Linkuri accesibilitate

„Succesul solidarizărilor punctuale este semnul unei evoluţii democratice de fond în care cetăţeanul a câştigat teren în defavoarea politicianului”.


19 aprilie 2000

Actualitatea românească. Comentator: Emil Hurezeanu

Salarii fără solidaritate.

În aceste zile, un vot unanim în acordarea majorării salariilor parlamentarilor a coincis cu acţiunea de solidaritate naţională pentru sinistraţii inundaţiilor. Prima interpretare este că avem de-a face pe de-o parte cu o măsură abuzivă şi egoistă, pe de alta, cu declanşarea a unei energii solidare fără precedent în trecut. „Statul e rău, societatea e bună! Aşa să fie?”.

Parlamentarii au fost prezenţi în număr mare la votarea care îi privea, în comparaţie cu absenţa lor ce a cauzat de multe ori amânarea votării multor legi cu adevărat importante. „(P)rin indolenţa şi chiar batjocorirea mandatului politic şi public de către titularii iresponsabili, România e încă departe de Europa”. Ca reprezentaţi ai societăţii, parlamentarul trebuie, în condiţiile mizere şi precare ale vieţii, să îşi regleze propria bunăstare în relaţie cu realitatea. „El este delegat al societăţii. În această calitate, el îi reprezintă şi neajunsurile, nu doar simbolurile puterii, garnisite cu imunităţi şi privilegii”.

Dacă aleşii celui mai bogat stat european, Germania, au decis abia acum să îşi plătească telefoanele mobile din buget, parlamentarii români vorbesc, trăiesc pe banii uneia din cele mai sărace ţări europene.

Acţiunea de solidaritate cu sinistraţii declanşată de PRO TV, un post de televiziune privat, şi nu un patronat sau o instituţie financiară, s-a dovedit a fi un succes al mobilizării publice colective. Oamenii au sărit în ajutorul victimelor inundaţilor, „făcând politică practică, adunând bani şi bunuri pe care i-au distribuit apoi oportun şi rapid”. Se dovedeşte astfel impactul mass-media într-o societate în care politicienii şi-au ratat menirea. „Succesul solidarizărilor punctuale este semnul unei evoluţii democratice de fond în care cetăţeanul a câştigat teren în defavoarea politicianului”.

Această situaţie „parlamentar abuziv versus cetăţean responsabilizat” poate fi însă interpretată şi altfel, şi anume că un parlamentar este cu atât mai puţin coruptibil cu cât câştigă mai bine. Majorarea de acum le era într-un fel datorată. Selecţia parlamentarilor se face şi prin veniturile lor, astfel că un tânăr inteligent şi onest se va îndrepta mai degrabă spre sectorul privat, atâta vreme cât funcţia de stat este compromisă prin ocupanţi zeloşi şi venituri modeste.

Cât priveşte mass-media, cauzele pentru care acestea mobilizează publicul nu sunt întotdeauna la fel de legitime şi benefice. „Transformarea mass-media în singura sursă de mobilizare efectivă şi masivă, în absenţa sau neputinţa corpurilor publice, nu este întotdeauna indicele unei dezvoltări democratice normale”.

„Iată cum un parlament abuziv şi un post de televiziune inventiv ne fac astfel să observăm deopotrivă calităţile necesare, nu neapărat existente ale omului politic, şi deficitul democratic posibil, nu neapărat real, al impactului mediatic”.
XS
SM
MD
LG