Linkuri accesibilitate

Iurie Colesnic: Trebuie să ne învăţăm să avem memorie istorică. În Germania, Franţa, sunt străzi care poartă denumirile neschimbate cinci sute, trei sute de ani. Noi, în 200 de ani, ne-am permis de şase ori să schimbăm denumirea unor străzi, anume în partea centrală a oraşului nostru.


Ce sunt şi ce ne spun de fapt numele străzilor unui oraş? Ce are de câştigat, dar şi de pierdut Chişinăul, de exemplu, ori de câte ori nişte noi autorităţi îşi propun să reseteze într-un fel trecutul sau să modifice viitorul schimbând denumirile unor străzi? Vom discuta pe această temă în emisiunea de astăzi cu scriitorul, istoricul şi politicianul Iurie Colesnic.

Europa Liberă: Unii politicienii din Chişinău, domnule Colesnic, au cerut zilele trecute administraţiei municipale să examineze posibilitatea de a numi o stradă a capitalei în memoria regretatului preşedinte al Poloniei Lech Kaczynski. Propuneri de redenumire a străzilor au fost şi anterior, uneori stârnind adevărate controverse... Fără a comite vreun act de impietate faţă de personalităţile sau evenimentele vizate prin aceste propuneri, cât de firesc vi se pare transformarea redenumirii străzilor într-un fel proces continuu şi inevitabil, ajustat la necesităţile zilei, la Chişinău?

Iurie Colesnic
Iurie Colesnic
: „Mie mi se pare că este o practică foarte păguboasă pentru oraşul nostru. Dacă analizăm istoria redenumirii unor străzi, ne vom uimi. De exemplu, în 200 de ani bulevardul Ştefan cel Mare s-a numit „Millionîi”, „Moscovei”, „Alexandovskaia”, „Alexandru cel Bun”, „Lenin” şi „Ştefan cel Mare”. O politică care încearcă în fiecare zi să schimbe ceva de la rădăcini, aminteşte de bolşevism. Cred că este o practică foarte proastă care trebuie încetată. Sunt străzi noi care pot purta numele unor mari personalităţi, pentru că personalităţi vor fi întotdeauna. Vor fi evenimente care trebuie marcate în istoria unui oraş şi atunci, fără doar şi poate, că aceste străzi trebuie să poarte un nume nou”.

Europa Liberă: Ştiţi, dle Colesnic, chişinăuienii nu sunt în situaţia celora care se plâng că, mai degrabă construiesc o stradă decât o redenumesc...


Iurie Colesnic
: Vedeţi că, redenumirea nu aduce un plus personalităţii. Oamenii pur şi simplu se obişnuiesc că o stradă poartă denumirea de Renaşterii sau Grigore Vieru. Peste trei generaţii vor fi întrebări de tipul: „dar cine a fost Grigore Vieru?”, şi prin urmare vor fi puse la îndoială deciziile generaţiei noastre. Atunci, fără îndoială, o să vină iarăşi pofta de a le schimba. Noi trebuie să ne învăţăm să avem memorie istorică. În Germania, Franţa, sunt străzi care poartă denumirile neschimbate cinci sute, trei sute de ani. Noi, în 200 de ani, ne-am permis de şase ori să schimbăm denumirea unor străzi, anume în partea centrală a oraşului nostru.

Europa Liberă: Ce sunt şi ce ne spun de fapt numele străzilor unui oraş?


Iurie Colesnic
: „Numele străzilor unui oraş reprezintă toată istoria oraşului, istoria ţării. Unele denumiri de străzi sunt toponimice, cum ar fi Hrusca, altele sunt legate de anumite colonii, cum ar fi strada Armenească, altele sunt legate de un nume cum a fost Aleksandr Puşkin, care a locuit în Chişinău, şi este un nume mare în literatura universală. Dorinţa de a marca toate aceste lucruri este una firească pentru orăşeni, dar nu trebuie făcut acest lucru în detrimentul istoriei oraşului. Am rămas uimit când am flat că, practic, este greu să descoperi câte denumiri au avut străzile noastre. Este o istorie întregă legată de istoria denumirii străzilor”.

Europa Liberă: În Europa de Est s-a dat o adevărată bătălie pentru redenumirea străzilor după căderea comunismului, Chişinăul a trecut de asemenea printr-un fel de rebotezare stradală. Mai are capitala de rezolvat ceva cu propriul trecut, din punctul de vedere al denumirii străzilor, al utilizării în acest sens a spaţiului public?

Iurie Colesnic
: „În 1990 s-a creat această Comisie care a redenumit străzile şi cred că a fost făcut un lucru bun. În trecut străzile aveau denumiri arbitrare: „Sibirskaia”, „Novosibirskaia”, „Taşkent” erau denumiri nefireşti pentru Chişinău. Atunci s-a făcut o listă de personalităţi numele cărora ar putea fi dat unor străzi. Încercarea de a face acest lucru încă o dată mi se pare nefiresc. Noi începem să devenim neîncrezuţi în propriile decizii, ceea ce vorbeşte despre o imaturitate politică şi istorică”.

Europa Liberă: Cum totuşi s-ar putea împăca schimbările politice cu utilizarea spaţiului public în sensul simbolurilor de identitate, de personalitate istorică pe care le presupun aceste denumiri de străzi?

Iurie Colesnic
: „Fără doar şi poate că ambiţiile politice nu le va putea stăpâni nimeni şi ele întotdeauna au avut locul şi accentul lor în istoria oraşului nostru. Revin la ideea iniţială că, pentru noi, ar trebui să găsim doar acele rezerve care sunt în topografia acestui oraş, acele străzi noi, şi să le dăm numele pe care vrem să le imortalizăm. De redenumirea străzilor este legată şi o problemă financiară. Nu este o problemă de a schimba plăcile pe clădiri, este vorba de o infrastructură legată de străzi. Sun hărţi, ghiduri, toate se învechesc atunci când apare o stradă nouă. Nu este simplu. O decizie politică luată în pripă generează o problemă pentru acei care investesc în infrastructura stradală a Chişinăului”.

Europa Liberă: De fapt, cine decide o schimbare sau o atribuire de denumire a unei străzi? Cine, în afară de cei câţiva care iau decizii, mai au un cuvânt de spus în acest sens?

Iurie Colesnic: „Decizia o iau consilierii primăriei şi primarul oraşului. Este o procedură deja consacrată şi, după 1990, acest instrument a fost utilizat destul de atent. Acum s-au făcut câteva încercări foarte interesante de a redenumi strada Puşkin, sau alte străzi. Da, din punct de vedere politic este un procedeu foarte bine utilizat dar ca atitudine cetăţenească şi istorică este absolut greşit. De aceea, politicienii ar trebui să fie foarte vigilenţi, pentr că este foarte uşor de a manipula cu o idee dar ea are nişte repercursiuni care sunt greu de estimat mai apoi”.

Europa Liberă: Dumneavoastră, dle Colesnic, pe ce stradă locuiţi?

Iurie Colesnic: „Locuiesc pe bulevardul care, până mai ieri, se numea Renaşterii. Acum denumirea este Grigore Vieru. Un fragment de stradă însă se mai numeşte şi acum Renaşterii”.

Europa Liberă: În perioada sovietică ce denumire avea?

Iurie Colesnic: „A avut două denumiri: „Prospectul tineretului”, o denumire care mi se pare foarte interesantă, pentru că era un cartier nou al Chişinăului, proiectat într-un stil mai nou în perioada bolşevistă. O perioadă strada s-a numit „Ţentralinîi luci”, o aberaţie, era iarăşi o ideea sovietică. Mai apoi, în 1960, a fost redenumită în „Prospectul tineretului”, era o denumire pe care o consider foarte reuşită pentru acest segment al Chişinăului”.

Europa Liberă: E bine măcar, dle Colesnic, că putem face haz de necaz şi în privinţa denumirilor străzilor. Doamnelor şi domnilor, a fost scriitorul istoricul şi deputatul Iurie Colesnic.
XS
SM
MD
LG