Linkuri accesibilitate

Pictorii in spe ai unui nevăzător - fără a mai vorbi de fiica viitoare pianistă

“Pentru mine nevederea e un lucru temporar, un lucru relativ. Trăiesc cu speranţa şi cred că lucrurile acestea sunt trecătoare, şi că vor fi timpuri mai bine”
Gheorghe Isac din Truseni, tată a trei copii minori, a pierdut vederea în urma unui accident. În urmă cu cîțiva ani a căzut de pe acoperişul casei pe care urcase să îl repare. De atunci s-a prăbuşit în beznă. Întunericul nu i-a înghiţit însă şi sufletul.

“Este aşa o expresie: cineva s-a adresat câtre un nevăzător şi i-a zis orb. El a spus că nu este adevărat, eu am cunoscut oameni nevăzători care sunt mai văzători decât unii oameni care sunt nevăzători fizic”

După ce a pierdut vederea, Gheorghe Isac face tot ce-i stă în puteri ca feciorii săi gemeni Gabriel şi Daniel, cu nume de inspiraţie biblică, dar şi fetiţa pe care toată lumea o numeşte Rodica, în realitate ea purtând nume hindus Rathica, să nu sufere din cauza posibilităţilor sale limitate. Ambii baieţi fac şcoala de pictură, iar fata face studii muzicale.

“Am aşa informaţie din literatură că dacă copilul are din o sută de calităţi 99 rele şi una bună, atunci părintele sau profesorul trebuie să lucreze cu acea calitate care-i bună. Ulterior poate să se dezvolte şi alte calităţi, care sunt mai puţin bune. Frumosul... va salva omenirea”

După accident, Gheorghe Isac s-a despărţit de nevastă. El nu-i poartă pică, dimpotrivă o tratează cu respect pentru că e mama copiilor pe care îi cresc împreună. El are grijă de baieţi, iar fata este în grija mamei.

“Poate că e fata tatei, dar ştiţi eu nu fac deosebire, pentru băieți tot am afecţiune dar pentru ea e ceva deosebit. Dar e firesc filosofic spus lucrul acesta. Se spune chiar că atunci când fata simte dragoste din partea tatălui atunci ea va fi credincioasă soţului”.

Pe parcursul săptămînii ambii baieţi rămân la căminul liceului. Atunci când revin acasă, încearcă să fie de folos la gospodărie. Ei sînt ochii şi mâinile tatei. Cînd ne-am întîlnit în urmă cu cîteva zile tocmai se pregăteau să lege viţa-de-vie. “Da, o să trebuiască să o legăm. Trebuie fiecare fir de butuc să-l legi de sîrmă ca să nu stea împrăştiat prin grădină. Încurcă, când mergi se scutură toţi mugurii şi poate să nu fie poamă”

Bugetul familiei Isac este mult prea modest pentru cheltuielile pe care le are de suportat. Dar orice s-ar întîmpla prioritare sînt nevoile celor doi viitori pictori. Adică coli de hîrtie, creioane, acuarele.

“Eu sunt membru al Societăţii Orbilor, din când în când mai aduc acolo haine de mâna a doua; la nişte nepoţi de la sora mea, le rămâne lor încălţăminte sau ceva nu le convine, o aduc şi mi-o lasă mie. Îmbrăcăminte la fel. Eu nu cumpăr de mulţi ani haine pentru mine. Mă limitez doar la alimentaţie, trebuie să mănânci ceva, modest, foarte modest”

Rathica, mezina familiei Isac, studiază pianul şi flautul la liceul Rahmaninov din capitală. Ea viseaza să devină vedetă ca să poata câştiga destui bani ca să-l ajute pe tata … să vadă lumea.
XS
SM
MD
LG