni. Da evrei foarte mulţi. Greu de spus, că aici au murit şi au murit. 400. Şi cum e pădurea asta, poate să fie şi mia. Eu am pus crucea asta ca să fie pentru generaţii. Că mă gândeam: că vreau să fac aşa o cruce frumoasă, când or merge oamenii, să-şi aducă aminte de trecut şi să se gândească la viitor.

Ca să nu se repete străşnicia asta ce-o fost. Că mulţi: de ce ai pus şi pe nemţi? De ce ai pus şi pe ruşi? Personal, am fost în armata rusă şi ei îmi dădeau ordine, eu mă duceam. Dacă nu te duceai, gata. Nu executai ordinul, nu erai om, gata. Şi acei, care au venit, eu socot, că au venit nu din dorinţa persoanlă. Dar sub ordin o venit şi o căzut aicea. Sus acolo nu puteau rezolva întrebările estea, da jos aiştea simpli, care mureau aicea, aiştea nu-s vinoveţi cu nimic.”

Europa Liberă: Vorbiţi despre atâtea naţionalităţi. Cine credeţi că a învins, a fost cu Victoria?

Ion Lozan: „Eu nu văd nici un învingător. Toţi am pierdut. Asta-i Doamne fereşte. Asta-i o prostie să începi un război.”

--------------------------------------

Despre 9 mai între propaganda comunistă şi memoria colectivă discutăm şi cu editorialistul de la ziarul Timpul, Constantin Tănase.

Constantin Tănase
: „O parte a populaţiei sărbătoreşte ziua biruinţei Uniunii Sovietice asupra fascismului. O parte a populaţiei.”

Europa Liberă: Cealaltă?

Constantin Tănase
Constantin Tănase
: „Cealaltă nu are ce sărbători, pur şi simplu. Dacă insistăm de fiecare dată să politizăm acest evenimente, noi le transformăm în mărul discordiei, bineînţeles. Şi iată toată situaţia asta, creată acum în legătură cu plecarea sau neplecarea delegaţiei Republicii Moldova la...”

Europa Liberă: Pe Piaţa Roşie de la Moscova?


Constantin Tănase
: „Da. E o problemă, care a apărut, în primul rând, din cauză că liderii Alianţei trec printr-un deficit grozav de comunicare. Dacă ei discutau foarte serios problema asta, nu o dată, de zece ori, dacă o discutau public, transparent şi ieşeau în faţa societăţii cu anumite motivaţii: oameni buni, asta e situaţia, uite procedăm aşa, atunci problema nu apărea.

Dar vedeţi, acuma, într-adevăr 9 mai iară a împărţit societatea, oamenii pe baricade: adepţii plecării şi partizanii celor care cred că nu trebuie. Şi ca să vedeţi, că asta este ironia soartei: şi aceea au dreptate şi aiştea au dreptate. Deci, armata pleacă, dar comandantul suprem nu pleacă. Încă o dată, asta vorbeşte despre faptul, că dacă ei discutau în Alianţă şi dacă, totuşi, încercau să mai lase interesele de partid, interesele electorale, să le lase un pic pentru altă zi şi să pună pe tapet, totuşi, ca interes naţional, atunci lucrul ăsta nu era. Ar fi putut chiar să consolidăm societatea. Chiar în cazul dacă ar fi plecat la Moscova, dacă ştiam cum să explicăm lucrurile astea.”

Europa Liberă: Dar de la această ambiguitate, relaţia moldo-rusă câştigă sau pierde?


Constantin Tănase
: „Sigur că o să piardă. Chiar dacă, de exemplu, moldovenii plecau dintr-o dată, fără nici o incoerenţă de genul ăsta, Rusia nu crede nici lacrimilor de bucurie, nici lacrimilor de plâns. Nu se schimba nimic. Dar asta le dă un atu în mînă. Ca să poată juca mai dur împotriva noastră. Le-am servit noi acuma.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG