Linkuri accesibilitate


Mă întorceam acasă deunăzi, cu autobuzul, dintr-un sat din Cîmpia Sorocii. Alături de mine şedeau două doamne sfătoase care păreau să aibă frumoasa vîrstă de 50 de ani. Mai mult de două ore am ascultat, fără să vreau, dialogul lor. Mai exact, era un monolog, pentru că turuia doar una dintre femei. Cu privirea pierdută în gol, ea îşi înşira fără încetare gîndurile obsedante.

Ea spunea că lucrează ani de zile „LA RUSÎIA”, că nu se poate face bani în Moldova asta, că numai plecînd din ea poţi să-ţi faci o mică avere, că patronul ei moscovit e cam pretenţios şi nedrept, dar că ea îşi face munca aşa cum trebuie, că oamenii sînt cam răi de la o vreme, cum e, bunăoară, colegul de muncă care nu-i mai întoarce deja o jumătate de an 200 de dolari împrumutaţi, şi că în zilele noastre mai bine să nu-i împrumuţi nimănui nici o „kopeikă”, fiindcă poţi rămîne păgubaş, acum nu e cum era odată, pe vremea sovieticilor, că ea e o femeie muncitoare şi munceşte chiar mai mult decît soţul, dar chiar şi aşa, parcă tot nu-i ajunge cîte ceva, că ar vrea să vîndă una din casele pe care le are, dar că nu i se oferă suma pe care o consideră normală, că nu ştie dacă trebuie sau nu să vîndă şi „stenka” din casă, că aşa o „stenkă” nu are oricine, că, iată, şi fiica ar putea să se mărite şi nu e simplu să-i pregăteşti o zestre pe măsură, că ea munceşte mult şi tot nu-i ajunge uneori, dar ce fac oare cei lenoşi, care n-au chef să muncească?

Şi a tot vorbit aşa femeia „de la Rusîia” mai mult de două ore. Şi nu mai avea sfîrşit povestea ei. M-am uitat mai bine la ea, la ochii ei inexpresivi, şi am înţeles că am alături o victimă tipică a tranziţiei interminabile. Singura preocupare a acestei femei era supravieţuirea fiziologică. Nimic nu o mai interesa în afară de facerea banilor. Ăsta era sensul vieţii ei. Ar fi fost de-a dreptul ridicol să presupui că ea citeşte cărţi sau se interesează de viaţa social-politică. Ar fi fost de-a dreptul stupid să presupui că ea e pătrunsă de civism. Cu certitudine, ea habar nu are ce se întîmplă dincolo de frontierele lumii ei înguste.

Şi în mod normal te întrebi: dar cum trebuie să fie societatea care produce cu duiumul asemenea oameni obsedaţi? Şi cum să creezi o societate civilă cu această masă amorfă care e ca şi inexistentă? Şi nu cumva asemenea oameni sînt mai uşor de manipulat de către cei care ne făuresc mereu viitorul luminos?
XS
SM
MD
LG